Jucătoarea de tenis Sorana Cîrstea a oferit un amplu interviu în care a vorbit despre accidentarea la umăr, care a scos-o în afara Top 200 WTA, dar şi despre modul în care a revenit la nivelul care îl ştiam cu toţii.
Redăm mai jos interviul acordat de Sorana Cîrstea pentru siteul WTA:
Felicitări pentru prima victorie de la Madrid! Cred că te simţi foarte bine...
Sunt foarte fericită să revin la un turneu de asemenea importanţă şi sunt fericită că am început cu o victorie. După accidentarea la umăr, văd totul ca un nou început, iar fiecare meci este extrem de important.
Cum este umărul, te simţi 100%?
Problema va rămâne tot timpul acolo, deci este o problemă de a şti să manageriez această situaţie, să îmi fac pregătirea zilnică şi să mă recuperez bine. Trebuie să fiu atentă, pentru că această problemă o voi avea toată viaţa de acum încolo. M-am obişnuit cu situaţia, dar e foarte important cum voi face lucrurile în continuare. Cred că ştiu cum să manageriez situaţia. Mi-am schimbat serva, ca să pun mai puţină presiune pe umăr, şi până acum lucrurile sunt bine. Am început anul jucând turnee ITF în Brazilia şi cred că sunt pe drumul cel bun.
Poţi să dai mai multe detalii despre situaţia umărului tău?
Este prea flexibil, aceasta este principala problemă. Dar mai sunt şi altele la bicepşi şi deltoizi, accidentări complementare. O groază de probleme, dar am găsit o rutină bună de a-mi face exerciţiile. Bineîneţeles, am nevoie de timp. Sunt fericită că totul merge bine, iar faptul că am putut reveni pe teren şi că mă pot bucura din nou de tenis, este extraordinar.
Cum ţi-ai schimbat serva pentru a face faţă acestor probleme?
Obişnuiam să am o servă obişnuită, cu o extensie lungă a braţului, dar acum fac totul prescurtat. Durerea cea mai mare o aveam când duceam braţul sus. Am încercat mai multe tehnici să scurtez lovitura, am urmărit lovitura lui Andy Roddick şi pot să spun că are o servă foarte bună. A fost interesant pentru că am început să fiu mult mai atentă, să înţeleg tenisul din cu totul altă perspectivă. Toate astea m-au ajutat
Crezi că eşti o altă jucătoare acum?
Cu siguranţă. Chiar i-am spus antrenorului meu zilele trecute «dacă aş fi avut această gândire în urmă cu doi sau trei ani, aş fi fost în cu totul altă postură acum». Cred că mă maturizez. Cel mai important este cum privesc tenisul acum: sunt norocoasă să fiu aici şi apreciez altfel acest lucru. Nu mai iau nimic de-a gata, pentru că îmi amintesc cum mă simţeam când stăteam acasă, pe canapea, şi mă uitam la tenis. Este plăcut şi vreau să mă bucur de fiecare zi în circuit, pentru că timpul trece repede pe lângă.
Te-ai putut bucura de tenis şi când te chinuiai în circuitul ITF?
Antrenorul a fost foarte important în revenirea mea. Am început să lucrăm în vara trecută, când încă aveam probleme la umăr şi nu puteam face cine ştie ce, dar, din luna noiembrie, am avut un ritm susţinut şi am făcut un extrasezon foarte bun.
Am fost în Brazilia şi mi-a spus «Ştii ce, Sorana? Te apreciez că încerci să revi şi lupţi pentru asta. Puteai să pui racheta deoparte şi să te apuci de orice altceva. Dar faptul că eşti aici şi te chinui, jucând cu fete de 17-18 ani, jos pălăria!»
Cât de departe pot ajunge? Asta este o provocare şi pentru mine, vreau să încerc să revin unde am fost.
Când te uiţi înapoi la "prima ta carieră", ce lucruri crezi că le-ai luat de-a gata?
Am intrat devreme în circuitul WTA, la 17 ani eram deja în Top 100. Nu cred că eram destul de matură, poate aveam nevoie de părinţi să fie mai mult alături de mine. Dar ei erau ocupaţi cu altele, nu puteau călători la fiecare turneu. Aveam nevoie de suport, nu să mă plimb prin lume cu antrenorul şi echipa mea. Nu cred că am ştiut cum să comunic.
De exemplu, după o înfrângere, nu ştiam cum să o tratez. Acelea erau cele mai grele momente. Pierdeam un meci şi eram supărată două-trei zile după, dar venea următorul turneu şi nu eram pregătită. Când vii atât de tânără în circuit ai nevoie de stabilitate din partea familiei şi să ai persoanele potrivite lângă tine, care te pot ghida pe drumul potrivit.
La 18 ani eram deja locul 30 în lume. Dar nu mă gândeam decât de ce nu sunt în primele 10.
De ce este atât de greu pentru o tânără jucătoare să aibă gândirea ta de acum?
Nimeni nu te învaţă cum să tratezi o înfrângere. Ca junioare, câştigam tot timpul. La 14 ani, dacă simţeam că nu am rivale, treceam la nivel de 16 ani. Dar ajungi la profesionişti şi nu ai decât un clasament, un cu totul alt nivel. Ajungi aici şi primul an este foarte bun, pentru că eşti tânără şi ai adrenalină. Dar apoi adversarii încep să te cunoască şi e din ce în ce mai greu să rămâi cu picioarele pe pământ.
Acum stau şi mă gândesc de ce mă stresam atât de mult. Dar, fiind în punct, pierzând un meci pare sfârşitul lumii, pui atât de multă presiune asupra ta! E un sport dificil, de aceea cred că e nevoie de sprijin mental la acea vârstă.
Care sunt planurile tale pentru acest an?
Nu mai sunt atât de concentrată pe clasament, consider că această ierarhie este consecinţa lucrurilor pe care le faci. Nu mai sunt disperată cum eram înainte. Atunci, dacă mă antrenam bine, voiam ca rezultatele să vină imediat. Acum, dacă mă antrenez bine, ştiu că rezultatele vor veni mai devreme sau mai târziu.
Cred că am un program bun de pregătire, am găsit calea corectă pentru mine de a face lucrurile. Asta îmi ţine mintea ocupată. Las capul jos şi merg mai departe. Înainte, nu conta cum am jucat, atâta timp cât pierdeam un meci. Acum încerc să învăţ din fiecare eşec, chiar şi o înfrângere este un pas înainte.
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
