”Cea mai mare greşeală a fost că am revenit la Dinamo”. Regretul carierei pentru ”Kaiserul” României: ”Câine până la moarte nu e chiar vrăjeală” | SPECIAL

Dinamo se luptă în acest an la primele locuri la fel ca în vremurile ei bune. La care a contribuit major şi Ionuţ Lupescu. ”Kaiserul” a scris istorie în tricoul alb-roşu, pe care nu l-a trădat şi l-a purtat cu mândrie de fiecare dată, dar are un imens regret.

Dinamo contează din nou în fotbalul mare din România

Dinamo este cea mai frumoasă poveste a campionatului din România în acest sezon. Dacă liderul U Cluj a bătut la porţile play-off-ului şi în ultimele două sezoane, fără să i se deschidă, formaţia bucureşteană a fost la un pas să pice anul trecut în ”B”. S-a salvat după barajul cu Csikszereda (0-0, 2-0).

Asta după ce cu un an înainte chiar a fost pe acolo, în divizia a doua. Pentru prima oară în istoria clubului. Dar de acolo, din pragul ei minim istoric, a fost doar de urcat pentru Dinamo. Şi când a început să urce, clubul ăsta nu s-a mai oprit.

A revenit imediat în elită, a supravieţuit primului sezon, iar în al doilea a luat Superliga pe sus şi acum o dă parte-n parte inclusiv cu balaurii ăia mari. Aşa cum s-a întâmplat în debutul acestui an 2025. 

A fost 1-1 în Bănie cu Craiova şi 0-0 pe ”Arc” cu mai sus pomenitul U Cluj. Unul care are în componenţă şi un om cu trecut de ”câine”. Dan Nistor îi zice. Fanii l-au aplaudat. Apropo, recordul istoric al lui Dănciulescu în Liga 1 nu va mai rezista mult.

Dinamo, în acest sezon, a revenit acolo unde îi e locul. Pe poziţiile fruntaşe. Blazonul o obligă să fie în top. Ar fi prima calificare în play-off de când s-a trecut la noul format al campionatului. Istoria o forţează să fie mereu sus.

• Zeljko Kopic şi Florentin Petre, antrenorul principal şi ”secundul” lui Dinamo din prezent

Un club cu 18 titluri de campioană naţională şi 21 de locuri 2 este forţat de propria sa istorie să fie sus. O istorie alb-roşie din care face parte şi Ionuţ ”Kaiserul” Lupescu, unul dintre cei mai loiali ”câini” pe care i-a avut trupa din Ştefan cel Mare.

A intrat în fotbal la Dinamo cu un aut, în locul lui Ilie Balaci

Fiul rapidistului Nicolae Lupescu, Ionuţ şi-a făcut debutul la Dinamo la o vârstă extrem de fragedă, 17 ani, la 21 septembrie 1986, într-un meci cu Bacău (4-1). A fost un moment extrem de important pentru el şi datorită faptului că cel în locul căruia a intrat în teren a fost marele Ilie Balaci. Ce amintire!

"Lumea poate nu ştie, dar eu am debutat în locul lui Ilie Balaci. A fost un mare jucător. A venit la Dinamo după problema pe care a avut-o cu operaţia la genunchi. Nu mai era în formă, dar era un om fantastic”, îşi amintea Lupescu, la Orange Sport. 

”La 15-16 ani mă antrenam cu el, îţi dai seama cum a fost când l-am văzut”. Atunci s-a creat o conexiune care avea să dăinuie până la dispariţia fizică a lui Balaci. Şi dincolo de ea. ”Minunea blondă” a rămas într-o formă vie şi prin poveştile lui Ionuţ Lupescu.

Dar între momentul debutului la Dinamo şi primul contact cu mingea, Lupescu a avut de aşteptat. Când s-a întâmplat, a ieşit ceva de ţinut minte. ”Prima mea atingere a fost să bat un aut. Vreo cinci minute nu am primit mingea. Când a ieşit în aut, m-am dus, am luat-o repede şi am dat-o”, povestea fostul jucător despre episodul inedit de la primul său meci în tricoul alb-roşu.

Arc peste timp, tot contra Bacăului avea să joace şi ultimul său meci din carieră la Dinamo în prima ligă, la 30 septembrie 2001, într-o victorie cu 4-2. Dar revenim mai încolo asupra acestui episod.

Ionuţ Lupescu a făcut parte din generaţia cu care Mircea Lucescu a format marea echipă a lui Dinamo de la sfârşitul anilor '80 până în 1990. Atunci, ”Il Luce” renunţa la vechea şi experimentata gardă care ajungea în semifinalele CCE din 1984 şi promova foarte mulţi tineri din propria pepinieră a ”câinilor”, care veneau cu un suflu nou, proaspăt.

Printre ei era şi Ionuţ, un puşti în care Lucescu a avut o încredere atât de mare încât i-a încredinţat banderola de căpitan. Din această postură, a câştigat cu Dinamo ”dubla” campionat - Cupă şi ajungea până în semifinalele Cupei Cupelor în incredibilul sezon 1989-1990.

• Ionuţ Lupescu, alături de ofiţerul de presă Ionel ”Johnny” Culina şi Florin Prunea, la Voluntari - Dinamo, sezonul 2018-2019

În '90, după Coppa del Mondo, la care a fost şi el prezent, Lupescu, asemenea multor colegi de-ai săi din naţionala României, lua calea străinătăţii. Alegerea sa a fost Germania, unde a evoluat, cu foarte mult succes, şase ani la Bayer Leverkusen şi doi ani la Borussia Monchengladbach. Acolo s-a ales cu supranumele de ”Kaiser” de România.

Prima revenire la Dinamo. Încă o ”dublă” alb-roşie în palmares

În 1998, Lupescu era chemat înapoi la Dinamo, iar el nu putea să refuze. Vorba ceea, prima dragoste nu se uită. ”Câinii” erau în dificultate. Nu mai luaseră campionatul încă de pe vremea primului an de libertate al României. Cu Lucescu antrenor. Cel care acum era pe banca Rapidului.

”Preşedinte clubului era Cornel Dinu. Am avut o discuţie cu el. L-am întrebat ce se întâmplă pe acolo. Mi-a zis că sunt probleme, dar au reuşit să aibă o generaţie mai bună de puşti, Tararache, Cătălin Hîldan, Florentin Petre, şi au nevoie de cineva cu mai multă experienţă”, descria Lupescu cele întâmplate atunci.

Condiţia sa era: ”Dacă dumneata vii antrenor, atunci vin şi eu”. Ceea ce s-a şi întâmplat. ”Nu cred că i-a fost uşor ca din poziţia de preşedinte să revină pe teren, dar iubea foarte mult munca asta de antrenor”. Dinu sau nimeni altcineva: ”Nu acceptam să lucrez cu alt antrenor pe care nu-l cunosc în România”.

În această decizie importantă din cariera sa, Lupescu juniorul s-a consultat şi cu Lupescu seniorul: ”L-am întrebat şi pe tata. Aveam 28-29 de ani. Dacă vin, trebuie să vin cât sunt încă în putere”. Şi, în cele din urmă, a revenit la Dinamo. ”Am semnat pe un singur an. Hai c-o facem”.

Şi au făcut-o. În sezonul 1997-1998, Dinamo termina Liga 1 pe locul 6. În '98-'99, după revenirea lui Lupescu, pe 2. Progresul era evident. Campioană a României în acel an '99 ieşea Rapid. Cu Lucescu antrenor. ”Am jucat un fotbal foarte bun, dar eram încă puţin imaturi în anumite momente”, rememora mijlocaşul acel campionat.

• Nicolae Lupescu şi fiul său, Ionuţ, la un derby Rapid - Dinamo, sezonul 2010-2011

În sezonul următor, roata se întorcea: Dinamo - campioană, Rapid - pe 2. ”Am mai rămas încă un an, iar în 1999-2000 am reuşit să facem dubla. După 10 ani de zile, am adus din nou titlul la Dinamo”. Campionatul şi Cupa, la fel ca în tinereţe. Dovada că istoria se mai şi repetă. Bine, dacă ai ”bătrânii” potriviţi.

Scandalul cu şefii lui Dinamo, oferta de la Steaua şi a doua revenire în Ştefan cel Mare, ”cea mai mare greşeală a mea”

În 2000, Ionuţ Lupescu lua o pauză de la Dinamo: ”M-am certat cu cei din conducere. Plecasem cu scandal, şi cu Cornel Dinu, şi cu conducerea. Cu ei m-am înţeles să reduc nişte bani atunci când nu câştig campionatul, dar atunci când câştig campionatul mai pui nişte bani. S-au dat toţi la o parte şi am plecat”.

Imediat, a primit un telefon inedit. De la rivalii de la Steaua. Totuşi, nu şi-a putut trăda culorile clubului vieţii sale:

”A vrut Piţurcă să mă ia. <<Ioane, te-am sunat, dar ştiu care e răspunsul>>. <<Nea Piţi, ştii că nu pot, aia cu câine până la moarte nu e chiar vrăjeală, este adevărat>>. <<Da, stiu, dar voiam să fiu sigur>>. Terminasem cu Dinamo, dar chiar nu aveam cum să mă duc la Steaua. Aşa am crescut de mici, cu spiritul ăsta”.

• Banner al galeriei dinamoviste la un derby Dinamo - FCSB, sezonul 2017-2018

În schimb, s-a dus în Turcia. ”Am plecat la Bursaspor pentru câteva luni”. Trei, mai exact. ”Aveam salariu foarte frumos, eram foarte iubit, căpitanul echipei, un antrenor neamţ. Mi-a plăcut. Soţia mea a zis să nu plecăm”. Dar, la 9 noiembrie, s-a întors la Dinamo.

O tragedie cumplită zguduia din temelii toată suflarea dinamovistă în acea vreme: ”S-a întâmplat nenorocirea cu Cătălin Hîldan şi cu Florentin Petre, care şi el se îmbolnăvise de hepatică C. A fost cea mai mare greşeală a mea că m-am întors atunci la Dinamo!”. Şi a revenit la Dinamo: ”Asta e, când gândeşti cu inima e mai greu”.

Dezvăluire cu greutate, dar şi cu argumente: ”Am renunţat la bani, mi-am plătit şi avionul, mi-am plătit şi suma de transfer. Cu 125.000 m-am cumpărat de la Bursaspor la Dinamo. Dinamo nu avea bani, că au zis că-mi dau ei”. Dar banii respectivi pe care Ionuţ Lupescu urma să-i primească de la Dinamo nu au mai venit. Datoria clubului faţă de jucător nu a mai fost achitată.

”Când am ajuns acolo, în trei luni de zile, din grupul ăla care era atât de puternic şi atât de bine nu mai era nimic. Absolut nimic”, descria Lupescu situaţia pe care o găsise la Dinamo în toamna lui 2000. Meciul său revenire avea să fie memorabilul şi de neuitatul Dinamo - Foresta 4-5. 

Inegalabilul Dinamo - Foresta 4-5, controverse şi sezonul încheiat cu încă un trofeu

Cu Lupescu în teren şi Cornel Dinu pe bancă, Dinamo îi conducea pe moldoveni cu 4-0 la pauză, dar lua 5 goluri în actul secund. Răsturnarea de scor şi deznodământul acelui meci cu Foresta erau istorice. Şi plin de controverse, acuze şi suspiciuni. Unele îl vizau în mod direct chiar pe Ionuţ Lupescu.

”Toată lumea a zis că am venit să-l dau afară pe Cornel Dinu. Oamenii sunt duşi cu capul. Vezi, dom'le, să pierdem meciul şi să-l dăm afară, de parcă asta ar fi fost vreun ţel”. Un astfel de meci nu poate fi uitat, indiferent dacă ar fi existat şi lucruri ascunse sau nu cu privire la acesta.

Lupescu s-a apărat în faţa aşa-zisului plan de care era acuzat: ”Mi se pare cam mult să dau vreo două milioane de mărci, să mai plătesc şi avionul de la mine, să plătesc şi suma de transfer de 125.000, că Dinamo nu mi-a plătit nimic, nu avea, să nu fie nici înregistrat contractul la Dinamo în România că făceau la Ligă multe şmecherii”.

Una dintre explicaţiile găsite de el cu privire la acel meci de tristă amintire pentru dinamovişti a fost: ”Cred că impactul care a fost atât de puternic cu moartea lui Cătălin Hîldan i-a şocat pe fiecare foarte tare”.

După drama cu Foresta urma un alt meci tare pentru dinamoviştii, în deplasare la Craiova. Experimentatul Lupescu ştia că acesta era fix genul de partidă care îi trebuia lui Dinamo atunci: ”Aveam nevoie să jucăm cu 30.000 împotriva noastră să ne înjure ca să trezească băieţii. Cu Foresta, la 4-2, băieţii au căzut psihic total. La Craiova, la pauză, era 1-0 pentru Craiova, dar am reuşit să batem cu 2 la 1”. 

Şi, din acel moment, Dinamo a tot continuat să câştige şi să urce în clasament. Când s-a întors ”Kaiserul” în Ştefan cel Mare, ”câinii” nu erau nici măcar în top 10. Dar, cu ajutorul experienţei şi a echilibrului de la mijlocul terenului de care dispunea Lupescu, au reuşit să termine campionatul pe locul 2.

• Căpitanii Ionuţ Lupescu şi Florin Pîrvu, în Petrolul - Dinamo, sezonul 2000-2001

”Nu am mai avut timp să o ajungem pe Steaua că nu mai erau meciuri, dar am luat şi Cupa României”. Aşadar, reprezentantul ”Generaţiei de Aur” şi-a mai trecut un trofeu în palmares alături de  Dinamo.

Loialitatea faţă de Dinamo şi scandalul neîncetat cu şefii. ”Kaiser” devii, ”câine” te naşti

Devotamentul, pasiunea şi cinstea aduse lui Dinamo ar fi trebuit să-l transforme pe Ionuţ Lupescu într-o legendă a clubului alb-roşu, dar raporturile sale cu şefii din Ştefan cel Mare au continuat să fie încordate.

Promisiunea pe care o primise legată de compensarea contribuţiei financiare pe care el a suportat-o din buzunarul propriu pentru a reveni la Dinamo a fost ignorată de cei care conduceau Dinamo la vremea respectivă. ”Kaiserul” a luat atitudine atunci încă o dată şi i-a înfruntat.

”După, m-am certat cu ăştia de la Dinamo şi am plecat pentru că nu au vrut să-mi dea banii. Trebuia să-mi dea 250.000. Nu-mi semnase contractul. Contractul meu nu era înregistrat la Ligă, după un an de zile. Am aflat asta mai târziu, dar mi l-am înregistrat eu ca să fiu sigur. Ei nu ştiu asta”, dezvăluia acesta. 

După ce nu a reuşit să aibă câştig de cauză, în 2001, ”atunci am mai plecat la Al Hilal şase luni ca să-mi mai recuperez nişte bani pe care Dinamo nu mi i-a mai dat”, povestea Lupescu. Din Golf a mai revenit pentru o scurtă perioadă la Dinamo doar pentru a se retrage din cariera de jucător, la 33 de ani.

Ulterior, Ionuţ Lupescu le-a cerut socoteală conducătorilor lui Dinamo de la acea oră şi a dat şi un nume: Nicolae Badea. De discutat, a discutat cu ei, dar deznodământul la care a ajuns a fost: ”Aşa sunt conducătorii în România. Dacă am semnat contractul şi ei nu l-au înregistrat la Ligă, ce încredere să ai în oamenii ăştia?”. Concluzie trasă cu gust amar! De cineva cu o vastă experienţă şi în zona administrativă a fotbalului, acumulată la UEFA, FRF şi Arabia Saudită.

În ciuda tensiunilor şi disputelor pe care le-a avut cu cârmuitorii clubului său de suflet, Ionuţ Lupescu a rămas ”câine până la moarte”. Dinamo a fost, este şi va fi mereu în inima sa.

• Galeria ”câinilor” într-un derby Dinamo - FCSB, pe Arena Naţională

Iar Ştefan cel Mare, locul din România pe care îl numeşte ”acasă”: ”Aici este sufletul dinamoviştilor, aici este clubul numărul 1 din România, cu cei mai mulţi campioni mondiali, cei mai mulţi campioni olimpici”, sublinia ”Kaiserul”, la finele anului trecut. 

Şi are o mică mare dorinţă pentru toată familia dinamovistă: ”Doamne, fă-ne campioni anul acesta!”. La cât de strâns e acest sezon de campionat, se poate întâmpla orice. Dar, vorba ceea, nimic nu e întâmplător.

 Galerie foto

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Afla mai multe despre: dinamo, ionut lupescu, steaua, superliga, romania, germania, bani, special, stefan cel mare, cainii, ilie balaci, dinamo campioana, cupa romaniei