Ce fac Middlesbrough şi jucătorii ei la 20 de ani de când au eliminat FCSB şi au distrus cel mai frumos vis românesc în Europa după '90 | SPECIAL

S-au împlinit 20 de ani de la dubla de pomină şi eliminarea dramatică dintre Middlesbrough şi FCSB (Steaua atunci), în semifinalele Cupei UEFA. Acea atât de aproape finală este cea mai mare performanţă în cupele europene reuşită de o echipă românească după 1990.

Cu echipa lui Gigi Becali se ştie ce s-a întâmplat de atunci şi până acum, dar oare prin ce au trecut Middlesbrough şi jucătorii ei în cele două decenii care s-au scurs în tot acest timp?

Ce s-a întâmplat în urmă cu 20 de ani

În 2005, FCSB (Steaua, aşa cum se numea echipa atunci) lua campionatul României şi pornea în campania europeană din '05-'06 în turul doi al calificărilor pentru Liga Campionilor. 

Trecea cu 4-1 la general de irlandezii de la Shelbourne, dar era eliminată de Rosenborg/Norvegia (4-3 la general). Campioana Ligii 1 continua în Cupa UEFA, în grupele căreia ajungea după ce câştiga net dubla cu Valerenga/Norvegia (6-1) şi pe care o termina pe primul loc.

Acolo, FCSB le învingea pe Lens (4-0) şi Halmstad/Suedia (3-0), remiza fără goluri cu Sampdoria şi Hertha Berlin şi, uite aşa, se califica în primăvara europeană.

În 16-imi trecea de Heerenveen (3-2 la general), în optimi de Betis (3-0), în sferturi de Rapid (1-1) şi se oprea în semifinale în faţa lui Middlesbrough (3-4).

De partea cealaltă, gruparea de pe Riverside termina Premier League-ul din 2004-2005 pe locul 7, suficient pentru a fi o reprezentantă a Angliei în Cupa UEFA, după ce trecea într-un tur preliminar şi de Skoda Xanthi (2-0).

Grupa o câştiga cu emoţii, cu 10 puncte, la fel ca AZ Alkmaar, dar cu un golavareaj superior. Victorii cu Grasshoppers Zurich (1-0), Dnipro (3-0) şi Litex Lovech (2-0) şi un egal cu AZ (0-0). Asemenea FCSB-ului, avansa în fazele eliminatorii cu niciun gol primit.

În dublele din primăvară, se duela în 16-imi şi în optimi cu doi adversari redutabili: Stuttgart şi AS Roma. Le elimina cu 2-2 la general, graţie golului în plus din deplasare.

În sferturi, oponenta era Basel, cu care a făcut ceva ce avea să repete şi cu FCSB în semifinale. Middlesbrough s-a văzut condusă cu 0-3 la general în minutul 23 al returului.

Elveţienii câştigaseră cu 2-0 la Basel şi aveau deja 1-0 în Anglia. Insularii aveau nevoie de patru goluri pentru a se califica. Şi au reuşit să le dea! Massimo Maccarone a întors soarta dublei cu cireaşa de pe tort din minutul 90. 

Scenariul avea să se repete în bună măsură şi în faza superioară a competiţiei, cu FCSB. În minutul 24 al returului, Middlesbrough ajunsese în acelaşi punct. Avea de remontat din nou un deficit de trei goluri!

Românii s-au impus la Bucureşti cu 1-0 (Dică) şi conduceau cu 2-0 şi în Albion (tot Dică 16' şi Goian 24'). Mai putea, oare, echipa lui Steve McClaren să facă încă o dată isprava unei reveniri incredibile? Da, atâta vreme cât răspunsul la această întrebare îl dădea Maccarone.

Italianul a dat semnalul remontei cu campioana României în minutul 33, aşa cum Viduka făcea asta fix în acelaşi moment al returului cu Basel. Australianul marca pentru 2-3 la general (64'), iar Riggott egala per ansamblu (73').

Pentru englezi mai rămânea în cale obstacolul numit golul în deplasare. Sau, altfel privind, doar asta o mai ţinea în viaţă pe FCSB în acel final de maximă tensiune de pe Riverside.

Dar a căzut şi reduta asta. Atacantul italian punea bomboana pe coliva aventurii europene a roş-albaştrilor în minutul 89, cu o lovitură de cap sănătoasă, de nouar veritabil. Visul frumos al echipei bucureştene se termina crunt. 

Acea finală, atât de aproape, atât de reală, a fost, de fapt, doar o iluzie. Finalul campioanei a venit înaintea finalei. Pentru că locul în finală a fost câştigat de Middlesbrough.

Doar că socoteala de pe Riverside nu se potriveşte cu cea de la Eindhoven. Şi mai ales când adversara nu se numeşte Basel sau FCSB, ci Sevilla. Care a trecut în semifinale de Schalke, cu 1-0, graţie unui gol magnific al regretatului Antonio Puerta (100').

În actul final de pe Philips Stadion, englezii erau spulberaţi de spanioli cu 4-0. Ultimul gol era marcat chiar în minutul 89! Trupa andaluză punea mâna pe primul trofeu dintre cele şapte de Cupa UEFA/Europa League pe care le are în vitrină.

Acel 2005-2006 a însemnat şi pentru Middlesbrough ce a fost pentru FCSB. O călătorie fantastică, spectaculoasă, sfârşită cu o destinaţie cruntă. Gruparea engleză nu s-a mai ridicat vreodată la nivelul atins în sezonul respectiv.

După retrogradare, un singur sezon în Premier League din 16

Finala din Olanda a fost ultimul meci din mandatul de cinci ani al antrenorului Steve McClaren, care a fost numit selecţioner al Angliei, după Cupa Mondială din 2006. A stat un an la cârma naţionalei din Albion.

În locul lui, la conducerea tehnică a lui Middlesbrough a fost pus Gareth Southgate, chiar după ultimul sezon ca jucător al căpitanului de pe Riverside. Dar performanţele echipei se deteriorau de la un an la altul.

Locul 12 în 2006-2007, 13 în '07-'08, iar în '08-'09 a fost cel mai rău. A ocupat locul 19 şi a retrogradat în Championship, unde a stat mult şi bine.

Cu toate că se spera la o revenire imediată în Premier League, Southgate a fost demis în toamnă, iar gruparea a terminat doar pe 11. Au urmat clasări pe 12, 7, chiar 16 (fiind mai aproape de retrogradare decât de promovare), din nou 12 şi în play-off, pe 4, în 14-'15. 

Cu spaniolul Aitor Karanka angajat antrenor în 2013, Middlesbrough începea să conteze la promovare şi prin prestaţii, nu doar prin aspiraţii. Cu toate că acel play-off a fost pierdut în finala cu Norwich (0-2), progresul era vizibil, iar deznodământul avea să fie fericit în anul ce urma.

În 2016, când Leicester producea cea mai mare surpriză din istoria Premier League, în eşalonul de elită din fotbalul englez revenea clubul din North Yorkshire.

Acesta încheia Championship pe locul 2 şi obţinea promovarea directă în prima ligă. Şapte ani a avut de aşteptat stadionul Riverside ca să simtă din nou aerul de Premier League.

Dar bucuria nu a durat foarte mult. Doar un sezon, după care înapoi în liga a doua. Un 2016-2017 dezamăgitor, încheiat pe locul 19, care însemna întoarcerea în Championship. Karanka era demis în martie.

Se încerca o revenire rapidă în elită. Play-off, locul 5, dar eliminare în semifinale, cu Aston Villa (0-1). A urmat un loc 7, iar în 2019-2020 a fost cel mai rău: 17, la cinci puncte de liga a treia.

După clasări pe 10 şi 7, în 2022 a fost instalat pe banca tehnică Michael Carrick. În primul sezon, în timp ce Vincent Kompany promova cu Burnley şi făcea suta de puncte, Middlesbrough obţinea locul 4, dar promovarea a fost din nou pierdută în semifinala play-off-ului. Coventry a fost naş (1-0).

Au urmat apoi două campanii în care s-au ratat primele şase locuri şi a venit acum sezonul actual, din care a mai rămas de jucat o singură etapă. 

În 2025-2026, echipa antrenată de suedezul Kim Hellberg este sigură cel puţin de prezenţa în play-off, dar are posibilitatea să prindă şi promovarea directă. 

Este pe locul 4, la două puncte de 2, iar în epilogul campionatului va juca pe terenul lui Wrexham, care luptă să-şi asigure poziţia la baraj. Clasamentul final se va decide sâmbătă. Campioana din Championship se cunoaşte deja: Coventry.

Trecut-au 20 de ani

Dar rămâne de aflat şi ce s-a întâmplat cu personajele cheie ale echipei care le elimina pe Basel şi FCSB şi era finalistă de cupă europeană în 2006. 

Antrenorul Steve McClaren, după ce a fost selecţionerul Angliei, a condus-o de două ori pe Twente (2008-2010 şi ianuarie 2012 - februarie 2013) şi de fiecare dată s-a mai duelat cu FCSB.

În două meciuri din grupa de Europa League din 2009-2010 (0-0 şi 1-1) şi în 16-imile competiţiei din 2011-2012, când englezul i-a eliminat din nou pe bucureşteni, cu un dublu 1-0.

A mai antrenat perioade scurte la Wolfsburg, Nottingham Forest, Derby, Newcastle, QPR şi, cel mai recent, pe Jamaica, până la finalul anului trecut.

În semifinală a apărat Brad Jones, dar portarul australian era rezerva obişnuită a conaţionalului său, Mark Schwarzer, accidentat în acel moment şi revenit la timp pentru finală. Cei doi au avut cariere lungi şi s-au retras la peste 40 de ani (în 2023, respectiv 2016).

Căpitanul Gareth Southgate, fundaş central, aflat atunci la ultimul său sezon de jucător, unul cu 57 de meciuri la naţională, ieşea în returul semifinalei în minutul 26, în locul său intrând Maccarone. 

După ce s-a retras, a devenit antrenor. Imediat la Middlesbrough (2006-2009) şi apoi selecţioner al Angliei (2016-2024), unde a avut două finale de EURO şi un loc 3 la CM din 2018.

Colegul său din centrul defensivei, Chris Riggott, şi-a trăit apogeul carierei atunci când marca golul de 3-2 în returul blestemat pentru FCSB.

Fabio Rochemback şi George Boateng asigurau mijlocul terenului. Brazilianul avea în spate doi ani la Barcelona (2001-2003) şi şapte prezenţe la naţională, iar olandezul în vârful carierei, după ani buni avuţi şi la Coventry şi Aston Villa.

Stewart Downing, unul dintre cei mai succes jucători din acel Middlesbrough, a mai evoluat la echipă şi în 2015-2019. A făcut carieră şi la Liverpool, Aston Villa şi West Ham, adunând peste 400 de meciuri în Premier League. Extrema stângă are 35 de meciuri şi la naţională.

Mark Viduka, un alt component important al lui Boro, s-a făcut remarcat în special datorită perioadei petrecute la Leeds, în marea echipă care ajunge în semifinalele Ligii Campionilor din 2001.

Jimmy Floyd Hasselbaink, titularul din atac, era pe final de carieră, una în care a dat multe goluri pentru Leeds, Atletico Madrid şi Chelsea. Şi-a încercat norocul şi în antrenorat pe la câteva echipe din Anglia, dar fără succes prea mare.

Massimo Maccarone, ”coşmarul” FCSB-ului, a intrat în prima repriză a acelei semifinale  de pomină şi a dat două goluri. A mai evoluat după aceea la Siena, Palermo, Sampdoria şi Empoli, în Serie A şi B. S-a retras de la Carrarese, în Serie C, în 2020, la 40 de ani.

”De fiecare dată îmi amintesc cu plăcere, sunt momente de neuitat chiar dacă uite că anii trec destul de repede. Golul calificării pe care l-am reuşit în final a fost unul norocos, mingea mi-a venit pe cap şi când am văzut că s-a dus în poartă, am simţit că a fost ceva incredibil. 

Ştiu că fanii Stelei mă urăsc, e greu să îşi amintească aşa ceva”, a povestit italianul recent, în Prosport, la 20 de ani de la acel retur dramatic. 

”Mutu mi-a zis că de atunci toţi fanii lui Dinamo mă iubesc”, a mai mărturisit Maccarone, suporter declarat al ”câinilor” şi fost membru DDB: ”Eu sunt şi am rămas fanul echipei. Am fost şi membru DDB. De doi ani nu mai sunt. Primeam mereu invitaţie”.

În prezent, Massimo Maccarone este unul dintre secunzii lui Roberto Mancini la Al Sadd, în Qatar, Middlesbrough poate reveni în Premier League, iar FCSB este în play-out, sigură de primul baraj de Conference.

Au trecut două decenii, dar amintirile sunt la fel de actuale: ”E o zi pe care nu o pot uita vreodată. De fiecare dată îmi amintesc cu plăcere, sunt momente de neuitat chiar dacă anii trec destul de repede. Îmi amintesc totul perfect, parcă ar fi fost ieri”. 

Semnat de Maccarone, numele omniprezent în memoria celor de la FCSB şi cel care oprit cea mai mare performanţă în cupele europene a unei echipe din România după 1990.

Afla mai multe despre: fcsb, cupa uefa, europa league, uel, middlesbrough, premier league