Luchadorul Enrique. Cum le-a scos ”Lucho” pe Barcelona şi PSG din ruină şi le-a dus în al nouălea cer. De la MSN, la DDK

Finala Champions League 2025 este a doua pentru PSG şi pentru Luis Enrique. Echipa a mai fost în această situaţie în 2020 şi a pierdut-o, iar antrenorul, în 2015, şi a câştigat-o. Ce va fi să fie acum, cu Inter Milano, vom afla, ce s-a întâmplat în trecut, să ne reamintim. Cronologic.

2015. Excelenţa sa, MSN

Pentru Luis Enrique, 2015 reprezintă anul perfect în cariera sa de antrenor. A fost anul în care a avut tot ce se putea mai bun. A câştigat tripla istorică alături de Barcelona şi a intrat definitiv în istoria fotbalului.

Dar povestea a tot ceea ce a avut loc atunci nu s-ar fi putut desăvârşi fără cele întâmplate cu un an înainte. Cu Gerardo ”Tata” Martino pe bancă, Barcelona încheia sezonul 2013-2014 fără niciun trofeu, ceva prin care echipa nu mai trecuse de mulţi ani. De neconceput.

Astfel, în locul argentinianului a venit Luis Enrique. A fost ”revoluţie” şi în lotul de jucători. Au plecat nume ”grele, ca Alexis Sanchez şi Cesc Fabregas, şi în locul lor au apărut multe noutăţi.

Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.

Ter Stegen, Ivan Rakitic, Claudio Bravo, Thomas Vermaelen, Jeremy Mathieu şi Luis Suarez. Toţi şi-au adus aportul la sezonul magnific pe care avea să-l facă echipa catalană.

Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.

Cel mai cel dintre ei era, evident, Luis Suarez, transferat de la Liverpool. A costat 80 de milioane de euro, sumă cu care au fost cumpăraţi toţi ceilalţi cinci jucători enumeraţi.

Cu toate că venea după el cu suspendarea de patru luni pentru episodul muşcăturii lui Chiellini la Cupa Mondială din Brazilia, uruguayanul şi-a meritat cu vârf şi îndesat investiţia uriaşă.

Barcelona a avut de aşteptat până pe 25 octombrie pentru debutul lui. A făcut-o într-un derby cu Real Madrid, pierdut cu 1-3. Dar el a avut deja primul impact: un assist.

Acel eşec din ”El Clasico” a însemnat şi începutul dinastiei MSN, trio-ul legendar cu care Barcelona a luat a doua ei triplă. A fost primul meci în care iubitorii fotbalului din toată lumea i-au putut vedea în aceeaşi echipă pe Messi, Suarez şi Neymar. Magic şi sublim. Iar restul e istorie!

Campionatul a fost câştigat după o luptă crâncenă cu rivalii ”galactici”, la o diferenţă de două puncte. 110 goluri marcate, 21 primite (cele mai puţine de o campioană a Spaniei în formatul cu 38 de etape) şi golaveraj +89. Atacul câştigă meciurile, apărarea aduce trofeele.

Copa del Rey a fost şi ea adjudecată. Fără mari emoţii. Însă, marea încercare pentru Luis Enrique şi catalanii săi era, evident, Champions League. După ce a câştigat o grupă cu PSG, Ajax şi Apoel, Barcelona şi-a continuat marşul până a ridicat ”urecheata” deasupra capului.

Rând pe rând, a trecut de Manchester City (3-1 la general), PSG (5-1) şi Bayern Munchen (5-3), iar în finala de pe Olimpicul din Berlin o învingea şi pe Juventus. Rakitic deschidea scorul, Morata egala, dar Suarez şi Neymar marcau un 3-1 final.

Barcelona lua şi trofeul suprem la nivel de cluburi. Sezonul era complet! Era a doua triplă din istoria clubului, după cea a lui Pep în 2009. La primul sezon cu Luis Enrique.

2020. Strălucirea Parisului, umbrită de parizianul Coman

PSG, de când a fost preluată de Qatar Sports Investments (QSI), a avut ani la rând ca scop principal câştigarea Champions League.

Până în acest an, cel mai aproape de obiectivul devenit obsesie a fost în 2020, când pe bancă era Thomas Tuchel, care venise după doi ani productivi la Borussia Dortmund.

Ajuns pe Parc des Princes în 2018, neamţul a reuşit să construiască un PSG în jurul superstarurilor Kylian Mbappe, Neymar şi Di Maria. A luat toate trofeele interne. Mai rămânea pasul final, pentru a reuşi ceea ce tot Parisul aştepta. Liga aia a Campionilor şi, implicit, tripla.

Doar că în cale i-a stat Bayern Munchen, în neobişnuitul sezon competiţional 2019-2020, lovit de pandemia de Covid-19. Care a făcut ca sferturile, semifinalele şi finala să se joace pe teren neutru, pe un singur stadion, la Lisabona.

Atunci, PSG câştiga la pas grupa UCL, cu 16 puncte, deasupra lui Real Madrid, Club Brugge şi Galatasaray, în fazele eliminatorii trecea de Borussia (3-2), Atalanta (2-1) şi RB Leipzig (3-0) şi ajungea în marea finală.

Unde adversar îi era monstruosul Bayern al lui Hansi Flick. Monstruos pentru că termina grupa cu maximum de puncte şi le distrugea (să nu ne ferim de cuvinte mari) pe Chelsea (7-1), Barcelona (8-2) şi Lyon (3-0).

Aşadar, ultimul act punea faţă în faţă două echipe care aveau şansa de a face tripla şi doar una putea să reuşească. Aceea a fost cea din Munchen. Deznodământul a fost stabilit de Kingsley Coman ('59). PSG era învinsă chiar de unul dintre ei. Născut şi crescut la Paris. Parizianul năruia speranţele parizienilor.

Echipa de start a lui PSG din acea finală: Keiyor Navas - Kehrer, Thiago Silva, Kimpembe, Bernat - Herrera, Marquinhos, Paredes - Di Maria, Mbappe, Neymar. Unul singur se mai regăseşte acum în era Luis Enrique!

”Lucho” şi cumpăna care l-a făcut ”luchador”

În viaţă există şi aspecte mult mai importante decât fotbalul. Iar asta nu ar putea-o explica nimeni mai bine decât luptătorul de Luis Enrique.

După plecarea de la Barcelona, devenea selecţionerul Spaniei în 2018, dar o tragedie cumplită avea să-l lovească. În august 2019, fetiţa lui, Xana, a încetat din viaţă din cauza unui cancer osos, cu care se lupta de cinci luni. Avea doar nouă ani.

Când a aflat de boala incurabilă de care suferea fiica lui, tehnicianul spaniol a înţeles că fotbalul nu mai este atât de fundamental. A plecat de la naţională şi a decis să-şi dedice absolut tot timpul pentru a fi aproape de copila lui dragă.

La scurt timp după acel tragic eveniment din viaţa sa personală, Luis Enrique a primit susţinere şi din partea naţionalei României, la meciul cu Spania, din preliminariile EURO 2020.

Înaintea partidei, s-a ţinut un moment de reculegere, iar jucătorii ambelor echipe au purtat banderole negre în semn de respect pentru memoria fiicei lui. "Estamos contigo, Luis Enrique!", a fost mesajul transmis de FRF atunci.

Selecţionerul de atunci al României, Cosmin Contra, şi-a arătat şi el suportul faţă de drama care l-a lovit pe ”Lucho”: ”Imediat după ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat, am pus un mesaj pe reţelele de socializare în care am spus că este o tragedie imensă.

Eu, la fel ca şi alţii, am avut plăcerea de a-i fi adversar lui Luis Enrique. Ne cunoaştem, aşa că această tragedie capătă alte conotaţii şi pentru mine. Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat şi sunt alături de el în aceste momente grele”.

Dar chiar dacă viaţa l-a dărâmat şi l-a pus în genunchi, el a avut puterea să se ridice şi să o ia de la capăt. Să lupte, aşa cum a învăţat de la mica sa făptură. La finalul lui 2019, a revenit pe banca Spaniei, pe care a condus-o la EURO 2020 şi la Cupa Mondială din 2022.

”După tragedia trăită, mi-am dat rapid seama că îmi doresc să revin la viaţa de dinainte, să arăt familiei că viaţa merge mai departe. Am citit mult despre ce înseamnă boala asta, despre ce înseamnă să pierzi pe cineva, despre cum să înfrunţi durerea.

Ştim că vom pierde oameni pe care îi iubim de-a lungul vieţii. E clar că ordinea firească nu e asta, să-ţi pierzi copilul, dar ştim că persoane dragi vor muri şi nu există o formulă matematică despre cum să înfrunţi durerea. Sunt mândru de forţa întregii mele familii”, declara Luis Enrique, despre marea încercare a vieţii prin care a trecut.

Cealaltă faţă a lui PSG, în era Luis Enrique

După trei ani ca selecţioner, tehnicianul asturian a simţit nevoia lucrului de zi cu zi, 24 din 24, 7 din 7. PSG îl numea antrenor în 2023 şi o nouă eră lua naştere pe Parc des Princes. Club care venea după decepţiile numite Mauricio Pochettino şi Christophe Galtier.

Luis Enrique era primul antrenor consacrat care venea la Paris după Carlo Ancelotti. Cea mai bună decizie a şeicilor din punctul de vedere al băncii tehnice. Un antrenor galonat, cu CV, exigent şi cu experienţa lucrului la un club mare, cu jucători mari, cu egouri din cale afară de puternice.

Era alegerea ideală pentru ce pregătea să facă PSG. Alături de directorul sportiv Luis Campos, Luis Enrique a terminat cu era vedetelor la Paris. Rând pe rând, Messi, Neymar, Sergio Ramos, Verratti şi alţii asemenea au plecat de la echipă, lăsându-le locul unor jucători tineri, cu foame de trofee şi performanţă.

Era timpul pentru o nouă strategie în capitala Franţei: gata cu individualităţile, hai cu echipa. Termenul ”colectiv” era noua lege din vestiarul parizienilor. Singurul star era antrenorul. Unul plin de curaj, căruia nu îi mai este teamă de nimic, după ce viaţa l-a încercat în fel şi chip.

Iar acum, după un prim sezon în care a fost eliminat dramatic de Borussia Dortmund în semifinale, deşi a dominat-o copios în dubla manşă, PSG-ul lui Luis Enrique are şansa de a face ceva ce nu a mai văzut Parisul.

La fel ca în urmă cu un deceniu, tot o echipă italiană îi stă în cale. Atunci a fost Juventus, acum e Inter Milano. Finala e tot în Germania. Atunci a fost la Berlin, acum e la Munchen. Atunci a fost victorie şi triplă, acum rămâne de văzut.

Dacă atunci Luis Enrigue a triumfat cu splendida tripletă MSN, acum are pe mână trio-ul DDK, format din Ousmane Dembele, Desire Doue şi Khvicha Kvaratskhelia.

Dar el a demonstrat că poate să funcţioneze în ambele feluri: şi cu vedete de prim rang, dar şi cu jucători care încă nu au gustat pe deplin din succes.

Tripla istorică din 2015 poate să o replice şi la 10 ani distanţă. Dacă va reuşi, va deveni doar al doilea antrenor din istorie, după Pep Guardiola, care triumfă în UCL-campionat-Cupă cu două echipe diferite.