Yuryi Vernydub, antrenorul revelaţiei Sheriff Tiraspol, relatări de pe front: "Am cunoscut aici un nepot". Ce a spus despre rolul său în armata ucraineană

Yuriy Vernydub, antrenorul lui Sheriff Tiraspol, club care a fost o adevărată surpriză în toamnă fotbalistică europeană când s-a calificat în grupele Ligii Campionilor şi mai apoi în primăvara Europa League, s-a înrolat în armată ucraineană după izbucnirea războiului şi nu se teme să folosească arma la nevoie.

Yuryi Vernydub, antrenorul revelaţiei Sheriff Tiraspol, relatări de pe front: "Am cunoscut aici un nepot". Ce a spus despre rolul său în armata ucraineană

În vârstă de 56 de ani, Yuryi Vernydub a produs o surpriză foarte mare în toamnă, când a calificat-o pe Sheriff Tiraspol în grupele Ligii Campionilor. Odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, însă, acesta s-a întors în ţara natală şi s-a înrolat în armată pentru a lupta contra Rusiei.

Yuryi Vernydub: "Fiul meu m-a sunat la 4:30 dimineaţa"

Cu Vernydub la cârmă, Sheriff Tiraspol a învins-o pe Real Madrid pe "Bernabeu" cu 2-1. BBC Sport l-a contactat pe Yuryi Vernydub chiar de pe front, de unde antrenorul a relatat ce l-a determinat să ia această decizie şi cum s-a adaptat la viaţa pe front. "Fiul meu m-a sunat pe 24 februarie, la 4:30 dimineaţa, şi mi-a spus că ruşii ne-au atacat. Am ştiut atunci că mă voi întoarce în Ucraina pentru a lupta. Am avut nevoie de 11 ore pentru a ajunge din Tiraspol până la casa mea din Ucraina, călătorind prin Odesa, apoi prin Kirovgrad, Kryvyy Rih şi apoi Zaporoje, dar nu pot spune că a fost dificil.

Nu vreau să te mint. Când mă întorceam acasă, am văzut o mulţime de bărbaţi puternici părăsind ţara. Dacă se vor întoarce, voi fi fericit. Am înţeles că au plecat cu familiile lor în Moldova, România şi aşa mai departe. Din zona noastră au plecat mulţi bărbaţi... Bărbaţi din Harkov, Zaporoje, Lugansk, Doneţk. Am înţeles în acel moment că nu pot face acelaşi lucru. Mi-am spus că, de îndată ce ajung acasă, mă voi duce şi mă înrola.

Apropiaţii au încercat să mă oprească. Soţia, copiii, nepoţii... Am rezistat presiunilor şi îi mulţumesc soţiei mele că m-a susţinut eventual. Ea îmi cunoaşte caracterul. Dacă iau o decizie, nu o voi schimba.

Am fi putut merge în Moldova şi această opţiune este încă deschisă pentru copiii mei, pentru soţiile lor, pentru nepoţii mei. Dar eu şi soţia mea - rămânem aici cu siguranţă.

Momentan cred că nu sunt foarte departe de conflict. Cele mai grele bătălii sunt probabil la 120 km de locul unde ne aflăm. Dar am luat decizia mea, aşa că totul este în regulă. Nu mi-e frica. Am fost în armată când eram tânăr – era obligatoriu să o fac timp de doi ani. Dar era într-o unitate pentru sportivi. Timp de două luni, am fost instruiţi în teorie şi după aceea am învăţat cum să mânuim o armă. Dar asta a fost cu mult timp în urmă. Nu pot spune că am probleme la folosirea armelor de foc, ştiu să le folosesc", a declarat Vernydub.

"Am descoperit aici un nepot!"

Antrenorul a dezvăluit că şi-a cunoscut unul dintre nepoţi chiar pe frontul de luptă: "Colectivul din jurul meu este nebun. În sensul bun, desigur. Este foarte tare că fac parte dintr-o astfel de echipă. Aici sunt personaje diferite. Dar sunt uniţi, prietenoşi şi foarte motivaţi. Totul este împărţit între noi. Din acest punct de vedere, totul este bine. De asemenea, este bine că mulţi au vrut să facă poze cu mine. Am cunoscut aici un nepot, dar, în general, nu ştiu cine este aici şi cine nu. Fratele meu are peste 60 de ani. Fiul meu cel mic nu poate lupta din cauza sănătăţii sale. Fiul meu cel mare nu este aici pentru că am insistat să stea acasă - are doi copii mici. Dacă va fi nevoie de el, cu siguranţă va veni, nu am nicio îndoială.

Nu am voie să dezvălui care este rolul meu în armată. Acum suntem instruiţi. În fiecare minut suntem gata să mergem acolo unde ne spun ei. Nu mi-am folosit încă arma, dar sunt gata, mereu. Oricând.

Nu pot să-l înţeleg Putin. Şi nu-i pot înţelege pe ruşii care nu sunt împotriva lui. Înţeleg că mulţi dintre cetăţenii ruşi nu-şi dau seama ce se întâmplă. În Rusia, lucrurile sunt arătate destul de diferit decât sunt. Ei spun că ne eliberează. Dar de la ce? Au spus că suntem fascişti, nazişti… Nici măcar nu îmi găsesc cuvintele pentru a descrie ceea ce fac ei. Sunt atacate case de civili, dar spun doar că au lovit infrastructura militară. Ei mint.

Am un respect total pentru [preşedintele Ucrainei] Volodymyr Zelensky. Indiferent ce spun ei despre el. L-am votat. Oamenii îl numeau clovn, dar el a arătat că este un adevărat lider.

El este sincer. A greşit şi el, dar e normal ca toată lumea să greşească. Îmi imaginez cât de greu este să conduci o ţară. Nu mă îndoiesc că este un om bun. Avem un preşedinte care va acţiona corect. Eu cred în el.

Cred că pacea va avea loc doar când vom câştiga. Cred că cererile Rusiei sunt imposibil de atins. Nu ne vom retrage. Este nevoie de dialog, dar nu le vom satisface ultimatumurile. Vedem negocieri care au loc şi sper că vor avea suficient creier pentru a opri acest război. În primul rând, sper să nu mai moară copii şi femei. Acesta este cel mai important lucru.

Vreau să mulţumesc restului Europei pentru sprijinul acordat. Mulţi copii şi femei au plecat în alte ţări. Le mulţumesc acelor ţări pentru asta. Mulţumesc tuturor pentru sprijinul acordat. Ştiu că ei înşişi se confruntă cu o alegere grea. Cred că îşi dau seama că chiar acum Ucraina este scutul pentru întreg continentul. Mă gândesc tot timpul la fotbal. Fotbalul este viaţa mea. De când eram copil am început să joc, am fost jucător profesionist, apoi am devenit antrenor. Sunt sigur că voi continua să fiu manager şi voi câştiga trofee.

Când am învins-o pe Real Madrid, nu mi-am putut imagina asta. Am început să am îndoieli la începutul lunii februarie. Atunci s-au intensificat ştirile pe acest subiect. Pe 14 februarie am început să-mi fac griji. Jucătorii m-au tot întrebat de ce sunt atât de trist tot timpul. Mi s-a întâmplat ceva? Am tot spus că nimic nu este în neregulă, dar în curând ceva va fi. Au tot spus că nu va fi, dar am simţit ceva.

Unii dintre băieţii Sheriff m-au sunat şi am primit mesaje vocale. Au întrebat cum se simte familia mea, cum se descurcă copiii mei. Pe 1 martie, Sheriff a jucat în ligă împotriva unui rival şi au câştigat. Apreciez asta. Unii antrenori mi-au trimis şi cuvinte de încurajare.

Mă motivează să mă gândesc la fotbal. Fotbalul este viaţa mea. Sper că acest război nu va dura mult. Vom câştiga şi mă voi întoarce la munca mea iubită", a spus Yuryi Vernydub, conform sursei citate.

Afla mai multe despre: yuriy vernydub, sheriff tiraspol, razboi, front, relatari