La doar 3 săptămâni de la terminarea sezonului de UEFA Champions League începe o dată la doi ani un turneu final. Campionatul Mondial sau Campionatul European. Asta după ce jucătorii au parte de un sezon încărcat din punct de vedere fizic şi psihic.
Dacă mai luăm în considerare şi faptul că o parte importantă a echipelor prezente la Mondial mai iau parte şi la Cupa Confederatiilor, sunt 12 luni în care un jucător are maxim 20 de zile libere cu tot cu vacanţa de Crăciun inclusă. Meciuri în Liga Campionilor, în campionatul intern, în cupele ţărilor respective pentru care evoluează, unele dintre ele chiar si în Cupa Ligii, plus competiţiile europene adunate cu meciurile din Preliminariile pentru calificarea la turneele finale şi meciurile amicale dinaintea Campionatelor Mondiale sau Campionatelor Europene aduc pentru un jucător aproape de 65 de meciuri intr-un sezon chiar înaintea turneului. Asta în cazul în care el rămâne ferit de accidentări. Daca nu, sunt undeva la 40 de partide si încercări de recuperare după accidentări. Tot globul asteaptă Campionatul Mondial sau Campionatul European dacă este vorba despre „Bătrânul Continent”. Însă se naşte întrebarea: vedem acelaşi nivel de fotbal la turneele finale ca la meciurile de Liga Campionilor?
Încă de mic am crescut ca fiind un fan al fotbalului de club. Asta datorită faptului că primul meci de fotbal văzut a fost o finală de Liga Campionilor şi indeosebi pentru că sunt mult mai frecvente meciurile. Primul turneu final văzut a fost cel din Franţa 1998. Cu meciurile României, ale Braziliei şi ale Franţei. Sunt singurle pe care mi le amintesc. În 2002 am început să percep mai bine fenomenul şi am avut impresia de atunci că fotbalul la nivel de club este superior celui de la naţionale. Cumva nimic surprinzător dacă ţinem cont de relatiile de joc, totuşi la turneele finale acest capitol creşte, dar cel fizic scade considerabil. În 2014 am lucrat pe asemenea statistici, doar că nu a fost ceva publicat. Acum cu şansa de a fi comentator Telekom Sport si de a avea un program ceva mai flexibil în perioada Campionatului Mondial din Rusia, am stat şi am analizat diferenţele de kilometri alergaţi între Liga Campionilor sezonul 2017/2018 şi Campionatul Mondial din Rusia. Îmi propusesem acest lucru dinainte de începerea turneului final, dar cu atât mai mult m-am decis să fac asta atunci când am văzut nivelul scăzut de joc.
De la începutul anilor 2000, cifrele ca distanţă parcursă şi ca nivel de viteză atins de jucători a crescut. Un crescendo important în fotbalul european a început să fie cunoscut atunci când se pare că în Germania au fost aduse metode de pregătire din fotbalul american. Nivelul de intesitate şi agresivitate din partide a crescut. În acelaşi timp, cu ele a fost urcat şi nivelul de kilometri alergaţi. De la un maxim de 11 kilometri alergaţi de un jucător într-un meci de 90 de minute, s-a ajuns chiar până la 13 kilometri. Distanţă parcursă de Lucas Vazquez în meciul PSG-Real Madrid din sezonul 2015/2016 şi de Koke contra lui Bayern Munchen în returul semifinalei Ligii Campionilor din acelaşi sezon.
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
Multă lume a vorbit despre duelurile dintre Liverpool şi Manchester City ca fiind partidele cele mai ridicate ca nivel de intensitate, distanţă alergată şi din raţiuni tehnico-tactice. Iar cele două partide disputate pe Anfield, din campionat şi Champions League chiar au avut un nivel extraordinar. Reperul primei etape din grupele Campionatului Mondial a fost duelul dintre Portugalia şi Spania, încheiat trei la trei. Un meci de altfel spectaculos, însă departe de ceea ce a fost în Liga Campionilor privind intensitatea şi distanţa parcursă.
Liverpool – Manchester City (turul din sferturile Ligii Campionilor) scor 3-0: Distanţă parcursă Liverpool= 120,8 km vs Distanţă parcursă Man City= 115,5km
Portugalia – Spania (grupele Campionatului Mondial din Rusia) scor 3 la 3: Distanţă parcursă Portugalia= 102 km vs Distanţă parcursă Spania = 103km
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
Sigur, de aici se poate naşte ideea conform căreia meciul dintre Liverpool şi Manchester City era într-o fază eliminatorie a Ligii Campionilor, pe când partida dintre Portugalia şi Spania a fost chiar în prima etapă a grupelor şi se poate spune că echipele nu forţează în startul competiţiei, dar iată cifrele la meciul Manchester City – Sahtior disputat în etapa a doua a fazei grupelor:
Distanţă parcursă de Manchester City = 112km
Distanţă parcursă de Sahtior Dontesk = 116km
Germania nu a stat rău ca distanţă parcursă în meciul pierdut contra Mexicului. Totuşi distanţa alergată de cele mai importante echipe din Bundesliga din ultimii 8 ani, Bayern Munchen şi Borussia Dortmund a fost peste ceea ce a arătat echipa lui Loew în debutul din Rusia:
Germania vs Mexic (prima etapă a Campionatului Mondial):
Distanţă parcursă Germania: 110km
Borussia Dortmund vs Real Madrid (etapa 2 Liga Campionilor sezonul 2017/2018): Distanţă parcursă Borussia: 116km
Real Madrid vs Bayern Munchen (retur semifinale Liga Campionilor sez 2017/2018): Distanţă parcursă Bayern M: 117km
Borussia Dortmund vs Tottenham (faza grupelor Ligii Campionilor sez 2017/2018): Distanţă parcursă Borussia: 115km
Bayern Munchen vs PSG (faza grupelor Ligii Campionilor sezonul 2017/2018): Distanţă parcursă Bayern M: 112,7km
Sunt partide cu adversari pe parcursul unui sezon la nivelul de club în care forma scade, dar într-un mod normal la un turneul final, toţi ne-am dori să vedem jucători cât mai bine din punct de vedere fizic şi totuşi nu se întâmplă deloc acest lucru. Dacă Spania a alergat contra principalului adversar din grupe doar 103 km, Real Madrid, Atletico Madrid şi Barcelona au fost la un nivel mult mai înalt contra adversarilor importanţi din Liga Campionilor:
Real Madrid vs Bayern Munchen (retur semifinale Liga Campionilor 2017/2018): Distanţă parcursă: 114,5 km
Real Madrid vs Juventus (retur sfert de finală Liga Campionilor 2017/2018): Distanţă parcursă: 111, 5 km
Borussia Dortmund vs Real Madrid (etapa a doua a fazei grupelor 2017/2018): Distanţă parcursă: 109.7 km
Atletico Madrid vs Chelsea (meci din faza grupelor Ligii Campionilor sez2017/2018): Distanţă parcursă: 117,2 km
Chelsea vs Barcelona ( tur şi retur optimi Liga Campionilor sezon 2017/2018): Distanţă parcursă: 106.5 km
Barcelona vs AS Roma (tur sferturi Liga Campionilor sezon 2017/2018): Distanţă parcursă: 108 km
Aici distanţele sunt mai mici între Real Madrid -Barcelona şi Spania, dar tot în favoarea echipelor de club. Poate ceva şi mai mici între Barcelona şi Spania. Dar trebuie ţinut cont de aspectul prezenţei lui Koke în naţionala Spanie. Jucătorul din La Liga din 2010 care aleargă cel mai mult, cu o medie de 11,9 km pe meci, plus faptul că la Barcelona în echipă este Messi. Fotbalistul argentinian nu depăşeşte pe meci 8 km alergaţi. Toate acestea arată încă o data faptul că la turneul final jucători vin mult prea obosiţi.
Acest capitol ce arată diferenţele mari între kilometrii alergaţi la nivel de club şi cel de la naţională, se evidenţiază şi mai bine la echipele engleze faţă de selecţionata lui Southgate. Formaţia Albionului s-a impus greu contra Tunisiei, iar aşa cum au arătat şi Germania, Brazilia, Argentina, dar şi Franţa, au căzut în partea a doua:
Anglia vs Tunisia (grupe Campionat Mondial Rusia 2018):
Distanţă parcursă Anglia: 105 km
În timp ce arătam mai sus Manchester City a alergat 112 km în meciul cu Sahtior, Chelsea a alergat 114,5 km în meciul cu Man City din campionat, Liverpool 123 de km în campionat cu Manchester City, iar Tottenham 111,5km în partida cu Apoel din faza grupelor Ligii Campionilor.
Lipsa prospeţimii lipseşte cu desăvârşire, în special în rândul echipelor favorite. Naţionalele care au în componenţă jucători la echipele care ajung în fazele finale ale competiţiilor europene sau care evoluează în campionate echilibrate nu stau deloc bine fizic. Indiferent de câtă calitate există în echipă, trăim o eră a fotbalului modern în care factorul fizic face dferenţa. De aici intervin şi motivele pentru care am avut multe surprize şi din cauza cărora am mai putea avea. Spre exemplu, Franţa a fost foarte slabă în meciul cu Australia. Dincolo de alegerile neinspirate ale lui Deschamps (despre problemele antrenorilor, o să vorbesc în alt articol) distanţa alergată de fotbaliştii francezi a fost foarte mică. Doar 103 km a alergat trupa lui Didier Deschamps, asta în condiţţile în care fotbalişti precum Kante, Pogba şi Tolliso au o medie de peste 11 km alergaţi în Liga Campionilor, Premier League sau Bundesliga.
Multă lume a fost surprinsă de victoriile obţinute de Rusia, contra Arabiei Saudite şi Egiptului. Dacă ne uităm la cifre, nu e nimic surprinzător. Naţionala pregătită de Stanislav Cherchesov a avut prospeţime fizică şi energia lor a făcut diferenţa. În meciul de debut, formaţia gazdă a alergat 118km, fiind de altfel cea mai mare distanţă alergată de o echipă la acest turneul final. Cumva kilometrii alergaţi fiind chiar de nivelul Ligii Campionilor. Pe locul doi la distanţa parcursă de echipe este tot Rusia, dar în a doua etapă a fazei grupelor, fiind de altfel alături de Egipt deocamdată singura care a evoluat în două partide.
Rusia vs Arabia Saudită= Distanţă parcursă: 118km
Rusia vs Egipt = Distanţă parcursă: 115km
Abia apoi vin Egiptul, Australia, Germania şi Polonia cu 111 km sau 110 km parcurşi. Privind distanţa alrgată de jucători, fotbalistul rus, Golovin este în capul listei cu 12,7 kilometri alergaţi în partida de debut, în timpul ce pe locul al doilea se situează deasemenea un fotbalist rus, Samedov cu 12,4 km parcurşi. Podiumul este încheiat de Christian Eriksen de la danezi cu 12,2 km.
Este evident faptul că în Liga Campionilor consumul energetic este mult mai mare. La fel de adevărat este că în competiţia supremă a Cupelor Europene, valorile sunt mult mai apropiate decât la un Campionat Mondial. Tind să cred însă că FIFA ar trebui să găsească alaturi de UEFA şi de Federaţiile de Fotbal de pe întreg mapamondul o altă dată pentru turneele finale aşa cum se pară că au găsit pentru Campionatul Mondial din 2022 care se dispută în Qatar, în perioada noiembrie-decembrie. Din punctul acesta de vedere abia aştept să îl urmăresc pentru că sunt convins că disponibilitatea la efort a jucătorilor va fi considerabil mai mare faţă de perioada iunie-iulie.
Un articol semnat de Mihai Dolinschi. FB: Mihai Dolinschi
Afla mai multe despre: campionatul mondial
