În lumea maratonului. Vânătoarea de „trişori”- hărţuire şi abuzuri în căutarea integrităţii

Ca şi când scandalurile de dopaj care zguduie periodic lumea maratonului nu ar fi fost de ajuns, o nouă problemă apare la orizont. Odată cu expansiunea ceasurilor GPS şi a aplicaţiilor de fitness, o reţea informală de observatori de pe internet îşi petrece acum timpul comparând timpii afişaţi pe reţelele sociale cu rezultatele oficiale — uneori descoperind fraude, alteori distrugând reputaţia unor amatori care nu au intenţionat nimic rău.

O scenă cunoscută, cu o umbră nouă

Oricine a alergat sau a urmărit un maraton cunoaşte momentul: alergătorul epuizat traversează linia de sosire, aruncă o privire la ceas, se alătură mulţimii de participanţi care părăsesc traseul printre îmbrăţişări şi felicitări, apoi merge şovăind să-şi ridice medalia. Pentru mulţi, urmează fotografii, videoclipuri şi postări pe reţelele sociale, în care rezultatul devine o parte din povestea personală.

Pentru că, deşi majoritatea alergătorilor participă cu intenţii curate şi îşi comunică onest timpii, există o minoritate care încearcă să „aranjeze” realitatea. Uneori, metodele sunt flagrante. Rosie Ruiz a terminat pe locul 11 cursa feminină a Maratonului din New York în 1979, apoi a „câştigat” Maratonul Boston în anul următor. Investigaţiile au arătat însă că trişase la ambele curse; la New York, fusese chiar văzută călătorind cu metroul pentru a economisi timp.

Mai recent, în septembrie, o influenceră chineză de fitness, cu peste jumătate de milion de urmăritori, a fost descalificată după ce a parcurs o parte din Maratonul Berlin pe o bicicletă. A fost nevoită să-şi ceară public scuze.

GPS-ul a creat o zonă gri

Acestea sunt cazuri extreme. Problema mai delicată a apărut odată cu ceasurile inteligente, care folosesc date GPS pentru a înregistra traseul, ritmul şi timpul. Dintr-odată, orice alergător amator poate afişa un rezultat spectaculos înainte ca timpul oficial, măsurat prin cip, să fie publicat.

Iar diferenţele dintre cele două măsurători pot naşte suspiciuni. În 2024, o redactoră a publicaţiei Runner’s World UK, Kate Carter, a fost acuzată că ar fi manipulat manual timpul său la Maratonul Londrei. Se susţinea că a folosit aplicaţia Strava pentru a crea o hartă care sugera parcurgerea traseului din 2023 în 3 ore şi 19 minute. Harta arăta însă traseul ediţiei din 2019, iar Carter decisese să alerge fără cipul oficial.

I s-au mai reproşati nereguli şi la un semimaraton din Londra, unde nu înregistrase timpul intermediar de la kilometrul 15, ceea ce i-ar fi permis să afişeze un rezultat mult mai bun: 1 oră şi 32 de minute, cu locul 42 din peste 10.000 de participanţi.

Carter a recunoscut atunci că a făcut „erori de judecată”, pe care le regreta profund, dar a susţinut că nu trişase. A explicat că a alergat fără cip la maraton pentru că nu se simţea în formă şi nu dorea un timp oficial, iar harta Strava a fost ştearsă imediat ce şi-a dat seama că era greşită. În cazul semimaratonului, a spus că părăsise traseul din motive medicale şi revenise accidental într-un punct greşit.

Federaţia engleză a decis, în cele din urmă, că nu existase o intenţie de înşelăciune şi nici o tentativă de a beneficia de rezultat. A rămas însă un caz cu vizibilitate mare, pe care Carter l-a descris ca pe un „iad” personal.

Detectivi amatori, rezultate oficiale

Suspiciunea devenise atât de răspândită încât s-a născut practic o mică industrie dedicată verificării rezultatelor din curse de pe tot globul. Anomaliile din cazul Carter au fost observate de Marathon Investigation, un blog american administrat de Derek Murphy. Acum un an, în Australia, a apărut şi contul de Instagram Official Marathon Time Integrity Unit (OMTIU), care îşi declară misiunea de a „proteja integritatea maratonului”.

OMTIU a expus-o pe influencerţa chineză Yuanyuan Sun, cunoscută online ca Abeeeer, la Berlin. Aceasta terminase cursa cu un presupus record personal de 4:53:46, dar a fost descalificată după ce au apărut fotografii în care era transportată pe o bicicletă, alături de neconcordanţe în timpii intermediari.

Şi-a cerut scuze pe RedNote, platforma chineză unde are 520.000 de urmăritori, iar brandul de echipament sportiv Brooks China a renunţat la colaborarea cu ea.

OMTIU explică faptul că proiectul a pornit dintr-o observaţie simplă, făcută de prieteni de-a lungul timpului: odată cu explozia popularităţii alergării, tot mai mulţi oameni afişau online timpi din Strava sau de pe ceas, în locul rezultatelor oficiale. Unii mergeau până la a opri ceasul cu mult înainte de linia de sosire.

„Treptat, s-a sters graniţa dintre ceea ce era real şi ceea ce era prezentat”, au explicat reprezentanţii contului.

„Am creat OMTIU pentru a readuce transparenţă în sport şi a sublinia că timpul oficial, înregistrat prin cip, este singura măsură reală a unei performanţe.”

Contul subliniază însă că trebuie făcută distincţia între erorile inofensive ale GPS-ului şi comportamentele în care dovezile indică o manipulare deliberată. Potrivit OMTIU, mulţi dintre alergătorii semnalaţi sunt tentaţi să posteze timpi mai buni pentru a câştiga urmăritori, sponsorizări sau credibilitate ca antrenori ori influenceri.

„Obiective precum coborârea sub trei ore la maraton atrag atenţia, iar diferenţa dintre 2:59 şi 3:01 poate părea uriaşă online”, au adăugat aceştia.

„Pentru unii, presiunea de a atinge un anumit prag devine mai importantă decât performanţa în sine.”

Când suspiciunea devine hărţuire

Problema este că OMTIU nu se limitează la cazuri flagrante. O mare parte din activitatea sa vizează oameni care postează timpi din Strava în locul rezultatelor oficiale, uneori doar pentru că acestea nu ajung la alergător decât după câteva ore. Astfel, un amator poate fi etichetat drept trişor înainte ca toate datele să fie clarificate.

În aprilie, Amelia Topliss a terminat primul său maraton, la Manchester, şi a publicat pe Instagram, pentru cei 3.779 de urmăritori ai săi, timpul înregistrat de ceas: 3:35:20. Trei luni mai târziu, contul ei a apărut într-o postare OMTIU despre cele mai mari cinci „abateri” la maraton. Postarea includea numele contului, timpul afirmat şi timpul oficial al Maratonului Manchester: 3:51:03.

Topliss a explicat că nu postase rezultatul pentru a se lăuda, ci pentru că îşi sărbătorise primul maraton şi îşi îndeplinise obiectivul de a coborî sub patru ore — ceea ce fusese valabil şi conform timpului oficial. A susţinut că problema apare doar atunci când antrenorii folosesc timpii exacţi pentru a-şi promota serviciile.

Consecinţele au fost însă dureroase.

„Am primit atât de multe mesaje ameninţătoare şi comentarii care îmi minimalizau realizarea”, a spus ea. „M-au afectat atât de mult încât a trebuit să restricţionez contul şi să închid comentariile şi mesajele.”

„Aş putea înţelege ruşinarea dacă ar fi vorba de profesionişti, dar când este vorba de oameni obişnuiţi, care aleargă din motive personale sau pentru plăcere, mi se pare dezgustător”, a adăugat Topliss.

Cazuri în care nu s-a trişat

Charlie Winslade, un zidar de 33 de ani, a alergat un maraton la Perth Running Festival, în oraşul său natal din Australia. A recunoscut că timpul oficial i-a depăşit trei ore, dar susţine că ceasul îi arătase 2:58:28, adică sub pragul mult visat.

OMTIU i-a răspuns public că nu putuse verifica timpul afirmat, întrucât rezultatele oficiale indicau 3:00:48, o diferenţă de peste două minute. Pentru Winslade, experienţa a fost umilitoare.

„Există o diferenţă majoră între a trişa şi a posta timpul din Strava”, a spus el. „Nu am fost contactat. Prima dată când am aflat a fost când OMTIU a comentat la postarea mea. Mesajele primite au părut hărţuire.”

„Eram în al nouălea cer că obţinusem sub trei ore pe Strava. Evident că aş fi vrut să revin şi să realizez asta şi cu cipul. Dar să fii numit trişor şi mincinos nu a fost deloc plăcut. Am realizat o performanţă personală uriaşă după un an de antrenament greu. Nu voi lăsa internetul să mi-o ia.”

Un alt australian, antrenorul personal Sam Molineaux, a fost semnalat pentru că postase un timp cu 11 minute şi 21 de secunde mai bun decât cel oficial la Maratonul Melbourne. El a explicat discrepanţa prin faptul că oprise ceasul de trei ori când folosea toaleta publică, în timp ce se lupta cu episoade severe de diaree.

„Nu ştiam că oamenii pot fi atât de agresiv de purişti în privinţa detaliilor legate de timpi”, a spus Molineaux. „Nu consider că ceea ce am trişat, iar eu oricum nu câştig niciodată.”

Integritate sau pedeapsă publică?

OMTIU, care are peste 60.000 de urmăritori pe Instagram, susţine că abuzurile sunt o excepţie, nu regula.

„Foarte puţine comentarii trec de la glumă la abuz. În opinia noastră, asta reflectă societatea în ansamblu: majoritatea oamenilor sunt respectuoşi şi fac lucrurile corect, dar va exista întotdeauna un procent care exagerează”, au transmis reprezentanţii contului.

Ei susţin că se concentrează în special pe influenceri şi antrenori, ale căror pagini de social media funcţionează ca o extensie a afacerii lor.

„Ca orice afacere, ar trebui să se aştepte la un anumit grad de  public, feedback şi critici, mai ales când fac afirmaţii despre performanţele lor sau folosesc aceste realizări pentru a-şi construi credibilitatea şi a-şi promota serviciile.”

Rămâne însă întrebarea de fond: unde se termină verificarea publică şi unde începe pedeapsa colectivă? Pentru unii, conturi precum OMTIU readuc onestitatea într-un mediu în care cifrele au devenit monedă socială. Pentru alţii, ele transformă o comunitate construită pe efort personal şi bucurie într-un tribunal permanent, în care un timp greşit sau o postare nefericit formulată poate costa liniştea, reputaţia şi plăcerea de a alerga.

„În final, credem că munca noastră aduce un beneficiu mult mai mare”, concluzionează OMTIU. „Credem sincer că putem schimba cultura alergării amatoriceşti în bine.”

Dar, pentru alergători precum Topliss, Winslade sau Molineaux, preţul acestei schimbări s-a dovedit deja personal şi greu de suportat.

Afla mai multe despre: maraton