Singura şansă pentru ca România să elimine Islanda este ofensiva totală. Editorial de Emanoil Ursache

Mai este foarte puţin până la meciul României cu Islanda. Cu toţii aşteptăm acest duel de foarte mult timp şi cu o încredere destul de mare, parţial justificată. Victoria tricolorilor din deplasarea cu Austria ne-a crescut speranţele alimentate de performanţa istorică reuşită de naţionala de tineret de la europeanul de anul trecut.

Cu toate acestea, ca să citez un clasic în viaţă, ”să nu ne facem iluzii ca să nu avem deziluzii”! Mirel Rădoi rămâne un selecţioner tânăr, lipsit de experienţă, în ciuda rezultatelor foarte bune obţinute alături de ”tricolorii mici” şi a începutului promiţător pe banca României. Un selecţioner care a preluat prima reprezentativă pe fugă şi a apucat să joace două meciuri oficiale în Liga Naţiunilor, fără a avea parte de vreun amical. Este adevărat, a avut foarte mult timp ca să îşi studieze adversarul, însă foarte puţin pentru a crea o omogenitate reală. Nici norocul nu prea pare să fie de partea sa, după ce i-a pierdut pe Ionuţ Nedelcearu şi Vlad Chiricheş, cei mai buni fundaşi centrali români, din punctul meu de vedere. Ce încerc să spun este că trebuie să conştientizăm că România porneşte cu şansa a doua contra Islandei, chiar dacă avem motive să credem că putem avansa în barajul de calificare pentru EURO 2020. Ar fi mare păcat ca, pe fondul unei dezamăgiri colective, un tehnician de perspectivă şi nişte jucători tineri promiţători să fie puşi la zid în spaţiul public, de către presă şi suporteri, pentru frustrările acumulate din eşecurile lamentabile şi repetate ale României de la apusul Generaţiei de Aur.

Totuşi, România poate avea sorţi de izbândă cu Islanda. Există o singură şansă pe care o avem pentru a învinge. Tricolorii sunt obligaţi să joace pe cartea atacului. Vestea bună este că Mirel Rădoi a demonstrat şi la România U21 şi în primele două meciuri din Liga Naţiunilor că este adeptul unui fotbal ofensiv. 99,99 % indicaţiile tactice pe care le va da elevilor săi vor fi în această direcţie. Succesul depinde doar de forma pe care o vor avea mijlocaşii şi atacanţii pe care Rădoi îi va introduce pe teren. Şi aici avem motive să fim optimişti! Nicolae Stanciu şi Alex Maxim continuă să aibă prestaţii solide în Cehia şi în Turcia. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Cicâldău la Craiova sau de Mitriţă în SUA. Ianis Hagi, care a început slab sezonul în Scoţia, se află într-o creştere evidentă de formă şi pare să fi devenit un adevărat specialist al paselor decisive, chiar dacă golul nu se prea lipeşte de el. Răzvan Marin, unul dintre cei mai promiţători fotbalişti români, a început să aibă minute în picioare în Serie A, la Cagliari, şi a bifat primul său assist, după ce o bună perioadă a fost trecut pe linie moartă la Ajax. Nici Ciprian Deac şi Gabriel Iancu nu arată deloc rău în Liga 1, iar Alexandru Creţu este titular incontestabil în Slovenia la Maribor.

În atac, lucrurile nu sunt atât de roz, dar nu este cazul să disperăm. George Puşcaş a început slab ediţia din Championship. În prima etapă a fost uitat pe bancă de antrenorul lui Reading, iar în următoarele două a prins doar 13 minute. Însă, în partida cu Watford a jucat toate cele 90 de minute şi a marcat golul victoriei pentru Reading, ceea ce este clar un semn bun. Plus că la naţională a arătat o poftă de gol excelentă, demnă de un atacant pur-sânge. Claudiu Keşeru revine la naţională după ce a învins coronavirusul şi s-a prezentat într-o formă bună la bulgari. Vârful a înscris de trei ori în cinci meciuri, în campionatul Bulgariei, şi îşi continuă drumul în istoria lui Ludogoreţ, unde poate rămâne drept cel mai bun atacant al clubului din toate timpurile. În privinţa lui Denis Alibec, lucrurile stau un pic diferit. Nu a avut nişte evoluţii strălucitoare în Liga 1, la Astra, dar transferul prins în prima ligă din Turcia, la Kayserispor, cu siguranţă l-a liniştit şi îi va permite să se concentreze numai la fotbal. Pe lângă asta, capriciosul atacant nu a arătat deloc rău cu Irlanda de Nord, iar cu Austria a reuşit chiar să marcheze.

Dacă la mijlocul terenului, cel puţin pe hârtie, situaţia se prezintă bine iar în atac măcar decent, în apărare apar marile probleme care m-au făcut să afirm că singura şansă de calificare a României în defavoarea Islandei este ofensiva. Statistica ne arată că în şapte din cele zece meciuri disputate de naţională, în preliminariile pentru Campionatul European din 2020, România a încasat cel puţin un gol: Suedia – România 2-1, România – Insulele Feroe 4-1, Norvegia – România 2-2, Malta – România 0-4, România – Spania 1-2, România – Malta 1-0, Insulele Feroe – România 0-3, România – Norvegia 1-1, România – Suedia 0-2, Spania – România 5-0. Aşadar, până şi modesta naţională din Insulele Feroe a reuşit să marcheze într-un meci contra tricolorilor. În ”era Mirel Rădoi”, România a primit un gol de la Irlanda de Nord şi două de la Austria. Statistica ne arată o certitudine tristă: luăm cel puţin un gol cu Islanda! Lucrurile se prezintă, dincolo de cifre, mai rău în privinţa defensivei tricolorilor. Mirel Rădoi nu va putea conta pe serviciile fundaşilor centrali Vlad Chiricheş şi Ionuţ Nedelcearu, iar asta nu este singura problemă a selecţionerului. Poarta va fi apărată de Ciprian Tătăruşanu. Rostirea acestei propoziţii a reprezentat în ultimii ani, cu excepţia performanţei României U21, una dintre puţinele raze de soare ale fotbalului românesc. Acum, însă, ”Tătă” vine după un sezon în care a fost rezerva lui Lopez la Lyon şi s-a transferat la AC Milan, unde Donnarumma este de nescos dintre buturi. Sigur că Lyon este semifinalista Ligii Campionilor din ultima ediţie şi că AC Milan este a doua cea mai titrată echipă din istoria competiţiei menţionate anterior. Ironiile la adresa lui Tătăruşanu, în opinia mea, nu îşi au locul. Dar o rezervă, din păcate, rămâne tot o rezervă, până la urmă.

Pe flancul drept al apărării, Mirel Rădoi, cel mai probabil, îl va prefera pe Sergiu Hanca în locul lui Cristi Manea, care nu a jucat aproape deloc în acest sezon. Hanca poate să fie o opţiune excelentă pentru a ajuta ofensiva, deoarece calitatea sa tehnică este mult peste cea a unui fundaş dreapta mediu din România. Însă, căpitanul Cracoviei este mijlocaş dreapta! Iar acest lucru nu are cum să nu se cunoască în privinţa sarcinilor defensive pe care le implică postul de apărator lateral. Sunt şanse foarte mari ca Mario Camora să fie preferat pe partea stângă a defensivei, în locul lui Nicuşor Bancu. Căpitanul campioanei CFR Cluj şi-a demonstrat valoarea în cei 9 ani petrecuţi în ”inima Ardealului”, doar că vorbim aici despre un fotbalist debutant în echipa naţională a României, care nu are create deloc relaţii de joc cu coechipierii! În centrul defensivei, Dragoş Grigore are şanse foarte mari să fie titular, singurul semn de întrebare fiind legat de colegul care îi va fi alături: Andrei Burcă sau Alin Toşca. Dacă Mirel Rădoi nu va avea o revelaţie înaintea duelului cu Islanda, Mihai Bălaşa va rămâne doar o variantă de back-up. Înclin să cred că date fiind carenţele pe care le-a arătat Alin Toşca (1,81 m, postul lui originar fiind cel de apărător stânga) de-a lungul vremii în jocul aerian, selecţionerul va opta pentru varianta singură în faţa unui adversar redutabil fix la acest capitol: Dragoş Grigore (1,85 m) şi Andrei Burcă (1,88 m). Sunt doi fundaşi centrali care ar putea forma o pereche decentă, dar care cu excepţia meciului cu Austria nu au evoluat niciodată împreună şi chiar şi atunci Burcă a început partida în flancul drept al apărării.

O singură şansă au românii să îi bată pe islandezi la ei acasă. Tricolorii trebuie să demonstreze că cea mai bună apărare este atacul şi sunt convins că Mirel Rădoi ştie mai bine decât oricine acest lucru. Va fi o partidă în care vom suferi cu toţii, dar naţionala are calitatea necesară pentru a face un meci mare, însoţit de un rezultat pe măsură. Cu o motivaţie puternică, apărarea României poate să contrazică statistica şi argumentele aduse de mine, şi să ofere sprijinul necesar mijlocului şi atacului pentru a aduce din nou bucurie în inimile tuturor românilor. Ştim cu toţii că nicio senzaţie nu este mai plăcută decât fericirea la finalul unei partide în care am stat cu inima cât un purice timp de 90 de minute sau poate chiar mai mult. Simt că a venit timpul să ne bucurăm şi noi pentru că la câte dezamăgiri am îndurat, nu încape îndoială că merităm o victorie cu Islanda şi o calificare la EURO 2020. Un singur lucru ne rămâne de spus: ”Hai, România!”.
 

Afla mai multe despre: romania, islanda, euro 2020, mirel radoi