Alexandra Sobo, căpitanul formaţiei CSM Bucureşti, este ca o mămică pentru coechipierele mai tinere.
Face volei de 28 de ani şi abia aşteaptă fiecare meci
Pentru Alexandra Sobo, voleiul înseamnă viaţă, şi viaţa înseamnă volei. Va împlini 39 de ani în primăvară, dar cu toate acestea încă se bucură de fiecare moment petrecut pe teren. Şi o face cu mare succes, fiind căpitanul formaţiei CSM Bucureşti, cu care speră să “prindă” o cupă europeană.
Pe teren, Alexandra este lider, dar în vestiar e… „mămică” pentru mult mai tinerele ei coechipiere.
„Mă cam simt ca o mămică pentru fete. În fiecare zi trebuie să le spun mereu, de fiecare data, şi să repet de un milion de ori anumite lucruri. Deci cumva ca şi pentru fiul meu. Dar e OK. Sunt fete chiar bune”, mărturiseşte fosta internatională, pentru Sportsnet.ro.
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
Anul acesta, ţintele ei şi ale „tigroaicelor” sunt clare.
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
„Obiectivul nostru e un loc cât mai sus. 1-4 dacă se poate, ar fi minunat. Eu zic că putem ajunge în cupele europene. Am început destul de greu şi a fost începutul nostru cu toate accidentele. Dar, eu zic că putem da lovitura. Acum mergem tot mai bine”, spune jucătoarea care evoluează pe postul de centru.
Puţini ştiu însă că drumul Alexandrei Sobo spre volei a trecut prin aproape toate sporturile copilăriei. A început voleiul la doar 10 ani, dar înainte de asta a încercat de toate: „Am început cu gimnastică, am făcut înot, am făcut tenis, am făcut karate, am făcut o grămadă. Am făcut şi atletism. După care m-am oprit la volei, mi-a plăcut tare mult”.
Gimnastica a ajutat-o să capete mobilitate, iar înotul a înălţat-o: „Gimnastica m-a ajutat mult. Să ai mobilitate e ceva incredibil. Te ajută şi în atac, dar şi în apărare. De crescut, am început să cresc după înot”.
Momentul decisiv? „Cred că undeva pe la 14 ani… într-un an am crescut aşa, un pic mai mult”.
Are 1,95 m şi nu poartă tocuri
Acum are 1,95 metri şi se bucură din plin de acest lucru. Mai mult, a scăpat şi de purtatul tocurilor, datorită înălţimii: „Nu mai port. Soţul meu e cât mine şi nu prea port. Oricum, nici nu sunt genul”.
Experienţa a învăţat-o că victoriile vin prin muncă, nu prin superstiţii sau mici ritualuri. Aşa cum nici numărul de pe tricou nu a fost ales pentru a fenta ghinionul.
„Am avut numărul 10 mulţi ani… după care am trecut la 1. Cred că a fost liber, nici nu mai ştiu cum a ajuns la mine. Dar aşa a rămas de mulţi ani”.
Visează să-şi antreneze băiatul
De opt ani, Alexandra Sobo îmbină viaţa de voleibalistă cu cea de mamă. Fiul ei e cel mai mare suporter şi trăieşte fiecare rezultat intens.
„El e foarte trist când pierd… iar când câştigăm, e extrem de fericit”, spune, cu emoţie, voleibalista.
Când ai mama multiplă campioană naţională şi o poţi aplauda la fiecare meci, e normal să-ţi doreşti să îi calci pe urme. Acum, băiatul face sport fără presiune.
„Face înot acum mai mult, dar merge şi la volei. Începe uşor, uşor, pentru că are doar opt ani”., spune Alexandra, apoi recunoaşte că nu ştie cum va reacţiona când îl va urmări şi încuraja la meciuri: „Nu ştiu dacă aş putea să stau să-l văd… emoţiile sunt altfel, mai ales pentru mamă.
S-ar putea ca tot fiul ei să fie şi cel care îi va ghida paşii după terminarea activităţii de sportivă. Pentru că, dacă până acum nu ştia exact ce ar vrea să facă, pentru Alexandra Sobo creşte tot mai mult dorinţa de a-şi antrena băiatul.
„Toată lumea mă întreabă dacă vreau să rămân antrenoare. Şi foarte mulţi, mai ales prieteni care au copii mici şi vor să vină să-mi dea la mine. Nu ştiu să vă spun... Nu m-am gândit niciodată că aş putea să fiu antrenoare, dar acum, când mă gândesc la fiul meu, cred că mi-ar plăcea. Pentru că ştiu exact cum e el şi ştiu că aş putea să scot mai mult din ce poate”, recunoaşte ea.
Deocamdată, însă, Alexandra încă mai simte bucuria de a veni zi de zi la antrenament şi la meciuri. Aşa că momentul retragerii e departe, chiar dacă în fiecare start de sezon îşi spune că acela e ultimul. Sobo joacă mai departe.
„Asta tot am zis, că în fiecare an e ultimul an, şi văd că ultimul an nu mai vine. Încă-mi place foarte mult să joc şi cumva asta mă ţine în priză şi mă face fericită”, mărturiseşte jucătoarea care a cucerit de-a lungul carierei două titluri naţionale, 4 Cupe ale României şi câte o dată Cupa Balcanică şi Supercupa României.
Afla mai multe despre: alexandra sobo, volei romania
.webp)
