De la aurul olimpic de la Beijing şi arginturile de la Londra la un singur judoka calificat la Paris 2024. Între timp, conducerea s-a schimbat doar pe hârtie? Opt ani de mandat Guşă, o nouă preşedinţie Bercean şi promisiunea reconstrucţiei.
ANALIZĂ | 2005–2026
În spatele declaraţiilor, o întrebare incomodă: cine reconstruieşte un sport care şi-a pierdut continuitatea performanţei, vizibilitatea şi atractivitatea comercială?
CAPITOLUL I. CÂND ROMÂNIA CONTA ÎN JUDO
În 2008, Alina Dumitru cucerea aurul olimpic la Beijing. Patru ani mai târziu, la Londra, România urca din nou pe podium, cu arginturile obţinute de Alina Dumitru şi Corina Căprioriu. Andreea Chiţu avea să confirme ulterior că succesul românesc nu se limita la câteva zile de glorie olimpică, prin medalii mondiale şi europene care menţineau România în circuitul elitelor.
Nu era doar o generaţie talentată. Era dovada că judo-ul românesc putea produce sportivi capabili să concureze cu cei mai buni din lume.
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
Apoi, ceva s-a rupt.
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
Rio 2016, Tokyo 2020 şi Paris 2024 au trecut fără medalie olimpică pentru România. La Paris, delegaţia s-a redus la un singur judoka, Alex Creţ.
De la şase sportivi la Londra 2012 la unul singur la Paris 2024, contracţia este evidentă. Iar atunci când dispar nu doar medaliile, ci şi sportivii capabili să lupte pentru ele, problema depăşeşte forma de moment a unui campion.
Este o problemă de sistem.
O generaţie excepţională poate câştiga medalii. Numai un sistem funcţional poate produce generaţii succesive de medaliaţi.
Aceasta este prima întrebare pe care judo-ul românesc trebuie să o înfrunte: de ce nu a reuşit să transforme succesul anilor 2008–2015 într-o tradiţie de performanţă?
CAPITOLUL II. CRONOLOGIA UNUI DECLIN ŞI PROBLEMA RESPONSABILITĂŢII
Într-o analiză serioasă, perioadele trebuie delimitate cu precizie. Nu toate eşecurile pot fi puse în seama unei singure conduceri, după cum nici toate succesele nu pot fi revendicate de un singur om.
Între 2005 şi 2016, România a obţinut trei medalii olimpice la judo în două ediţii ale Jocurilor: aur la Beijing şi două arginturi la Londra. Au existat, de asemenea, rezultate mondiale importante la seniori.
După Rio 2016, performanţa olimpică a intrat într-o perioadă de secetă. Mandatul lui Cozmin Guşă, început în 2017, a cuprins două ediţii olimpice, Tokyo şi Paris, fără medalie pentru România.
În aprilie 2025, Florin Bercean a preluat preşedinţia Federaţiei Române de Judo. În octombrie 2026, România a încheiat fără medalie Campionatele Mondiale de la Baku.
Aceste repere nu demonstrează, singure, că o anumită conducere a provocat declinul. Demonstrează însă că schimbarea rezultatelor nu a venit odată cu trecerea timpului şi nici nu poate fi constatată doar prin schimbarea funcţiilor.
Pentru a înţelege criza, trebuie analizate trei dimensiuni distincte:
Performanţa sportivă: calificări olimpice, medalii, clasări şi evoluţia rezultatelor la seniori.
Performanţa managerială: bugete, strategii, centre regionale, selecţie şi dezvoltarea antrenorilor.
Performanţa instituţională: transparenţă, protecţia sportivilor, comunicare şi capacitatea de a atrage resurse private.
O federaţie nu poate fi evaluată exclusiv după medalii. Dar nici nu se poate ascunde permanent în spatele dificultăţilor administrative atunci când rezultatele de vârf lipsesc ani la rând.
- Articol de Daniel Pădurariu
Afla mai multe despre: gimnastica
.webp)
