Antrenorul care visează la Jocurile Olimpice: „Anul meu perfect o să fie 2028”

Viorel Ciobanu este unul dintre cei mai apreciaţi tehnicieni din înotul românesc.

Numele antrenorului Viorel Ciobanu este deja binecunoscut tuturor iubitorilor sportului din România. El îi pregăteşte, printre alţii, pe Theodor Proca şi Matteo Mahalu, multipli campioni naţionali şi îşi doreşte să-l califice măcar pe unul dintre sportivii săi la Jocurile Olimpice din 2028. Până atunci, munca se face zi de zi, iar emoţiile nu sunt doar ale celor care intră în bazin.

Sportivii îi spun „Profu”. Este apelativul care a rămas în relaţia lor, una construită în multe ore petrecute împreună la antrenamente şi concursuri. „Profu, profu, aşa a rămas şi pentru mine mă bucură foarte tare, mai puţin cu domnul, pentru că domnii suntem toţi”, povesteşte Viorel Ciobanu, potrivit Sportsnet.ro.

Calmul de la start şi pulsul antrenorului

Înaintea unei curse, Ciobanu se gândeşte inclusiv la secundele pe care înotătorul le petrece pe block start. Îl pregăteşte să îşi controleze emoţiile şi să intre în probă cu un puls care să îi permită să facă faţă efortului. „Să ştiţi că acele secunde pe block start sunt foarte importante pentru sportiv. Trebuie să plece cu un puls normal de a face faţă în probă”, explică tehnicianul.

Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.

Antrenorului îi este însă mai greu să îşi ţină propriul puls jos. Întrebat dacă şi l-a măsurat după o cursă, a răspuns că poate depăşi 140–160 de bătăi pe minut. În faţa sportivilor încearcă să nu lase să se vadă cât de intens a trăit momentul. „Da, se duce foarte mult pulsul peste 140-160, dar păstrez în faţa lor faţa destul de rece şi destul de caldă pentru ei”.

Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.

De altfel, bucuria unui rezultat bun este şi a lui. Nu durează însă mult până când gândul îi fuge la următoarea zi de pregătire. „Este o bucurie într-adevăr, este o bucurie, o trăire pe care orice antrenor o simte în momentele acelea. Este o glorie care, pe moment, este o bucurie enormă, dar trebuie să-ţi revii rapid pentru că mâine e o altă zi. Ce a fost ieri, a fost ieri, mâine e o altă zi”.

Zece ani de muncă pentru o şansă la cel mai înalt nivel

Din afară, o cursă se măsoară în secunde sau minute. Viorel Ciobanu ştie însă cât de complicaţi sunt anii necesari pentru a forma un sportiv capabil să participe la competiţiile mari. Estimează că drumul până la acel nivel poate dura un deceniu.

„Sunt foarte mulţi ani de muncă. Cu puţini sportivi ajungi la un nivel de european, nu vă zic de Jocurile Olimpice, Mondiale, îţi ia undeva la 10 ani ca să poţi ajunge la un nivel destul de ridicat, să poţi să faci un sportiv unde să ajungă la un 20 de ani, să poată participa atât la Mondiale, cât şi la Jocurile Olimpice”.

În tot acest timp, antrenorul spune că învaţă odată cu sportivii săi. Caută soluţii noi în pregătire şi împărtăşeşte cu ei atât victoriile, cât şi dezamăgirile. „Întotdeauna avem de învăţat atât şi eu, cât şi ei, pentru că întotdeauna, de-a lungul vieţii, atât ca antrenor, dar şi ca sportiv, noi trebuie să învăţăm, să nu rămânem cu ce am învăţat în trecut, şi să experimentăm să ne iasă cel mai bine pe viitor”.

Focusat mereu pe performanţă, Viorel Ciobanu ştie că aceasta nu se apreciază neapărat în numărul de medalii. Întrebat cum ar arăta anul perfect pentru el ca antrenor, Ciobanu a răspuns scurt şi a privit spre următoarea ediţie a Jocurilor Olimpice: „Anul perfect o să fie în 2028, când o să vină calificarea la Jocurile Olimpice”.