S-a retras "Uriaşul" din judo! Vlăduţ Simionescu a participat la ultima lui competiţie, plin de regrete: "Dacă aş fi fost sprijinit din ţară, acum eram la Jocurile Olimpice"

Campionatul Mondial de judo, organizat la Abu Dhabi, a reprezentat ultima competiţie pentru "uriaşul" Vlăduţ Simionescu. A agăţat kimono-ul în cui având regretul că nu s-a putut califica la Jocurile Olimpice de la Paris.

- Vlăduţ, este chiar ultima competiţie de judo la care ai participat?
- Da, din păcate, este ultimul Campionat Mondial de judo la care am participat. Nu prea îmi găsesc cuvintele pentru că nu mă aşteptam să vină momentul acesta. Îmi doream mai mult decât o simplă participare. Sentimentele sunt mixte, să zicem, dar, iată că a venit şi timpul când am fost nevoit să fac acest pas în spate.

- Ştiu că în acest ultim an te-ai cam luptat cu morile de vânt pentru a putea duce de unul singur bătălia pentru calificarea la Jocurile Olimpice. Cât de greu ţi-a fost?
- Sprijinul de care aveam nevoie din partea federaţiei noastre, pentru a putea concretiza calificarea la Jocurile Olimpice, nu a venit. Vă dau un singur exemplu. Dacă din luna ianuarie aş fi avut o susţinere normală, aş fi reuşit să mă calific la Paris. Ca drept dovadă că şi acum în clasamentul de calificare, fără dubluri, mă aflu undeva pe locul 24-25. Deci, până la locurile 18, 20 nu ar fi fost  mult. Trebuie să recunosc cu mâna pe inimă că dacă din ţară nu m-a ajutat nimeni cu nimic, cel mai mare sprijin l-am primit din partea Federaţiei Internaţionale de Judo, personal a domnului preşedinte Marius Vizer, care m-a ajutat enorm. Datorită dânsului am putut participa la o serie de turnee mari, unde m-am bătut pentru şansa mea de calificare. A fost omul care atunci când a fost vorba de judo a zis, da, de fiecare dată. Am mai avut acasă prieteni, cunoscuţi care m-au sprijinit şi ei cum au putut pentru ca eu să particip la anumite competiţii. Din păcate nu am reuşit calificarea. A fost însă un drum greu, anevoios, pe care nu-l doresc nici unui sportiv din România.

- La ultima ta prezenţă la o competiţie de top, am văzut că de la margine nu ai fost asistat de nici un antrenor român, cu toate că aceştia se aflau în tribune. De ce s-a întâmplat acest lucru?
- Un astfel de moment contează foarte mult pentru un sportiv. Să fie asistat de un antrenor. Eu nu am avut lângă mine un antrenor pentru că nu am mai fost considerat ca făcând parte din lotul României. Aşa se poate vedea nivelul celorlalţi sportivi. Fiecare lucru în parte e ca o piesă de puzzle. Dacă puzzle-ul nu este complet, nici rezultatele nu au cum să vină. Noi, sportivii, avem nevoie de o susţinere totală. De antrenori, pregătire, recuperare, medicaţie. Dacă nu le avem este greu să facem faţă şi să luptăm cu oamenii de oe categotie care se află în fruntea clasamentului. La tatami e important să ai pe cineva în care să ai încredere, cu care să ai o conexiune de legătură.Sunt momente critice în timpul unui meci, în care antrenorul ştie să te aducă din nou pe linia de plutire. Eu nu am avut parte de un astfel de antrenor.

- Cât de frustrant este însă să alergi de unul singur pentru a îţi obţine finanţarea care să-ţi permită participarea la o mare competiţie?
- E foarte frustrant pentru că lucrul ăsta îţi ocupă tot timpul. Să vorbeşti cu anumiţi oameni pentru a obţine bani, să-ţi faci singur rezervările, cazările, biletele de avion. Nu-ţi mai poţi acorda acelaşi timp pentru partea de pregătire, care, până la urmă, este cea mai importantă. Eşti nevoit, obligat de împrejurări, să te ocupi singur de toate, de la A la Z. Ceea ce este foarte greu.

- În clipa de faţă tragem speranţe pentru un singur calificat la Jocurile Olimpice. Cum vezi această situaţie pentru judo-ul românesc?
- Din păcate este trist ce se întâmplă. Atât pentru fete cât şi pentru băieţi. Eu ştiu bine cât de mult muncesc în sală. Este un sport greu, solicitant. Iar sportivii sunt principalii pioni. Ne uităm că avem şanse de a califica un singur sportiv. Şi asta cu mari emoţii. E mare păcat că s-a ajuns aici, pentru că în ultimii 20 de ani, judo-ul românesc chiar a contat la nivel mondial.

- Ce le transmiţi celor care au rămas să facă judo în România?
- Să nu renunţe niciodată. Să creadă în visul lor indiferent cât de greu le va fi.

- Ce ar trebui schimbat în judo pentru ca lucrurile să meargă înspre bine?
- Mentalitatea. În primul rând. Şi să nu mai existe aceste orgolii care nu fac bine nimănui. Judo-ul va avea doar de pierdut.

- Ce vei face de-acum înainte?
- Voi rămâne în continuare alături de judo. Vreau să descopăr noi talente în acest sport care mie mi-a adus atâtea satisfacţii.

Afla mai multe despre: judo