Sorana Cîrstea, la final de carieră: ”Părinţii mei şi-au sacrificat viaţa pentru ca eu să fiu aici”

Sorana Cîrstea vorbeşte, într-un interviu WTA, despre drumul de la visurile adolescentei de 17 ani la titlul cucerit în România, despre operaţia care i-a salvat cariera şi despre felul în care redefineşte succesul în ultimul sezon al carierei.

Sorana Cîrstea, la 20 de ani în circuitul WTA: „Aş fi vrut să mă bucur mai mult la început”

Sorana Cîrstea a vorbit, în cadrul episodului cinci al seriei WTA „Made of Moments”, despre momentele care i-au conturat cariera, de la începuturile în circuit şi sprijinul părinţilor, până la accidentările care au pus-o în faţa unei decizii dificile. Interviul, publicat pe WTA.com a fost realizat de fostea jucătoare americană Alison Riske şi a marcat două decenii de la intrarea româncei în circuitul profesionist.

Cîrstea a recunoscut că, la debut, îşi imagina succesul într-un mod foarte strict legat de rezultate. „Cred că aveam 17 ani aici, iar succesul pentru mine însemna să fiu numărul unu şi să câştig multe Grand Slam-uri. Fiecare înfrângere părea sfârşitul lumii”, a spus sportiva română, citată de WTA.

Cu trecerea timpului, tenismena din Bucureşti şi-a schimbat raportarea la presiune şi la eşec. „Acum, desigur, cu maturitate şi perspectivă, mi-aş spune să mă bucur mai mult, pentru că da, este o carieră foarte lungă, dar, în acelaşi timp, trece repede. Aş fi vrut să mă bucur mai mult mai devreme”, a explicat Cîrstea.

Părinţii, punctul de plecare al carierei

Românca a amintit că a început tenisul la patru ani şi că, la cinci ani, urmărea meciurile lui Steffi Graf şi ale Monicăi Seles, împreună cu familia. „La cinci ani mă uitam la Steffi Graf şi Monica Seles şi analizam jocul de picioare”, a povestit Cîrstea.

Ea a subliniat rolul decisiv al părinţilor în parcursul său, înainte ca rezultatele să vină pe circuit. „Au fost părinţii mei. Au făcut totul ca să mă susţină. Aş merge până acolo încât să spun că şi-au sacrificat viaţa pentru ca eu să fiu aici. Mă uit înapoi şi sunt atât de recunoscătoare. Ştiu că nu aş fi fost aici fără ei”, a declarat jucătoarea.

Cîrstea a adăugat că speră ca părinţii să fie mândri de ceea ce a reuşit să construiască în tenis. „Sper. Da”, a răspuns ea, atunci când i s-a vorbit despre mândria familiei.

Accidentarea şi operaţia care au schimbat totul

Un moment central al interviului a fost perioada în care Cîrstea s-a confruntat cu o accidentare gravă, care i-a afectat încrederea şi mobilitatea. Românca a explicat că problemele au apărut după Wimbledon, acum doi ani, şi au durat aproximativ şase luni.

„Mă uit la această fotografie. Era acum doi ani, imediat după Wimbledon. Am avut o durere cu care mă luptam de şase luni şi, practic, nu puteam merge”, a spus Cîrstea. Ea a dezvăluit că medicii i-au explicat că intervenţia chirurgicală nu era necesară pentru o viaţă obişnuită, dar era indispensabilă dacă voia să continue să joace tenis.

„Trebuia să iau o decizie, pentru că nu aveam nevoie de operaţie pentru viaţa normală, dar dacă voiam să continui, trebuia să fac operaţia. A fost o provocare, dar, din nou, odată cu vârsta, am învăţat să îmbrăţişez provocările şi îmi place să văd cât de puternică sunt şi cât de mult mă pot împinge”, a mărturisit sportiva.

Cîrstea a explicat că transformă obstacolele în obiective mici, pe care le urmăreşte pas cu pas. „Primesc o mulţime de satisfacţie personală punându-mi mici obiective, apoi atingându-le şi mergând spre următorul”, a spus ea.

Cum îşi redefineşte succesul Sorana Cîrstea

Interviul a arătat o schimbare importantă în felul în care Cîrstea îşi măsoară realizările. Pentru ea, succesul nu mai înseamnă exclusiv trofee sau poziţii în clasamentul WTA.

„Câştigarea unor titluri mari este, desigur, succes, dar pentru mine succesul înseamnă şi să faci ceea ce iubeşti. Să te trezeşti în fiecare zi şi să aştepţi cu nerăbdare ziua respectivă sau jobul tău. Să încerci astăzi să faci ceva mai bine decât ieri şi, de asemenea, să fii fericită, pentru că uităm atât de mult de asta. Iar asta este succesul în viaţă: să fii fericită”, a declarat Cîrstea.

Românca a recunoscut că la începutul carierei nu îşi permitea să aprecieze progresele mici. Ea a amintit o înfrângere dureroasă din Luxemburg, când a pierdut în semifinale în faţa Elenei Dementieva, aflată atunci în top 10 WTA.

„Nu voi uita niciodată că am pierdut în semifinalele de la Luxemburg în faţa Dementievei. Aveam 17 ani. Ea era în top 10 mondial. Era prima dată când jucam o semifinală WTA şi nu am vrut să ies din cameră două zile. Mama mea mă ruga să merg cu ea la o cafea sau la o plimbare. Nu voiam să ies din cameră. Părea un asemenea dramă”, a povestit Cîrstea.

Acum, sportiva de 36 de ani apreciază şi momentele aparent obişnuite. „Acum, desigur, mă bucur de fiecare meci, dar şi o zi bună de antrenament este frumoasă, sau o zi bună alături de echipă. Îmi dă linişte şi bucurie să trec la următorul lucru”, a spus ea.

Cîrstea a citat o idee care i-a rămas în minte: „Fericirea înseamnă să treci cu entuziasm de la un lucru mic la altul”. „Chiar aşa văd lucrurile. Suntem atât de concentraţi pe lucrurile mari, câştigarea asta sau realizarea aceea, dar, de fapt, simt că fericirea este formată din lucruri mici, puse cap la cap”, a explicat românca.

Titlul din România, visul împlinit

Unul dintre cele mai emoţionante momente ale interviului a fost legat de trofeul cucerit în faţa publicului de acasă. Cîrstea a spus că unul dintre marile sale visuri a fost să câştige un titlu în România, obiectiv îndeplinit în 2026, la Transylvania Open din Cluj-Napoca.

„Acest trofeu este în România. Unul dintre visele mele a fost să câştig un titlu acasă, iar în acest an s-a întâmplat. Tot ce sperasem în săptămâna aceea a fost depăşit. Am spus: dacă trebuie să mă retrag luni după acel turneu, aş fi fost în pace”, a mărturisit Cîrstea.

Titlul de la Cluj-Napoca a fost al patrulea la simplu din cariera sa, după cele din Tashkent (2008), Istanbul (2021) şi Cleveland (2025), potrivit profilului său de pe WTA.com. În finala de la Transylvania Open, Cîrstea a învins-o pe Emma Răducanu, campioana US Open din 2021, cu 6-0, 6-2.

Peste trofee, Cîrstea a spus că este mândră mai ales de omul în care tenisul a transformat-o. „Nu în ceea ce priveşte rezultatele, ci în ceea ce priveşte persoana în care am devenit. Tenisul, sunt mândră de persoana pe care m-a făcut să fiu. Cred că tenisul m-a învăţat să fiu o persoană bună”, a spus ea.

Retragerea, luată „zi de zi”

Cîrstea a confirmat că retragerea rămâne o opţiune reală, dar că nu vrea să ia decizia sub presiune. „Retragerea este încă pe masă. O iau zi de zi şi mă bucur cu adevărat de fiecare zi la maximum. Dar, pentru mine, este foarte important să ştiu când să spun stop şi trebuie să fie în termenii mei”, a declarat românca.

Ea a lăsat să se înţeleagă că fericirea rămâne criteriul principal în continuarea carierei. „Voi juca cât timp sunt fericită”, a spus Cîrstea.

Contextul face declaraţia cu atât mai semnificativă: în 2026, Cîrstea a intrat pentru prima dată în top 20 WTA, după semifinala de la Roma, iar mai târziu a atins cea mai bună clasare din carieră. Potrivit WTA.com, românca are patru titluri la simplu şi şapte la dublu, iar la dublu a câştigat în 2026 turneul de la Linz, alături de Shuai Zhang, după triumful de la Madrid din 2025, obţinut împreună cu Anna Kalinskaya.

Cîrstea a mai ajuns în finala turneului WTA 1000 de la Toronto, în 2013, iar cele mai bune rezultate ale sale la Grand Slam includ sferturile de finală de la Roland Garros din 2009 şi 2026, precum şi sfertul de finală de la US Open 2023. Aceste rezultate confirmă longevitatea unei cariere care a început pe circuitul WTA în 2006 şi care continuă să producă momente importante în ultimul sezon al româncei.

Afla mai multe despre: sorana cirstea, tenis, wta