EDITORIAL RADU OPRIŞAN | Antrenorul anului

Ca de obicei spre finalul anului, redacţiile adună voturile şi configurează topuri: fotbalistul anului, sportivul anului, antrenorul anului. La această secţiune destinul le dă o mână de ajutor.

Spre deosebire de alţi ani, nu trebuie să privim în zări, laureatul este aici, lângă noi: Mirel Rădoi merită trofeul şi e foarte uşor să argumentez.

Nu numai calificarea la turneul final îl înnobilează pe Mirel, ci şi felul în care a ştiut să formeze acest grup nicăieri în primele ligi. Ei bine, fă din puştii blazaţi nişte învingători! Mirel a adunat în el toată frustrarea din perioada în care era măscărit că lucra la Steaua fără licenţă, a ignorat tiparele şi s-a dus transformat într-un căpitan de echipă. Cu o nobleţe remarcabilă a inventat momentul din vestiar, când telefonul pus pe speaker cu Isăilă i-a cedat elegant felia logică din merite omului care începuse povestea.

Mărturisesc că aş vrea să aud cum cei de la FCSB îşi dau palme sonore că au lăsat să se piardă un astfel de antrenor. Un antrenor de succes se creşte, nu se transferă, ţi-l dă Dumnezeu, nu îl aduci cu bani. Dacă dormi pe tine, zboară. Mirel avea în el spiritul Stelei adevărate, ceva din Lăcătuş, Tudorel sau Iovan. Noroc că l-aţi maimuţărit voi că cine ştie cum păţea precum Lăcătuş, Hagi, Ilie sau Panduru. Bine că s-au găsit un Stoichiţă şi un Vochin care să fie vizionari şi pe care să-i doară-n cot de faza cu licenţa. Uite că Vochin nu înseamnă numai eroarea Daum, iată cum, ca niciodată, naţionala mare îşi creşte selecţionerul. Bine, au mai încercat ei cu Stelea şi Viorel Moldovan, dar nu s-a legat. Pe moment.

Nu cumva, la vremea lor, Guardiola, Zidane şi Ronald Koeman au fost promovaţi la prima echipă de la a doua? Nu cumva acesta e drumul firesc? Vorba filmului: "capitaliştii, exploatatori, dar eficienţi!".

Afla mai multe despre: radu oprisan, editorial, antrenorul anului