Legende ale Rapidului, Viorel Kraus şi Octavian Niţă şi-au amintit cu emoţie de perioada petrecută în Giuleşti şi de experienţele trăite la meciurile formaţiei giuleştene. Ambii au discutat şi despre demolarea stadionului Giuleşti, ori despre viitorul grupării de lângă Podul Grant.
”Îmi amintesc cu multă plăcere de primul meci pe care l-am susţinut pe acest stadion. Jucam la Cîmpia Turzii şi am ieşit golgheterul Seriei a treia, la vremea respectivă, iar pe vremea când jucam aici la juniori, înainte de a merge la Cîmpia Turzii, aveam un conducător la echipa de juniori care se numea Bîrsu Eugen. Îl ţin minte toată viaţa. Era şef de serviciu la biroul de amenzi şi amenda călătorii de pe calea ferată, care nu plăteau bilet şi cazare. M-a luat, m-a angajat acolo şi eram salariat. Apoi la Cîmpia Turzii, cum ziceam, am avut o perioadă foarte bună şi într-una din zile m-am trezit cu dl Bîrsu la poarta stadionului din Cîmpia Turzii. Sigur că m-am bucurat vâzându-l, mi- a spus că a venit să mă aducă la Bucureşti la Rapid. A fost necesar să meargă cu mine la directorul interprinderii Industria Sîrmei Cîmpia Turzii care era de asemena un om de mare valoare , pe nume Stanatiev şi cu care am avut o discuţie foarte deschisă şi el ţinînd la mine la fel de mult şi m-a întrebat direct: Vrei să mergi? şi eu am zis, da vreau , să joc la un nivel superior. Bine atunci îţi urez succes! M-a strîns în braţe, m-a sărutat. Aşa am ajuns din nou în acest spaţiu” rememorează Viorel Kraus.
Născut la Alba Iulia, Kraus a jucat la Rapid Bucureşti între 1961 şi 1967 şi a revenit apoi ca antrenor între 1981 şi 1982, respectiv în 1986.
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
”Primul joc pe care l-am susţinut a fost împotriva echipei Minerul Lupeni şi aveam colegi de echipă printre alţii pe Dungu, Todor care erau portari, pe Nae Georgescu şi pe faimosul Titus Ozon. Am cîştigat jocul cu 3-0 şi am avut onoarea de a marca primul gol, dintr-o pasă a lui nea Titus Ozon” îşi aminteşte acelaşi Kraus.
Despre demolarea stadionului Giuleşti, Kraus spune: ”Este regretabil, dar este şi necesar. Amintirea rămâne, pozele rămân, urmele rămân...iar noul stadion sperăm să fie mai frumos, mai modern şi mai atractiv pentru jucători şi spectatori”.
Omul care a strâns la propriu în dreptul feţei tricoul marelui Nichi Dumitriu ca să-i simtă transpiraţia ...
Un alt nume greu pentru giuleşteni, Ocatavian Niţă mărturiseşte: ”Am luat contact cu Potcoava din Giuleşti la 11-12 ani şi am trecut prin toate cele trei eşaloane: copii, juniori, echipa mare. Am peste 50 şi ceva de ani de Rapid. Eram îndrăgăstit de componenţii echipei de la acea vreme, în special de Nichi Dumitriu. Rămâneam în continuare după antrenamentul echipei mari şi eram curios ce fac ei, cum se comportă. Aşteptam să se termine antrenamentul şi nea Vasile, care era magazioner mă lăsa să intru în cabină. Jucătorii îşi puneau la mijloc tricourile şi tot echipamentul, iar eu mă ofeream să-l duc la spălătorie. Luam gramada de echipamenrt, o strîngeam la piept, băgam capul în echipament ca să îi simt mirosul lui Nichi şi al celorlalţi componenţi. Atît de îngrăgostit eram de aceşti jucători ai Rapidului” îşi aminteşte Octavian Niţă.
E completat rapid de Kraus: ”Mirosea şi a parfum echipamentul, nu numai a transpiraţie pentru că aveam un magazioner, nea Ion Roşianu şi soţia dumnealui tanti Maria, care înainte de joc pregătea echipamentul, îl călca şi dădea cu parfum pe fiecare tricou” spune Viorel Kraus.
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
”Pentru noi erau zei, erau idoli” completează Niţă. ”La amicale stadionul era arhiplin, iar la meciuri în divizia B, se vindeau toate biletele. Puneau de jur împrejur tiruri, nu putea să intre nimeni, pentru că stadionul se rupea” explică Niţă.
Afla mai multe despre: rapid bucuresti
