Ne revedem la meciurile mari. E o lume mică, ne cam ştim din vedere. Pe ungur il salut in maghiară, el îmi raspunde în româneste. Peter, bulgarul râde jovial când il strig: Criac svoboden udăr!
Polonezul Dariusz, cu vocea sa sonora, e un coşmar pentru vecinii de microfon. Dacă ai ghinionul să stea lângă tine, poţi fi sigur că acasă se va auzi şi varianta poloneză a meciului.
Vesticii sunt mai reci, dar suficient de amabili când facem schimb de informaţii. Totuşi, a dispărut boemia din vremea Maestrului Chirilă, când aveai timp de şuete, acum lucrăm sub presiunea timpului. Mereu cu ochii în laptop, că e de actualizat vreo informaţie, mereu pe fugă, ca să ajungi la locul de comentator pentru probele cu studioul, apoi pe teren ca să faci un live şi din nou la locul de comentator, cu trepte urcate în fugă, gâfâind, că mai sunt 5 minute şi începe meciul.
Din câte am observat, după vreo 30 de ani de meserie, sunt 4 stiluri principale, 4 şcoli de comentariu. Sudamericanii sunt zgomotoşi şi plini de vervă, ca să nu zic că fac ca toţi dracii. L-am auzit pe columbian imitând pufăitul şi sirena unei locomotive la un gol dat de Adolfo El Tren Valencia. Golul e viaţa lor. Urlă, fac mâinile pâlnie în jurul microfonului ca să-şi amplifice vocea, dar aruncă între timp şi câte un ochi pe ceas, ca să îşi numere secundele.
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
Latinii europeni sunt mai aşezaţi, comenteaza fază cu fază, fără să pară prea interesaţi de statistici sau alte informaţii adiţionale. La Euro ’16 francezii nu s-au abătut vreo secundă de la meci, au mers play by play din primul până în ultimul minut.
Nemţii sunt cei mai tăcuţi şi de regulă îşi aleg perfect momentul în care intervin. Meciul respiră, intri mai bine în atmosferă, pentru că auzi tribuna şi comentatorul completează imaginea, nu o aglomereză cu logoreea sudamericană, nebună şi un pic cabotină.
Şi, in fine, preferaţii mei, englezii. Combină ideal emoţia cu informaţia, iar la fazele de gol îşi dozează excepţional ritmul şi tonul vocii, de zici că au mai văzut meciul. Un exemplu: golul lui Gascoigne contra Scoţiei la Euro '96. Inutil să vă vorbesc despre rivalitatea anglo-scoţiană la meciul ăsta. Victoria era mai importantă decât titlul european. Comenta pentru BBC John Motson, pe atunci la apogeul carierei. Anglia face 1-0, scoţienii au penalty, dar îl ratează şi la faza următoare se naşte cea mai concentrată, lapidară, sugestivă, pasională sau mai simplu spus, cea mai frumoasă descriere a unui gol. Gascoigne se demarcă perfect, Motson zice: brilliant! Gascoigne preia şi dă mingea peste Colin Hendry, Motson zice cu un ton mai sus: oh, yes!, Gascoigne şutează din vole şi înscrie, Motson, strigă: oh, yes!.
Comentasem şi eu meciul şi seara, când am revăzut golul la BBC, mi-a fost ruşine. A fost o lecţie de dozaj, sobrietate şi competenţă pentru care i-am mulţumit lui Motson câţiva ani mai târziu.
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
Afla mai multe despre: emil gradinescu
