Românii şi Franco Baresi. Cum s-a intersectat destinul legendarului căpitan al lui AC Milan cu fotbalul românesc | SPECIAL

În dimineaţa zilei de 31 iulie, s-a confirmat vestea care a îndoliat lumea fotbalului. A venit ca un şoc. Franco Baresi, unul dintre cei mai mari fundaşi din istorie, simbolul lui AC Milan, s-a stins din viaţă la vârsta de 66 de ani.

Campion mondial cu Italia fără meci jucat şi debut contra României

În anul 1982, în Spania, Italia câştiga cel de-al treilea titlu mondial din istorie. Squadra Azzurra traversase un turneu memorabil, după ce a învins, rând pe rând, Argentina, Brazilia şi Germania de Vest, iar regretatul Paolo Rossi devenea eroul unei întregi naţiuni.

Printre campionii mondiali din acea fenomenală generaţie a lui Enzo Bearzot se afla şi un fundaş în vârstă de numai 22 de ani, Franco Baresi.

Nu a jucat niciun minut la Campionatul Mondial din Spania, la fel ca la EURO 1980, însă legendarul Bearzot îl considera deja unul dintre cei mai promiţători fundaşi ai Italiei.

Pentru tânărul de la Milan, simpla prezenţă într-un vestiar în care îi avea alături pe Dino Zoff, Gaetano Scirea, Giuseppe Bergomi, Claudio Gentile sau Marco Tardelli a reprezentat o experienţă care avea să-i modeleze întreaga carieră.

La doar câteva luni după triumful mondial, pe 14 decembrie 1982, a venit şi momentul său mult aşteptat. Italia întâlnea România, la Florenţa, în preliminariile Campionatului European din 1984, iar Enzo Bearzot îi oferea lui Franco Baresi primul tricou al Squadrei Azzurra.

România lui Mircea Lucescu avea o generaţie extrem de talentată, iar meciul s-a transformat într-o confruntare tactică echilibrată. S-a terminat 0-0, însă pentru Baresi scorul conta mai puţin.

Era ziua debutului său la naţională şi primul pas al unei cariere internaţionale excepţionale, care avea să-l transforme într-un simbol al Italiei şi într-o legendă a fotbalului mondial.

Încă din acel meci s-au văzut calităţile care aveau să-l transforme într-o legendă. Nu era fundaşul care impresiona prin alunecări spectaculoase sau intervenţii disperate. Franco Baresi citea jocul cu câteva secunde înaintea tuturor. Anticipa pasele, îşi coordona colegii şi transmitea o linişte extraordinară întregii echipe.

Au urmat 81 de selecţii, un bronz mondial în 1990, finala Campionatului Mondial din 1994 şi statutul de căpitan al Italiei.

Iar povestea internaţională a unuia dintre cei mai mari fundaşi din toate timpurile începuse împotriva României.

Barcelona '89. Finala perfectă cu Steaua. ”Il Capitano” di Milano ridică prima Cupă a Campionilor

24 mai 1989. Camp Nou era plin până la refuz. Peste 97.000 de spectatori asistau la finala Cupei Campionilor Europeni dintre Steaua Bucureşti şi AC Milan.

Steaua era încă una dintre marile puteri ale continentului. După triumful din 1986, chiar împotriva Barcelonei, echipa românească domina fotbalul est-european şi spera să producă încă o surpriză în principala compeţie a Europei.

În faţa ei se afla însă una dintre cele mai bune echipe construite vreodată. Arrigo Sacchi revoluţionase fotbalul prin pressingul colectiv, apărarea urcată foarte sus şi sincronizarea perfectă dintre compartimente.

În faţa ei se afla însă o echipă care avea să rămână în istoria fotbalului drept una dintre cele mai valoroase din toate timpurile.

Arrigo Sacchi revoluţionase la AC Milan jocul prin pressingul sufocant, apărarea împinsă permanent spre centrul terenului şi o organizare tactică aproape perfectă, care avea să devină model pentru generaţiile următoare de antrenori.

În centrul acelui mecanism fără eroare se afla Franco Baresi. El era liderul absolut al echipei. Nu doar că purta banderola de căpitan, dar fiecare mişcare a defensivei pornea de la el. Ridica linia de fund, dicta momentul ofsaidului, comunica permanent cu Paolo Maldini, Mauro Tassotti şi Alessandro Costacurta şi transforma apărarea lui Milan într-un adevărat zid.

În faţa unei asemenea structuri, Steaua nu a găsit soluţii. Ruud Gullit şi Marco van Basten au înscris câte două goluri, iar Milan s-a impus cu un categoric 4-0 într-una dintre cele mai dominante finale din istoria competiţiei.

Nu doar cele patru goluri au făcut diferenţa în acea finală. Dincolo de spectacolul ofensiv oferit de tripleta olandeză, adevărata capodoperă a squadrei lombarde s-a văzut în apărare.

Sub comanda căpitanului Franco Baresi, defensiva rossonerilor a funcţionat cu o precizie aproape matematică, prin care a anulat orice încercare a Stelei de a reveni în joc. ”Militarii” au părut lipsiţi de repere, au navigat fără direcţie.

Baresi nu a marcat şi nu a oferit pase decisive, însă a controlat fiecare metru din propria jumătate de teren. A fost dirijorul unei apărări care aproape că nu a greşit nimic timp de 90 de minute.

La final, ”Il Capitano” rossonero ridica primul său trofeu de Cupa Campionilor Europeni. Era începutul dominaţiei europene a unei echipe legendare, Milanul lui Sacchi, care avea să devină un simbol etern al fotbalului mondial.

Baresi şi Răducioiu. O prietenie care a continuat şi după retragere

La patru ani distanţă, venea următorul episod al legăturii dintre Baresi şi România. În 1993, Florin Răducioiu ajungea la AC Milan, de la Brescia.

Pentru atacantul român era un pas uriaş. Intra într-un vestiar în care mai erau Paolo Maldini, Marcel Desailly, Dejan Savicevic, Zvonimir Boban, Roberto Donadoni şi Fabio Capello, antrenorul.

În sezonul 1993-1994, Milan avea să triumfe din nou în Europa. În finala de la Atena, adversară îi era Barcelona lui Johan Cruyff, care era care favorită înaintea fluierului de start.

Celebrul său "Dream Team" impresionase tot continentul prin fotbalul spectaculos practicat de Romario, Hristo Stoichkov, Pep Guardiola şi Ronald Koeman.

Înaintea marii finale, Milanul lui Fabio Capello a fost lovit de numeroase probleme. Marco van Basten şi Gianluigi Lentini, transferul-record al fotbalului mondial la acea vreme, erau accidentaţi, iar Franco Baresi şi Alessandro Costacurta erau suspendaţi.

În plus, regulamentul UEFA privind numărul jucătorilor străini l-a obligat pe Capello să-i lase în afara lotului pe Florin Răducioiu, Jean-Pierre Papin şi Brian Laudrup.

Cu toate acestea, trupa din Italia a intrat pe teren cu atitudinea unei echipe obişnuite să câştige astfel de bătălii decisive şi avea să ofere încă una dintre marile demonstraţii de forţă din istoria finalelor de Liga Campionilor.

Milan avea un lider care continua să inspire echipa chiar şi atunci când nu putea fi pe teren. Franco Baresi, deşi a lipsit, spiritul său a fost prezent în fiecare milanez de pe templul Atenei.

Colegii săi au simţit pe propria piele mentalitatea de luptător a căpitanului lor şi au reuşit să neutralizaze orice încercare a Barcelonei lui Cruyff.

Squadra lui Capello a câştigat cu 4-0. Cum reuşea şi cea a lui Sacchi în '89. Barcelona a fost complet anihilată. La fel ca Steaua, pe Camp Nou.

Florin Răducioiu făcea parte din acel lot câştigător al Ligii Campionilor şi a avut privilegiul de a împărţi vestiarul cu cel considerat de foarte mulţi drept cel mai bun fundaş central din toate timpurile.

De-a lungul anilor, atacantul ”Generaţiei de Aur” a vorbit de fiecare dată cu un respect aparte despre Franco Baresi. L-a descris ca pe un lider autentic, un om modest, discret şi apropiat de colegi, indiferent de statutul acestora.

Între cei doi s-a legat o prietenie sinceră, care s-a menţinuat şi după retragerea lor din activitate: ”Cel mai mare fotbalist alături de care am jucat. Hagi ar fi pe locul doi, imediat după Baresi”, declara Răducioiu, recent, despre prietenul său.

S-au reîntâlnit la aniversările organizate de AC Milan, la meciuri demonstrative şi la evenimente dedicate legendelor clubului. De fiecare dată, Răducioiu a povestit că Baresi era acelaşi om simplu, elegant şi respectuos, exact aşa cum fusese şi în vestiarul rossonerilor.

Aceasta este, poate, una dintre cele mai frumoase moşteniri pe care o lasă în urmă. Nu doar un fotbalist uriaş. Ci şi un om uriaş.

Ultimul fluier nu există pentru legende ca ”Il Capitano” Baresi

Franco Baresi nu a fost doar unul dintre cei mai mari fundaşi ai tuturor timpurilor. A fost imaginea fidelă a lui AC Milan. Unul dintre simbolurile fotbalului italian. A fost căpitanul unei generaţii care a schimbat pentru totdeauna modul în care era privită arta apărării.

A demonstrat că inteligenţa poate învinge forţa, că eleganţa poate fi la fel de spectaculoasă ca un gol şi că un lider adevărat nu este cel care vorbeşte cel mai mult, ci cel care inspiră prin exemplul său.

Oamenii sunt trecători. Aşa este scris în legea firii. Vine o zi în care fiecare îşi încheie drumul pe acest pământ. Însă există şi cei care nu dispar niciodată cu adevărat, pentru că rămân vii în memoria celor care i-au admirat.

Legendele continuă să trăiască în fiecare fotografie, amintire şi poveste spusă din generaţie în generaţie. Numele lui ”Il Capitano” va rămâne pentru totdeauna gravat în istoria fotbalului mondial, în sufletul lui AC Milan şi în inima Italiei.

Iar cât timp se va vorbi despre cei mai mari fundaşi care au existat vreodată, primul rând al acelei poveşti va purta, fără îndoială, cele 12 litere, despărţite chiar la jumătate, ale unui nemuritor: Franco Baresi.

Afla mai multe despre: franco baresi, ac milan, italia, special, serie a, ucl, cm 1982, cm 1990, cm 1994, steaua, cce, finala cce 89