EXCLUSIV | 10 ani printre străini. Narcisa Lecuşanu şi experienţele trăite în handbalul european: ”M-am mirat când m-a recunoscut prinţul Frederik al Danemarcei”

Narcisa Lecuşanu este una dintre cele mai valoroase handbaliste pe care ţara noastră le-a avut în ultimii 20 de ani. Ea a fost invitata lui Alexandru Săbău în cadrul emisiunii Top Interviuri de la Telekom Sport. Campioană a Macedoniei şi Germaniei şi medaliată cu aur la Mondialele de juniori din Brazilia, fosta mare handbalistă, Narcisa Lecuşanu, a dezvăluit la Top Interviuri cum au fost cei 10 ani petrecuţi în străinătate prin prisma carierei sale de jucătoare profesionistă.

"Am plecat cu regret de la Bacău!"

În cariera sa, Narcisa Lecuşanu are o medalie de aur cu naţionala de junioare la Campionatul Mondial din 1995 şi una de argint la senioare, la Campionatul Mondial din Rusia 2005. De asemenea, are titluri de campioană în Macedonia (Kometal Skopje) şi România (Oltchim Râmnicu Vâlcea), plus alte trofee în Danemarca (Ikast, Aalborg) şi Germania (Borussia Dortmund). În acest moment, Narcisa face parte din Comitetul Executiv al Federaţiei Internaţionale de Handbal (IHF).

Narcisa a plecat din România în 1996, atunci când a semnat cu formaţia Kometal Skopje. Petrecuse trei sezoane la Bacău, iar n România avea să revină ca handbalistă abia peste zece ani, la Oltchim Râmnicu Vâlcea: ”Cu regret am plecat atunci, pentru că Bacăul a fost şi este în sufletul meu pentru că am crescut şi m-a ajutat să cresc pornind de la antrenorul de la Clubul Sportiv Şcolar până la toţi cei care s-au perindat şi pe la Ştiinţa şi nu o să îl uit niciodată pe profesorul Costel Petrea care a avut curaj să joace cu mine, pentru că eram o tânără şi încă mai aveam în echipă fete experimentate. Am plecat cumva pentru că mi-am dorit. Şi fetele cu experienţă au plecat de la Bacău, am rămas noi, junioarele, cum eram numite şi am simţit că nu mai poţi creşte pentru că la acea vreme clubul nu că nu stătea bine financiar dar nici nu îşi dorea să investească mai mult, era club universitar şi eu îmi doream mai mult. Îmi doream să fiu campioana Germaniei şi cumva am văzut o oportunitate prin plecarea asta la Kometal. Sigur, nu a fost uşoară, Bacăul s-a opus foarte tare, la Kometal antrenor era Bogdan Macovei, un român şi cumva înţelegerile, pentru că la acea vreme nu te puteai transfera decât după 23 de ani, exista o regulă în regulamentul Federaţiei Române de Handbal. Faptul că a fost şi Bogdan antrenor acolo, financiar s-au înţeles cluburile prin federaţie, am primit transferul şi am ajuns la Kometal Skopje, un loc unde nu mi-a fost foarte uşor. Altă limbă, dar o limbă cu totul necunoscută pentru foarte multă lume dar să ştii că am învăţat repede şi îi mulţumesc lui Bogdan pentru că m-a ajutat. Chiar îmi aduc aminte prima deplasare spre Bucureşti, veneam la echipa naţională şi mi-a dat dicţionare, am învăţat alfabetul chirilic, am început să învăţ termeni din handbal şi am avut colege extraordinare care au avut răbdare cu mine şi am învăţat destul de repede limba. Calzi ca noi şi foarte primitori şi uşor, uşor am început să joc. Bogdan mi-a alocat foarte mult timp individual, cu pregătire fizică şi uite că a fost bine” a mărturisit Lecuşanu, la Top Interviuri cu Alexandru Săbău.

Cultura numită handbal în Danemarca şi întâlnirea cu prinţul Frederik

După doi ani la Skopje, Lecuşanu a semnat cu Borussia Dortmund, una dintre formaţiile puternice din handbalul german: ”M-am bucurat că am ajuns la Dortmund, mi s-au deschis alte uşi, altă abordare, lejer programul la Dortmund, foarte lejer, toate colegele mele în primul an lucrau, pentru că în al doilea an a mai venit o coreeancă şi numai noi două eram profesioniste.  Antrenamentele erau seara, de la ora 19:00, să ajungă toată lumea. Alt concept, până m-am obişnuit cu el nu prea înţelegeam eu cum adică, dacă eşti profesionist, vrei să fii campion, să joci în cupele europene, pentru că jucam în EHF şi nu prea înţelegeam”

Au urmat alţi doi ani pentru TV Lutzellinden, un club care s-a fondat-atenţie-în 1904! TV Lutzellinden cucerise Cupa Campionilor în 1991, iar între 1990 şi 2000 avea să câştife de patru ori campionatul în Germania: ”De la Dortmund la Lutzellinden m-am dus pentru că mi-am dorit să fiu campioană şi am avut o discuţie foarte deschisă cu antrenorul, care efectiv îl iubeam pentru modul lui de a trata omul, pentru că era şi profesor doctor universitar la Bochum, o educaţie aleasă şi un model pentru mine. Cumva handbalul bun s-a mutat în Danemarca şi eu întotdeauna când am plecat din România am zis mă duc să văd cum e, fac şi nişte bani, pentru că la noi nu erau în vremea aia. Unde a fost cel mai mare salariu dintre toate echipele? Mai spre final la Oltchim, la Aalborg l-am avut cel mai mare” şi-a amintit Narcisa Lecuşanu.

Danemarca este însă una dintre ţările cu mare tradiţie în handbalul mondial, iar Narcisa Lecuşanu a bifat şi două experienţe în această zonă. A făcut-o la formaţii precum Ikast şi Aalaborg: ”De la Lutzellinden am plecat în Danemarca la Ikast, un club minunat, cu o componenţă a echipei extraordinară, chiar în 2004, la Olimpiada de la Atena aveam cinci colege campioane olimpice”

Ea şi-a amintit la Top Interviuri şi de întâlnirea cu Prinţul Frederik, moştenitorul tronului danez: ”Danemarca are o cultură a sportului şi mi-a demonstrat-o şi rezultatul din 2010 pentru că s-a câştigat medalia de bronz, eu nu mai jucam, eram directorul tehnic al lotului şi la festivitatea de premiere unde am mers alături de staff, medalia mi-a fost înmânată de către prinţul Frederik şi m-a întrebat mai joci? Şi eu m-am uitat, nu! M-am mirat că m-a cunoscut şi am văzut că handbalul pentru Danemarca este o cultură” a mai spus Lecuşanu, la Telekom Sport.

• 4 trofee a cucerit Narcisa Lecuşanu în Macedonia
• 1 titlu de campioană are în Germania cu Lutzellinden
• 2 medalii a cucerit cu naţionala României la nivel de junioare şi seniori
• Kometal, Borussia Dortmund, TV Lutzellinden, Ikast Bording şi Aalbord sunt echipele din străinătate pentru care a evoluat

Afla mai multe despre: narcisa lecuşanu