Un oficial de la FCSB, decizie neaşteptată. Publică primul său volum de poezii!

Valeriu Argăseală, preşedintele FCSB, publică în următoarele zile un volum de poezii intitular “Suflete reci. Cu mult mai singuri decât ieri”, conform GSP.

Iată mai jos şi două poezii scrise de Argăseală, care nu au primit însă reacţii pozitive din partea criticilor. 

Unde eşti

Absenţa ta începe să mă doară,
Pun pleoapă peste pleoapă foarte greu,
Simt cum povara asta mă omoară,
Dar îmi cutreieri visele mereu,

Încerc să te închipui fără mine,
Zadarnic, că mă chinui fără rost
Şi simt că-i imposibil fără tine
Să pot să mai fiu totuşi cum am fost.

Mă răscolesc în fiecare noapte,
Improvizez din ce mi-aduc aminte,
Mi-e dor de-mbrăţişări, mi-e dor de şoapte
Şi vreau să fie iarăşi ca-nainte,

Aş vrea să ştiu că ţie-ţi este bine,
Că suferi mult dar nu peste măsură,
Că dragostea jurată ne mai ţine,
C-a dispărut din ochi meschina ură,

Ne întâlnim de fiecare dată,
În miez de noapte visul ne adună,
Măcar atâta să avem răsplată,
Că zile-ntregi nu suntem împreună,

Cu toate că te simt apropiată,
Când te ating sau te sărut în vis,
Eu te aştept de fiecare dată
Şi las geamul iubirii larg deschis,

Să te privesc cu ochii-nchişi, iubită,
Să fiu prezent în preajma ta cu tot,
Să ştiu că simţi că nu eşti părăsită,
Că altceva să fac nu cred că pot,

Tu chiar că meriţi timpul să-l cuprindem,
Un pod să fac doar să ne întâlnim,
Să-l ferecăm în lanţuri şi să-l vindem,
Că fără timp putem să ne iubim.

Duşmanul nostru mă gândesc întruna
Să-l căutăm, să-l prindem, să-l avem
Şi să-l închidem pentru totdeauna,
Sperând de-a pururi să nu-l mai vedem.

Deci cred, iubito, că putem să spunem
Lumii întregi să plece la vânat
Şi-apoi ar trebui să ne supunem
Restului alb rămas neîmpuşcat.

Să ne distrugem timpul, spaţiul, ura,
Să ne orânduim cum n-am mai fost,
Să ne schimbăm în univers măsura
Şi să trăim pe lume cu alt rost,

Să ne pavăm privirea cu iubire,
Să punem peste suflet poleială,
Să îngropăm vreo tristă amintire
Şi să dispară orice îndoială.

Dar ce frumos ar fi să se-mplinească
Ce doar în gând neîncetat apare,
Ceva divin, curat să dăruiască,
Lumii întregi să-i fie apărare.

Am vrut să fiu milionar

Aş vrea de azi să fiu milionar,
Să merg doar la cămaşă şi costum,
Să nu am viaţa zilnic un coşmar,
Iar lumea să mă judece postum.

Când ies pe stradă vreau să-mi e bine,
Să nu mă sperie nimic şi niciodată,
De mult tânjesc la ceea ce mă ţine,
În lumea cu o linişte furată.

Când mă trezesc de mâine altul sunt,
Nu îl mai vreau pe cel ce e normal,
Vreau să am altă viaţă pe Pământ,
Să nu mai fiu un simplu om banal.

Am căutat o nouă aventură,
Nu asta mi-am dorit la început,
Dar, curios cum sunt peste măsură,
Am reuşit s-ajung unde am vrut

Şi iată-mă ajuns în altă lume,
Din care mi-am dorit să fiu o parte,
Când voi cunoaşte totul vă voi spune
Speranţele să nu le-aveţi deşarte.

Mă uit la semeni şi nu-i înţeleg,
De ce n-aleargă cum alerg şi eu,
Aş vrea misterul ăsta să-l dezleg,
Dar timpul nu-mi ajunge, îmi e greu.

Mă simt puternic, tare, fără frică,
Am cam de toate din ce mi-am dorit,
Adrenalina zilnic se ridică,
Făcându-mă să cred că-s fericit,

Alerg de seara până dimineaţa,
Mergând pe culoar cu unic sens,
Am traversat prin multe valuri viaţa
Şi-am înotat riscant pe contrasens.

M-am înrolat în lumea asta bună,
Pe care am crezut-o doar a mea
Şi-am folosit de multe ori pe lună
Un dos de palmă, liniuţe şi cafea.

Eram mereu în cea mai bună formă,
Când pe furiş mergeam la întâlniri,
Îmi luasem în mai multe locuri normă,
Crezând că am cele mai mari iubiri.

Trăiam ascuns în lumea mea ucisă,
Duceam calvarul, ce se impunea,
Deşi ştiam că viaţa mi-e proscrisă,
Tot nu puteam să mă despart de ea.

Făceam, la intervale, dese căderi nervoase,
Cu zâmbetul pe buze perfid mă ascundeam,
Aveam şi perioade, ce-i drept, mai sănătoase,
Când reveneam din vise şi limpede gândeam,

Mă descurcam tot timpul aşa cum fac băieţii,
În două lumi opuse, cu stasuri diferite,
Mă bucuram zicându-mi că noi suntem isteţii,
Cei ce pozăm în VIP-uri cu gesturi ipocrite.

Nu-mi mai doresc coşmarul pe care l-am avut,
Mă simt brutal respins de felul cum gândesc,
Aş vrea să fiu eu iarăşi, cel de la început,
Şi-abia aştept acuma să pot să mă trezesc,

Să nu fiu eu alesul în centrul ţintei lor,
Să-mi fie viaţa clară, o carte de citit,
Aş vrea să nu fiu scos eu ţap ispăşitor,
În numele acelor ce poate au greşit.

De asta vreau acuma să stric acest model,
Ca lumea să priceapă şi să înveţe bine
Să nu-şi propună-n viaţă să aibă acest ţel,
Că-i decisiv pe lume să ştii ce e cu tine.

Afla mai multe despre: argaseala, poezie, mihai stoica, fcsb