Mario Iorgulescu, băiatul şefului de Liga Profesionistă de Fotbal, a scăpat de pedeapsa de 13 ani şi 8 luni de închisoare în urma accidentului în care a omorât un om în urmă cu cinci ani.
Ultimele veşti despre cazul lui Mario Iorgulescu
Mario Iorgulescu, fiul lui Gino Iorgulescu, şeful LPF, a fost condamnat definitiv, iniţial, la 13 ani şi opt luni de închisoare cu executare. Acesta era anchetat după ce se urcase la volan sub influenţa substanţelor ilegale şi provocase un accident care s-a soldat cu un deces.
În septembrie 2019, Mario Iorgulescu a provocat un accident care s-a soldat cu moarte unui tânăr de 25 de ani, tată a doi copii.
Acum, Mario a scăpat de închisoare, după ce judecătorii de la ÎCCJ au decis că accidentul produs nu este omor, ci ucidere din culpă, iar din asta rezultă o altă pedeapsă aplicată.
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
Mai exact prin faptul că o ucidere într-un accident rutier nu poate fi considerată omor, pentru că e un ”eveniment fortuit, nu voit, are caracter imprevizibil”.
”În esenţă (...) săvârşirea accidentului auto din data de 08.09.2019 nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de omor. Înalta Curte apreciază că (...) infracţiunea poate fi reţinută numai în condiţiile în care fapta în sine relevă fără niciun dubiu o acţiune care are drept rezultat suprimarea vieţii unei persoane”, notează judecătorii.
Infracţiunea de omor (...) se comite (...) printr-o acţiune (sau chiar inacţiune), care trebuie să fie îndreptată asupra victimei. Or, situaţia de fapt relevă (...) un accident rutier, definit prin chiar prescripţia normativă ca fiind un eveniment (...). Un eveniment este, în sine, fortuit, şi nu voit, are caracter imprevizibil.
Acţiunea autorului (conducătorul auto) este asupra autovehiculului, acesta acţionând sistemul de accelerare a vitezei peste limita legală, cu consecinţa intrării în coliziune frontală cu autoturismul condus de victimă căreia i-a cauzat decesul, elemente de fapt ce au valenţele unei fapte care (...) se încadrează în infracţiunea de ucidere din culpă. (…)
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
Infracţiunea de omor ar fi posibilă doar în situaţia în care autovehiculul ar fi fost folosit sau acceptat a fi fost folosit drept mijloc în scopul suprimării vieţii victimei. Or, nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel, nu au relevat o asemenea împrejurare”, se arată în motivarea deciziei instanţei.
Cel de-al treilea judecător nu a fost de acord cu decizi.
”Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
Susţinerile recurentului cu privire la modul în care s-a produs accidentul omit să menţioneze faptul că acesta conducea având o îmbibaţie alcoolică mult peste limita legală, fiind şi sub influenţa drogurilor, că viteza de deplasare era una ce depăşea limita de viteză pentru sectorul de drum, că a pătruns pe culoarea roşie a semaforului într-o intersecţie, că nu a existat un obstacol în calea sa pentru ca să fie nevoie de o manevră de evitare, ci doar acesta nu a mai putut menţine banda pe care era angajat din cauza vitezei excesive, elemente reţinute de către instanţa de apel, fiind deci deja intrate în puterea de lucru judecat.
(...) Inculpatul a comis infracţiunea cu vinovăţie, sub forma intenţiei indirecte. (...) Circumstanţele concrete ale comiterii infracţiunii, atitudinea recurentului, care având atât o îmbibaţie alcoolică extrem de mare în sânge, cât şi fiind sub influenţa drogurilor, a ales să conducă un autoturism cu o viteză excesivă, cu încălcarea regulilor de circulaţie în mod flagrant şi fără a schiţa cel mai mic gest pentru a încerca să evite un pericol evident, recurentul călcând pedala de acceleraţie la maxim până în momentul impactului cu autoturismul victimei, relevă cu certitudine existenţa intenţiei indirecte în săvârşirea infracţiunii de omor.
Diferenţa între culpa cu prevedere şi intenţia indirectă este dată de poziţia subiectivă a infractorului, în cazul primei acesta prevăzând rezultatul faptei sale, fără a îl accepta, socotind fără temei că el nu se va produce, în vreme ce în cazul intenţiei indirecte acesta accepta posibilitatea producerii acestuia, deşi nu îl urmăreşte.
În mod evident, în prezenta cauză, recurentul a acceptat posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos, moartea unei persoane, conducerea unui autoturism cu o viteză excesivă pe o şosea circulată, pătrunderea pe culoarea roşie a semaforului şi accelerarea continuă a autovehiculului, inclusiv după momentul în care acesta a pierdut controlul volanului şi a lovit scuarul de separaţie, demonstrează, fără tăgadă, că nu suntem în prezenţa unei fapte comise din culpă, ci a unei fapte intenţionate”, scrie în motivare.
Afla mai multe despre: mario iorgulescu, lpf, accident
 (9).webp)
