You are here:

De la refugiată la campioană mondială! Elisabeta Litvinenko, unul dintre cei 327 de judoka refugiaţi sprijiniţi de George Teşeleanu: „O satisfacţie enormă!”

De la refugiată la campioană mondială! Elisabeta Litvinenko, unul dintre cei 327 de judoka refugiaţi sprijiniţi de George Teşeleanu: „O satisfacţie enormă!”galerie foto

Sporturi

Comentarii

George Teşeleanu este singura persoană care la ultimele alegeri de la Federaţia Română de Judo a fost la un pas de a câştiga preşedinţia acestei federaţii în faţa actualului preşedinte, Florin Bercean.

Chiar dacă acest lucru nu s-a întâmplat, Teşeleanu a rămas alături de  judo fiind  tot timpul prezent alături de acest sport. Revenit de la Campionatul Mondial de Judo, care a fost organizat de către Federaţia Internaţională la Baku, Teşeleanu a vorbit în exclusivitate despre situaţia judo-ului românesc şi nu numai.


Una dintre câstigatoarele medaliei de aur a Mondialele s-a antrenat la dumneavoastră. Cât de mare a fost satisfacţia când aţi văzut-o primind medalia de aur?

Satisfacţia a fost imensă, dar dincolo de medalie există o poveste despre demnitate, determinare şi forţa de a învinge adversitatea. O cunosc personal pe Elisabeta Lytvynenko. Elisabeta Lytvynenko, campioană mondială la categoria +70 kg, s-a numărat printre cei 327 de judoka ucraineni refugiaţi în România în 2022, cărora Clubul Sportiv Pantheon Constanţa şi Pantheon Group le-au oferit cazare, masă şi condiţii de antrenament la Academy Hotel din Venus.

Într-o lume care celebrează învingătorii, dar uită repede suferinţa din spatele victoriilor, aurul Elisabetei reprezintă mai mult decât o performanţă sportivă. Este triumful voinţei asupra destinului potrivnic.

Nu revendicăm niciun merit sportiv. Acesta îi aparţine în întregime. Noi am făcut ceea ce consider că reprezintă o obligaţie morală: am oferit sprijin unor sportive de calibru atunci când viitorul devenise incert. Cum o vom face de fiecare data, sper din tot sufletul si pentru sportivii romani care vor face performanta.

Pentru mine, adevărata satisfacţie nu este că o campioană s-a antrenat la noi, ci că, într-un moment în care istoria îi răpea stabilitatea, am contribuit la păstrarea şansei sale de a deveni campioană. As face-o din nou fara ezitare.

Cum va explicati, de asemenea, faptul că instituţional, FRJ nu a fost reprezentată la acest CM ?

Nu pot comenta asta, mai ales în contextul performanţelor FRJ în ultimii multi ani. După aproape un deceniu de absenţă a reprezentării instituţionale internaţionale, a conducerii FRJ, prezenţa preşedintelui Bercean la Grand Prix-ul de la Budapesta părea să anunţe o schimbare. Din păcate pentru judo -ul romanesc acesta schimbare nu există şi nici multă speranţă nu avem considerand situaţia actuală.

Un Campionat Mondial nu este doar o competiţie, ci şi un spaţiu de diplomaţie sportivă, influenţă şi afirmare internaţională. România pierde astfel oportunităţi esenţiale de reprezentare, promovare şi consolidare a prestigiului său. De ce? Si pana cand?

Este  greu să pretinzi relevanţă internaţională atunci când alegi să fii absent din locurile în care aceasta se construieşte. Când absenţa devine obişnuinţă, problema nu mai este una de protocol, ci de viziune instituţională.

Cat de mare este diferenta intre judo ul practicat la nivel mondial si cel de la noi?

Vă răspund foarte simplu, rezultatele vorbesc, iar uneori tăcerea lor este mai elocventă decât orice analiză. Ne afundam intr o lipsa de performanta data de lipsa de directie si de viziune. Nu mai suntem relevanti.

Din păcate, am ajuns să celebrăm rezultate punctuale la competiţii europene de mai mică anvergură, în timp ce marea performanţă mondială pare tot mai îndepărtată. Bronzul obţinut de Serafima Moscalu la Budapesta ne-a oferit o speranţă, dar riscă să rămână o excepţie alimentată de conjunctură, nu confirmarea unui sistem capabil să producă performanţă constantă.

Diferenţa fundamentală este că, la nivel mondial, performanţa se construieşte sistematic, în timp ce la noi pare tot mai des aşteptată providenţial. Astfel, norocul devine strategie, iar mediocritatea, consecinţă instituţională.

Ce sperante mai are Romania pentru 2028? Ma refer aici la calificarea olimpică.

Îmi doresc sincer ca Serafima Moscalu să reuşească calificarea la Jocurile Olimpice de la Los Angeles şi sper să avem cel puţin un reprezentant şi în competiţia masculină, unde Ioan Ditzac a oferit, în opinia mea, cele mai mari speranţe.

Va fi însă extrem de dificil. Calificarea olimpică nu se obţine prin optimism declarativ, ci prin performanţă constantă, pregătire riguroasă şi o strategie coerentă.

Din păcate, am ajuns să ne agăţăm de ambiţia individuală a sportivilor, în absenţa unui sistem capabil să le susţină performanţa. Speranţa a devenit substitutul strategiei, iar calificarea olimpică, dintr-un obiectiv firesc al performanţei, riscă să devină un miracol al supravieţuirii sportive. NU putem dezvolta JUDO-ul romanesc cu speranta si doar cu speranta. Fara o viziune institutionala si o directive clara de dezvoltare, fara sponsori care sa creada in judo ul romanesc va fi foarte greu. Spre imposibil. Dar stiti cum se zice – speranta moare ultima. Si dupa accea ce facem?

Dincolo de performanţele sportive, organizarea Campionatului Mondial de la Baku 2026, a fost remarcabilă, pe măsura unei capitale aflate într-o spectaculoasă expansiune economică şi urbană.

Participarea celor 622 de judoka din 93 de ţări, prezenţa numeroşilor preşedinţi de federaţii naţionale, a conducerii Uniunii Europene de Judo (EJU) şi a Federaţiei Internaţionale de Judo (IJF), în frunte cu preşedintele Marius Vizer, au confirmat anvergura, prestigiul şi dimensiunea diplomatică a evenimentului.

În viziunea promovată de domnul preşedinte Marius Vizer, pacea şi solidaritatea nu sunt simple idealuri declarative, ci valori fundamentale ale filozofiei judoului, care transcende competiţia, transformând confruntarea în respect reciproc şi forţa în echilibru. Judo-ul devine astfel nu doar o disciplină sportivă, ci un limbaj universal al păcii, solidarităţii şi demnităţii umane.

Baku a demonstrat că prestigiul internaţional nu se proclamă, ci se construieşte prin viziune, investiţie şi profesionalism. Marile evenimente sportive nu reflectă doar valoarea unei competiţii, ci şi anvergura celor care au capacitatea şi viziunea de a le organiza. Din pacate ce am vazut la BAKU ne pune in inferioritate majora din punct de vedere FRJ în ideea unei strategii de dezvoltare, de performanta.

Din pacate, Romania, ca si delegaţie a bifat doar o simplă prezenta. E dureros acest lucru mai ales în perspectiva JO de la Los Angeles?

România a fost reprezentată la Mondialele de la Baku de opt judoka, din păcate majoritatea fiind eliminaţi încă din primul tur. Este un rezultat care trebuie să ne dea de gândit, mai ales în perspectiva Jocurilor Olimpice de la Los Angeles.

Judo-ul mondial evoluează accelerat, iar nivelul tehnic, fizic şi tactic devine tot mai exigent. Performanţa presupune viziune, metodă şi strategie pe termen lung.

Cred că cei care stabilesc direcţiile de pregătire în cadrul Federaţiei Române de Judo au acum un bun prilej de reflecţie şi analiză.

În sportul de mare performanţă, înfrângerea nu este neapărat un eşec. Adevăratul eşec începe atunci când rezultatele nu schimbă nimic în modul nostru de a gândi şi de a acţiona.

 Galerie foto

Afla mai multe despre: judo 

viewscnt
Articole similare