EXCLUSIV | O poveste incredibilă. Ce a păţit Alexandru Boc după ce a bătut un colonel de securitate

Alexandru Boc a fost invitatul lui Alexandru Săbău în ediţia din această săptămână a TOP Interviurilor şi fostul mare fundaş a povestit cum a fost persecutat în perioada comunistă, după ce l-a agresat fizic pe un colonel de securitate. Acel incident i-a afectat grav şi cariera de fotbalist.

Născut pe 3 iunie 1946, Alexandru Boc a fost unul dintre cei mai buni fundaşi din generaţia sa. A debutat la seniori pentru Petrolul, în 1964 şi a mai jucat ulterior pentru Dinamo, Sportul Studenţesc, Rapid şi Universitatea Craiova. Însă cariera lui a avut mult de suferit din cauza unui incident petrecut într-un restaurant din Bucureşti. Alexandru Boc l-a agresat fizic pe un colonel de securitate, fără să ştie unde lucra acesta şi a fost trimis la închisoare. A fost condamnat la doi ani şi jumătate, dar a ieşit după un an şi o lună.

Alexandru Boc a povestit pentru Top Interviuri acel episod dramatic din viaţa sa. Fostul fundaş a ratat inclusiv prezenţa la CM 1970 din cauza acelui incident:

”(Ce s-a întâmplat de nu aţi mai ajuns la Mondial?) S-a întâmplat că l-am bătut... că am avut scandal cu securistul la Athenee Palace jos, în bar, a ieşit un iureş mare, în '69, înainte de Mexic. Şi a început procesul. Aici e o greşeală capitală a mea pe care am făcut-o, pentru că am nimerit la procuratură militară cu un procuror care eu prima dată am crezut că e ehomosexual. M-a chemat de la pregătire şi a început să mă facă cel mai mare, cel mai frumos, cel mai, cel mai, i-am spus cum s-a întâmplat.

Am fost să spăl maşina. Când am plecat spre casă m-am întâlnit cu Pârcălab, cu Ivan, care juca la Craiova: ”hai, bă, să mergem jos la bar la Athenee Palace!” Zic: ”bine, mergem”. Şi când ne-am dus eram eu Ivan, Patriche, Vova Cohn, trebuia să vină şi Valentin Ceauşescu, dar nu a mai venit şi la un moment dat la masa de lângă noi erau doi tipi care erau în stare de ebrietate, la un moment dat unul a fumat, a strâns pachetul, avrut să îl arunce şi l-a aruncat la Patrichi în pahar. Ăsta s-a întors cu spatele, a început să îl înjure, au început să înjure amândoi ca la uşa cortului, se uita lumea la noi, la care eu m-am ridicat şi am vrut să mă duc la toaletă. Când am trecut pe lângă masa aluia, s-a ridicat şi el, erau două trepte şi un hol. Şi acolo în hol eu îi spun: ”nu vă mai înuraţi ca la uşa cortului, că ne cunoaşte lumea”. M-a înjurat de mamă. Şi a vrut să îmi dea cu capul în gură. Şi atunci m-am aplecat şi i-am dat un pumn. Ospătarii care erau la bar să ia comenzile au văzut. Au sărit pe el, a veni şi Vova, eu am plecat. Nici nu mai puteam să mă apropii de el. A venit portarul după o oră aşa, el, sărind toţi pe el a căzut, l-a călcat pe picior, şi-a rupt piciorul, dar la proces a zis că din pumnul meu s-a învârtit ca un titirez şi şi-a fracturat piciorul. Şi eu le spun să stea liniştiţi. Ăla era căpitan de securitate, dar era în civil, clientul lor, venea seară de seară.

Patriche, când a auzit s-a dus la portar, s-a dus cu portarul acasă, care nici nu ştia ce s-a întâmplat şi i-a povestit. S-a asociat cu el dintr-o dată. Eu am plecat la mare, ştiam că nu am nicio vină, nu aveam nicio treabă. M-am întors de la mare, am plecat cu echipa în pregătire şi primesc citaţie de la Procuratura Militară. Vin şi dau peste procurorul ăsta, căruia i-am povestit exact cum a fost şi zice nu e bine să îi bagi şi pe ceilalţi, că intraţi la huliganism! El a scris declaraţia şi eu am semnat-o. Să plec repede, să nu pierd pregătirea, că ăsta era oful lui. Am plecat la pregătire şi după nu ştiu cât timp primesc citaţia - inculpat. Şi au început ziarele şi a început procesul.

Poţi să crezi că s-a oprit circulaţia pe Ştefan cel Mare? Şi a ajuns până la Ceauşescu. După meciul cu Farul, lumea a oprit circulaţia pe Ştefan cel Mare şi eu am ieşit de pe stadion: ”Sandu Boc, Boc în Mexic” şi de Campionatul Mondial. Ceauşescu a fost foarte revoltat, cum să faci tu demonstraţie pentru un om în Bucureşti? A vrut să mă ajute clubul, dar nu a putut pentru că s-a ajuns la un nivel foarte mare şi toată lumea care încerca să mă ajute - ”nu vă băgaţi, că se supără şeful”.

(Şi ce pedeapsă aţi primit?) Doi ani şi o lună, dintre care m-am dus la Poliţia Capitalei să mă predau şi era ministru de interne Onescu, şi la etajul 5, la minori, mi-a pregătit o cameră, aveam şi magnetofon, erau minori acolo. Aveam telefon, televizor, magnetofon, la etajul 5 era sala de sport şi am stat acolo 5 sau 6 luni de zile. Cornel Dinu aduna de la băieţii de la Dinamo câte 100 de lei de la fiecare indemnizaţie şi dădea banii la viitoarea mea soţie şi venea în fiecare duminică şi îmi aducea mâncare.

Mă urcam şi făceam plajă, şi poliţiştii de jos, de la arest, care prindeau un hoţ care a furat aur îl puneau să dea declaraţie, veneau cu declaraţia şi semnam chipurile eu, dar eu nu am stat nicio oră în arest acolo. Mi-a făcut dosar de graţiere personal şi când s-a dus cu ea la Ceauşescu au venit ăştia cu Contrainformaţiile, aveam şi poze făcute sus, pe comandament, când făceam plajă, la sala de sport, toate telefoanele interceptate. Când vine ăla şi zice: ”Sandule” - eram bronzat, părul mare - ”hai că pleci de aici”. Nu iau nimic de aici. Şi mă ia şi mă duce la Văcăreşti. Când m-a dus la Văcăreşti, zic nu poate să îmi dea drumul de aici, trebuie să mă înregistreze şi mă bagă într-o celulă cu unul, nu mai ţin minte cum îl cheamă şi zice ăla: ”'nea Boc, dacă te-a adus aici, nu îţi dă drumul acasă” / ”Taci, măi, din gură, tu eşti prost? Îmi dă drumul, stai să vezi că imediat mă cheamă”.

Într-adevăr, a venit unul şi m-a chemat: ”Sandule, trebuie să te tundem zero şi să te îmbrăcăm în zeghe”, că eram în blugi. Şi m-a tuns zero, m-a îmbrăcat în zeghe şi zic dă-l dracu, creşte părul. Şi vreau să spun că am stat toată noaptea cu urechile acolo, nu m-a strigat nici dracu şi dimineaţă a venit jandarmul să mergem la birouri. În dreapta erau birourile, în stânga închisoarea. Când am coborât şi am văzut la birouri numai Mercedesuri negre, când am intrat era Popovici - procurorul general al României - era ministrul Onescu, nu ştiu câţi miniştri, o masă lungă şi eu dacă înţelegeam ce vor ei să îmi spună, făceam cu ei un circ... Numai faptul că m-au ţinut cinci luni închis. Am stat trei luni acum în casă, dar eu de acolo nu vedeam de sus decât Calea Victoriei, că mai treceau prietenii: ”ia dă, mă, zeghea jos, ia uite ce bronzat e, parcă a fost la mare. Băi, Boc, unde te-ai bronzat?” /  ”Sus pe clădire” / ”Bravo, mă. Ia spune, cine venea?” /  ”Viitoarea mea soţie”. Şi numai favoruri. Ăştia vor să îmi spună ce favoruri mi-au făcut ca să fiu recunoscător.

A schimbat şeful Poliţiei Capitalei, toţi locţiitorii, că de ce m-au ţinut. Şi spun ce greşeală au făcut. Ministrul Onescu a dat aprobare verbală să mă ţină acolo, că dacă avea ceva scris, ăia nu păţeau nimic. Era generalul Chiriac şeful Poliţiei Capitalei. Şi pe el l-a dat jos. M-au luat şi m-au mutat la Policolor. Ştii ce era Policolor? Brigadă disciplinară unde nu câştigai nicio zi, nu muncea nimeni, erau toţi criminalii, toţi borfaşii, toţi hoţii. Când m-a băgat erau soldaţi cu puşcă mitralieră şi hoţii care stăteau la soare. Când au văzut, s-au ridicat şi ei. M-a băgat acolo, a venit miliţianul care avea grijă de ei să mă prezint. ”Pe nea Boc îl prezinţi tu, bă?” Aşa vorbeau cu el.

Le spun: ”măi, băieţi, trebuie să îmi dea drumul acasă şi nu a putut să îmi dea drumul de la Văcăreşti, a trebuit să mă ducă la o colonie”. În capul meu tot asta aveam. Şi vine unul, Florică Comet, criminal, 25 de ani avea: ”auzi nea Boc, eu am fost la ăsta de 5-6 ori, dacă te-a adus aici, nu-ţi dă drumul niciodată acasă”. Şi au venit maşinile, seara ne-au dus la dormitoare, era un  dormitor cu 3 geamuri şi eram trei sute şi ceva de inşi. Erau câte doi, trei într-un pat. Ploşniţele parcă trăgeau cu puşcă mitralieră.

Era 18:00 ceasul, la 19:00 aducea mâncarea şi eu după mâncare la geam, să aud când mă strigă ăştia. Ăia, săracii, ştii că se fac tovarăşi şi mănâncă împreună. Aveau un placaj acolo: ”nea Boc, hai să mănânci cu noi”. / Lăsaţi-mă, că mă strigă”. / ”Nu te strigă, domnule, nimeni”. Am stat, nu m-a strigat nimeni şi acum unde să dorm? Şi mă întreabă ăsta: ”nea Boc, unde vrei să dormi?” / ”Unde se poate”. La geam dormea unul jos, când i-a tras un dos de palmă, i-a sărit sângele: ”scoală şi dă-i drumul de aici, că aici va dormi domnul Boc”.

M-au ţinut şase luni acolo, venea lumea, stătea în staţia de tramvai la Policolor, că plecam pe jos şi veneam, dar mă băgam la mijloc ca să nu mă vadă. Venea maşină de la Comitetul Central, Volga neagră, până lângă şantul unde eram, să mă caute în palme dacă am bătături sau nu. Că nu mă lăsau hoţii să muncesc. De exemplu, erau şi civili, veneau cu tractoraşul şi împingeau pământul. În loc să fac şapte luni, am făcut un an şi o lună. Mi-a dat un  procuror Dornea, care în momentul când mi-a trimis vorbă printr-un gardian că vezi că mâine pleci acasă. Cine a mai dormit în noaptea aia? A doua zi, când a venit şi m-a strigat, cum am ieşit m-am dus pe Dinamo în spate, pe zgură, să fac antrenament. Ţin minte că am sărit la o minge şi parcă mi-a intrat trunchiul, eram slăbit. Mi-a spus: ”să apari prin oraş, pentru că atunci când a aflat Ceauşescu că mi-a dat drumul a făcut scandal, a vrut să îl demită pe ăla”.

(V-aţi întâlnit vreodată cu Ceauşescu?) Nu. Maică-mea a fost la ea (n.r. la Elena Ceuşescu) în audienţă. După cinci ani, m-a scos iar din viaţa sportivă şi atunci i-am băgat la Europa Liberă, i-am făcut albie de porci şi am spus: ”iau copilul în braţe şi ies în faţa maşinii lui Ceauşescu să văd ce are cu mine”, a povestit Sandu Boc pentru Telekom Sport.

 

Afla mai multe despre: alexandru boc