„Diesel” se opreşte. Stan „The Man” Wawrinka şi meciul vieţii sale, care a rămas în istoria tenisului

Stan Wawrinka, câştigător a trei titluri de Grand Slam şi unul dintre cei mai spectaculoşi jucători ai generaţiei sale, şi-a încheiat cariera la 41 de ani, după ultimul meci oficial disputat la Basel. El rămâne, înainte de toate, omul care a învins un Novak Djokovic dominant în finala Roland Garros 2015, într-un meci considerat de mulţi unul dintre cele mai bune spectacole oferite vreodată într-o finală masculină de Grand Slam.

Stan Wawrinka se retrage din tenis. Cariera unui campion care a ales curajul

Stan Wawrinka şi-a anunţat retragerea din tenisul profesionist la 41 de ani, după ce a disputat ultimul său meci competitiv la Basel, în Elveţia. El încheie o carieră de peste două decenii, în care a câştigat trei turnee de Grand Slam — Australian Open 2014, Roland Garros 2015 şi US Open 2016 — Cupa Davis cu Elveţia, în 2014, şi aurul olimpic la dublu, la Jocurile Olimpice din 2008, alături de Roger Federer.

Wawrinka nu a fost niciodată cel mai constant jucător al generaţiei sale şi nu a ajuns să fie discutat la fel de des ca Roger Federer, Rafael Nadal, Novak Djokovic sau Andy Murray. Dar, în zilele sale mari, a fost unul dintre cei mai periculoşi adversari posibili: un jucător capabil să îşi depăşească propriile limite, să lovească mai puternic decât oricine şi să răstoarne ierarhii care păreau de neclintit.

Retragerea sa vine la 11 ani după momentul care i-a definit cariera: finala Roland Garros 2015, câştigată în patru seturi, cu 4-6, 6-4, 6-3, 6-4, împotriva lui Djokovic, atunci lider clar al clasamentului ATP şi principalul favorit la primul său titlu la Paris.

Un meci care a schimbat o finală aşteptată

În iunie 2015, Roland Garros părea pregătit pentru încoronarea lui Novak Djokovic. Sârbul ajusese în finala de la Paris după ce îl învinsese pe Rafael Nadal în sferturi, punând capăt unei serii de şase înfrângeri consecutive în faţa spaniolului la Roland Garros. Djokovic era numărul unu mondial, câştigase două din ultimele trei turnee mari şi avea nevoie doar de trofeul de la Paris pentru a completa Grand Slam-ul.

Djokovic ajunsese în finală cu 28 de victorii consecutive şi era considerat favorit absolut. În schimb, Wawrinka a livrat una dintre cele mai bune performanţe din istoria recentă a tenisului masculin. Elveţianul câştigat 76% dintre punctele de pe primul serviciu, a reuşit 60 de lovituri câştigătoare, faţă de 30 ale lui Djokovic, şi a comis doar patru greşeli neforţate mai mult decât serbul: 45 faţă de 41.

Aceeaşi finală a fost singurul meci pierdut de Djokovic la un turneu de Grand Slam în 2015, un an în care el a câştigat 93% dintre meciurile disputate. Pentru Wawrinka, victoria nu a fost doar un trofeu în plus, ci confirmarea unei identităţi tenistice construite pe putere, răbdare şi capacitatea de a ridica miza exact atunci când presiunea era maximă.

„Dacă te uiţi la toate lucrurile — finala Roland Garros, Novak Djokovic, numărul unu mondial, care avea aproape 30 de victorii consecutive — şi la felul în care am jucat eu mai mult de trei ore, da, probabil”, a spus Wawrinka, referindu-se la meciul pe care l-a numit „meciul vieţii mele”.

El a explicat apoi esenţa acelei serate: „Mă simţeam bine. Mi-am zis: eşti în finală, ai încredere, joci cel mai bun tenis al tău, poţi să mergi la lovitură şi doar să iei decizii. Când decizi să faci ceva, fă-o, nu ezita, nu gândeşti prea mult.”

„Diesel”. Un jucător care devenea mai puternic cu timpul

Federer l-a poreclit pe Wawrinka „Diesel”, pentru felul în care el părea să devină mai puternic pe măsură ce meciurile se prelungeau. Nu era o poreclă întâmplătoare. Wawrinka a fost adesea mai periculos în seturile decisive, mai calm în momentele de criză şi mai dispus să accepte riscul atunci când adversarul părea să controleze jocul.

El l-a învins pe Djokovic la Roland Garros în 2015, apoi din nou în finala US Open 2016, după ce pierduse primul set. Djokovic a mai reuşit să câştige primul set, dar să piardă meciul, doar de două ori în cele 37 de finale de Grand Slam disputate de el.

Wawrinka a intrat în finala de la Paris 2015 cu o serie negativă de 14 înfrângeri consecutive în faţa lui Djokovic. Tocmai de aceea, a abordat meciul fără teama unui deznodământ nefavorabil.

„Pentru că, cu Novak, e cea mai mare provocare, dar, în acelaşi timp, dacă pierd, nu e chiar atât de rău”, a spus el.
Această libertate interioară nu însemna absenţa emoţiilor.

„Am încercat să o ascund timp de 20 de ani”, a mărturisit Wawrinka. „Duminica, eram mult mai nervos. Nu mă simţeam deloc confortabil, gândindu-mă că am 30 de ani şi că, poate, va fi ultima mea finală.”

Un campion târziu, construit prin muncă

Wawrinka a câştigat primul său titlu de Grand Slam la 28 de ani, la Australian Open 2014, o vârstă la care mulţi jucători de top îşi conturează deja definitiv cariera. Schimbarea a venit după câteva decizii importante: în 2013 l-a adus în echipă pe suedezul Magnus Norman ca antrenor, iar pe Pierre Paganini, fostul preparator fizic al lui Federer, ca să lucreze la condiţia fizică.

Norman, el însuşi finalist la Roland Garros în 2000, a avut un rol decisiv în transformarea mentală şi tactică a elveţianului. El mai fusese antrenorul lui Robin Söderling atunci când suedezul îl învinsese pe Nadal la Roland Garros 2009, atunci singura înfrângere a spaniolului la turneul parizian.
„Ambele au fost performanţe extraordinare”, a spus Norman, comparând victoriile lui Söderling şi Wawrinka.

„Amândoi au ieşit să câştige meciul, în loc să sperie că celălalt îl va ceda. Deci e corect să comparăm acele două victorii.”

La Roland Garros 2015, Wawrinka a pierdut un singur set în primele patru runde. Apoi l-a învins pe Federer în sferturi, cu 6-4, 6-3, 7-6 (4), singura victorie a sa în faţa compatriotului la un turneu de Grand Slam. În semifinală, el a trecut de Jo-Wilfried Tsonga, într-un meci de aproape patru ore, câştigat cu 6-3, 6-7 (1), 7-6 (3), 6-4.

Durata acelei semifinale a avut consecinţe importante. Meciul dintre Djokovic şi Murray a fost întrerupt din cauza întunericului, la seturi egale, iar Djokovic a trebuit să revină a doua zi pentru setul decisiv. Wawrinka a avut astfel timp să se pregătească alături de Norman, în timp ce finala se contura în culise.

Backhand-ul care a devenit simbol

Wawrinka a fost renumit pentru reverul cu o mână, una dintre cele mai puternice şi mai estetice arme din tenisul modern. În finala din 2015, el a folosit această lovitură nu doar pentru puncte spectaculoase, ci şi pentru a controla schimburile din fundul terenului, inclusiv duelurile directe de rever, considerate printre cele mai solicitante din joc.

Unul dintre cele mai memorabile momente a venit în al treilea set, când Wawrinka a transformat un rever scurt al lui Djokovic într-o lovitură câştigătoare pe linie, trimisă printr-un spaţiu extrem de îngust, lângă stâlpul fileului.

„Am văzut reverul lui scurt şi mi-am zis: nu am prea multe opţiuni”, a explicat Wawrinka. „Deci m-am gândit doar să alunec puţin mai mult, să trimit mingea puţin mai departe şi să trec printre ele.”
Când i s-a întrebat dacă aceasta a fost cea mai bună lovitură din cariera sa, el a dat un răspuns care explică întreaga sa mentalitate: „Cred că cea mai bună lovitură e mingea de meci, pentru că aceea mi-a adus titlul.”

Curajul care l-a impresionat pe Djokovic

Wawrinka a jucat momentele mari mai bine decât Djokovic, ceea ce rămâne una dintre cele mai dificile sarcini din tenisul masculin. El a revenit de la 0-30 în game-ul în care Djokovic avea şansa de a-i lua serviciul la 5-4 în setul doi, apoi a salvat trei mingi de break la 3-4 în setul patru, înainte de a-i lua serviciul lui Djokovic imediat după aceea.

El a salvat, de asemenea, o minge de break în game-ul în care a servit pentru titlu. Djokovic a fost prezent până la final, exact aşa cum îşi imagina Wawrinka:
„Într-o secundă, se poate întoarce. Te poate frânge, pentru că mereu te va pune sub presiune. Returnează fiecare minge, te va face să joci tot timpul. Deci nu te poţi deschide mental nici măcar puţin.”

Djokovic a recunoscut imediat după meci valoarea adversarului:

„Am pierdut în faţa unui jucător mai bun, care a jucat un tenis curajos şi a meritat să câştige.”

Ani mai târziu, sârbul a reflectat asupra acelei înfrângeri: „A fost una dintre cele mai grele înfrângeri pentru mine, pentru că până atunci nu câştigasem încă Roland Garros. Nu jucam contra lui Rafa, pentru o dată, în finală, şi aveam toate şansele să câştig primul meu titlu la Roland Garros. Dar Stan mi l-a furat şi a jucat un tenis incredibil.”

Un loc aparte în era „careului de aşi”

Wawrinka a câştigat tot atâtea titluri de Grand Slam câte a câştigat Andy Murray: trei. Totuşi, el nu a devenit parte din aşa-numitul „Big Five”, iar asta se explică şi prin diferenţa de constanţă dintre cei doi. Wawrinka a ajuns în patru finale de Grand Slam, faţă de 11 pentru Murray, şi în nouă semifinale, faţă de 21.

El a câştigat un singur titlu ATP Masters 1000, în timp ce Murray a triumfat în 14 astfel de turnee. În meciurile directe cu Federer, Nadal şi Djokovic, Wawrinka a avut 12 victorii, faţă de 29 ale lui Murray. Împotriva lui Federer şi Nadal, elveţianul a avut bilanţuri net negative. Dar Wawrinka nu a pretins niciodată că aparţine aceleiaşi categorii.

„E clar într-o ligă complet diferită faţă de mine”, a spus el despre Djokovic, într-un interviu acordat publicaţiei The Times în 2024.

Când a ajuns în finala Roland Garros, a explicat că, copil fiind, visul său era să joace la Paris, nu să câştige acolo. Câştigarea turneului era, în viziunea sa, ceva rezervat „mutanţilor”. Această modestie nu l-a împiedicat însă să devină un ucigaş de giganţi.

La Australian Open 2014, el l-a învins pe Djokovic, campionul en-titre, în sferturi, apoi pe Nadal în finală. Trei ani mai târziu, la Roland Garros 2015, l-a eliminat pe Federer şi pe Djokovic în acelaşi turneu. Astfel, Wawrinka a rămas ultimul jucător care i-a învins pe doi membri ai „Big Three” în cadrul aceluiaşi Grand Slam.

Short-ul devenit legendar

Finala din 2015 a rămas celebră şi pentru costumaţia lui Wawrinka: o pereche de pantaloni scurţi în carouri roşii, albe şi gri, deveniţi unul dintre cele mai discutate accesorii din istoria recentă a tenisului. I-a pus pe masă înainte de conferinţa de presă de după finală.

„Vor fi în muzeul Roland Garros”, a spus Wawrinka atunci. „Îi veţi vedea în fiecare zi, dacă vreţi.”

Djokovic a glumit, ani mai târziu, despre acel detaliu: „Încă glumim, spunându-i că motivul pentru care a jucat atât de bine sunt pantalonii scurţi. Nu ştiu câţi dintre voi vă amintiţi pantalonii scurţi celebri pe care îi purta şi de atunci chiar l-am urât. Dar, nu, suntem buni prieteni, desigur că glumesc.”

Norman păstrează astăzi short-ul şi tricoul purtate în finală, înrămate în casa sa din Stockholm. „Mi le-a dăruit, cu tricoul meciului şi tot”, a spus antrenorul. „Le-a înrămat pentru mine. Le iubesc, desigur.”

Ultimii ani şi moştenirea lăsată

După titlul de la Roland Garros, Wawrinka l-a învins din nou pe Djokovic în finala US Open 2016. În 2017, a ajuns într-o nouă finală la Paris, unde a fost învins clar de Nadal. La scurt timp, a suferit o operaţie la genunchi şi nu a mai reuşit să fie o prezenţă constantă în fazele finale ale turneelor mari.

Chiar şi aşa, el a continuat să joace până în 2026, într-un tur de adio prin turneele de Grand Slam, obţinând în continuare victorii, şi continuând să câştige susţinători cu reverul său spectaculos. Djokovic a subliniat că această perseverenţă spune multe despre caracterul său.

„E foarte subestimat în discuţii”, a spus Djokovic. „A câştigat aur olimpic, trei Grand Slam-uri, o carieră incredibilă. Are 40 de ani, Dumnezeu ştie câte operaţii la genunchi şi totuşi continuă.”

„Apare printre primii care vin în club, se antrenează devreme şi face tot ce trebuie, chiar şi mai mult. Asta e superimpresionant. Îl admir sincer, pe el şi pe Andy, pentru că merg la nivel de Challenger, încearcă să îşi reconstruiască clasamentul, să obţină locuri în turnee mari.”

Stan Wawrinka îşi lasă racheta după o carieră care nu a fost definită doar de cele trei trofee de Grand Slam, ci de felul în care le-a câştigat: prin curaj, putere şi capacitatea de a nu se retrage atunci când meciul părea pierdut. Spiritul său competitiv rămâne, chiar dacă cariera profesională se încheie.

Afla mai multe despre: tenis, stan wawrinka