Cozmin Guşă a condus Federaţia Română de Judo din 2017 până în aprilie 2025.
Mandatul său a cuprins două cicluri olimpice, iar România a încheiat atât Tokyo 2020, cât şi Paris 2024 fără medalie.
Declinul nu a început în 2017. Absenţa unei medalii la Rio arată că dificultăţile erau deja vizibile înainte de instalarea noii conduceri. Tocmai de aceea, întrebarea corectă nu este dacă Guşă a moştenit o problemă, ci ce a făcut în cei opt ani pentru a o corecta.
Au existat investiţii în pregătire, deplasări şi rezultate la nivel juvenil. Acestea trebuie recunoscute şi evaluate pe baza documentelor disponibile. Însă finanţarea activităţii curente nu este echivalentă cu reconstruirea unui sistem de performanţă.
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
Indicatorul decisiv este traseul sportivului: câţi copii intră în cluburi, câţi ajung la juniori, câţi fac pasul către seniori şi câţi devin competitivi la nivel internaţional.
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
Dacă generaţiile de juniori nu se transformă în seniori de elită, federaţia trebuie să identifice veriga slabă.
Este vorba despre selecţie? Despre calitatea antrenoratului? Despre resurse? Despre accidentări şi abandon? Despre lipsa perspectivelor profesionale? Sau despre o combinaţie a acestor factori?
Fără date publice, răspunsurile riscă să rămână simple justificări.
Opt ani reprezintă suficient timp pentru ca o conducere să fie evaluată nu doar după intenţii, ci şi după mecanismele pe care le-a construit.
Iar la finalul mandatului Guşă, un singur judoka român ajungea la Paris 2024.
Acesta este un fapt sportiv. Explicaţia lui trebuie să fie una documentată, nu una convenabilă.
CAPITOLUL IV. FLORIN BERCEAN: SCHIMBARE DE PREŞEDINTE SAU CONTINUITATE DE SISTEM?
În aprilie 2025, Florin Bercean a devenit preşedintele Federaţiei Române de Judo.
Numele său este legat de performanţele istorice ale judo-ului românesc, dar şi de structurile de conducere şi pregătire ale federaţiei din perioada precedentă.
Aici apare una dintre cele mai importante nuanţe ale acestei analize: experienţa sportivă şi managerială poate reprezenta un avantaj, dar nu constituie, în sine, dovada capacităţii de a redresa o organizaţie aflată în dificultate.
Mai mult, într-un interviu acordat AGERPRES la 11 aprilie 2025, Bercean a declarat că doreşte să continue proiectul început împreună cu Cozmin Guşă cu opt ani înainte.
Declaraţia este relevantă. Ea arată că noua preşedinţie nu s-a prezentat drept o ruptură totală de trecut, ci drept o continuare a unui proiect existent.
Prin urmare, separarea convenabilă a responsabilităţilor — vechea conducere pentru eşecuri, noua conducere pentru promisiuni — nu este suficientă.
Dacă proiectul a fost comun, evaluarea trebuie să privească atât rezultatele perioadei anterioare, cât şi capacitatea actualei conduceri de a schimba ceea ce nu a funcţionat.
Bercean a prezentat un program care include opt euroregiuni, loturi regionale şi câte doi antrenori pentru fiecare regiune.
Sunt propuneri concrete. Problema este că o propunere devine strategie numai atunci când are buget, calendar, responsabilităţi şi indicatori de rezultat.
Câte euroregiuni funcţionează efectiv? Câţi sportivi sunt incluşi în programe? Ce finanţare primeşte fiecare centru? Câţi antrenori au fost recrutaţi? Câţi sportivi au făcut pasul către loturile naţionale?
Acestea sunt întrebările care pot separa o intenţie administrativă de o reformă reală.
Nu este suficient să anunţi o infrastructură regională. Trebuie să demonstrezi că ea funcţionează şi produce sportivi.
Un plan nu poate fi evaluat după numărul declaraţiilor
În decembrie 2025, Bercean a descris anul drept unul extrem de dificil, invocând accidentările unor sportivi importanţi şi dificultăţile de finanţare.
Sunt explicaţii care merită luate în considerare. Accidentările pot compromite pregătirea, iar resursele insuficiente pot limita participarea la competiţii.
Dar ele nu pot explica, singure, întregul declin început cu mult înaintea mandatului său.
În plus, dificultăţile unei federaţii nu sunt doar circumstanţe exterioare. Capacitatea de a anticipa, administra şi reduce aceste dificultăţi face parte din responsabilitatea conducerii.
După schimbarea preşedintelui, judo-ul românesc nu are nevoie de o nouă perioadă nelimitată de acomodare.
Are nevoie de un plan public, cu termene şi rezultate verificabile.
articol de Daniel Pădurariu
Afla mai multe despre: judo, cozmin gusa, florin bercean, intrebare
