EXCLUSIV | Povestea unuia dintre cei mai buni fundaşi din istoria României. A fugit în Serbia, a semnat cu Steaua Roşie şi UEFA l-a suspendat 10 luni

Miodrag Belodedici a povestit pentru TOP Interviuri cum a ajuns să fugă din România, în anul 1988, după ce devenise unul dintre cei mai buni jucători de la Steaua. Ulterior, fostul mare fundaş român s-a legitimat la Steaua Roşie Belgrad, alături de care a câştigat din nou Cupa Campionilor Europeni.

Miodrag Belodedici a fost invitatul lui Alexandru Săbău în ediţia din această săptămână a Top Interviurilor. Fostul mare internaţional român a avut un destin ce poate fi scenariu de film. În 1982, Steaua a venit după el după ce s-a făcut remarcat la Minerul Moldova Nouă şi Luceafărul Bucureşti. Era atunci un tânăr fundaş în ascensiune. Ulterior, a devenit unul dintre cei mai importanţi jucători de la Steaua, alături de care a reuşit să câştige Cupa Campionilor Europeni - în 1986 şi Supercupa Europei - în 1987.

VEZI AICI TOT INTERVIUL CU BELODEDICI!

Deşi era una dintre vedetele Stelei, Belodedici nu se simţea în largul său. Serbia, ţară din care se trăgea familia sa, părea mult mai tentantă. În decembrie 1988, un văr de-ai săi din Serbia se căsătorea şi Belodedici s-a gândit că este situaţia ideală să fugă din România. A cerut paşaportul de la Steaua, şi-a luat mama şi pe sora mai mică şi a plecat în Serbia. Acolo, a cerut azil politic şi a mers să se legitimeze la Steaua Roşie Belgrad.

Nu mică i-a fost mirarea preşedintelui Stelei Roşii când l-a văzut pe Belodedici în biroul său. Steaua a făcut însă plângere la UEFA, care l-a suspendat timp de 10 luni. A avut răbdare şi a intrat apoi printre titularii Stelei Roşii, o echipă în care starurile erau Prosinecki, Mihaijlovic sau Savicevic. A stat aici trei ani, a luat trei titluri şi a reuşit să câştige din nou Cupa Campionilor Europeni, în 1991. A fost primul jucător care a reuşit să câştige Cupa Campionilor cu două echipe diferite:

”Nu mi-a plăcut sistemul, că nu aveam niciun viitor ca fotbalist, că nu ştiam că o să vină Revoluţia, că o să plecăm în străinătate. După ce vedeam, cu 'nea Fane Sameş, toţi jucătorii se retrăgeau când apărea unul mai tânar, mai bun şi după aceea plecau la Steaua Mizil. Nu puteai să îţi cumperi o maşină, un apartament, dacă voiai să îl dai în chirie, nu se putea să ai două case. Iarna, în '88, m-am hotărât să plec la Steaua Roşie Belgrad. Ştiam ce e acolo. Înainte să plec acasă, am cerut paşaportul, că nu aveam paşapoartele la noi. Le-am spus (n.r. celor de la Steaua) că vreau să mă duc în vacanţă cu mama, în Iugoslavia, că avem un verişor care o să se însoare. Da, se însura şi m-a chemat la nuntă şi eu nu aveam paşaport. Mama putea să meargă, şi sora-mea... Am fost să vorbesc la club cu domnul preşedinte, cu mulţi am vorbit, trebuia să le scriu ce rude am acolo, câte rude am acolo... Am mai cerut eu o dată şi înainte, dar nu cu gândul să plec, mergeam iarna acasă, în vacanţă

Supărat puţin şi pe ei, că am fost la un moment dat într-o selecţionată a Europei, s-a făcut o selecţionată cu Anglia şi nu m-au lăsat. Au spus că am timp, sunt tânăr şi nu m-au lăsat. Şi aveam un meci în campionat, care era foarte important, şi atunci m-am supărat. Mi-au dat paşaportul de la club, că acolo era. Era pauza dintre tur şi retur, decembrie, da. M-am urcat în Dacia şi am venit la Socol (n.r. localitatea natală). Înainte de Crăciun, era de sfântul Nicolae şi noi sărbătorim Sfântul Nicolae după calendarul vechi, pe 25 decembrie. După 25 decembrie ne-am urcat în maşină eu, cu mama şi cu sora-mea cea mică - a trecut ilegal. Eu cu mama ne-am dus si... Era foarte uşor, că satul meu e la 200 de metri de graniţă. (n.r. de ce a trecut ilegal sora ta?) Păi nu avea permis, că nu te lăsau să treci. Mama, tata sau tata cu copilul, mama cu copilul, nu putea să treacă toată familia (n.r. ştia cineva că vrei să rămâi?) Mama ştia. I-am zis, sigur, şi am plecat şi au rămas bătrânii, sora cea mare era la Timişoara, muncea acolo. Cea mică, după graniţă (n.r. a rămas şi ea în Serbia) A trecut cu încă un băiat, care şi el a plecat mai departe. Au trecut şi i-am aşteptat, au venit acolo, am luat-o şi ne-am dus la nişte rude şi de la rude ne-am dus la Bela Trcova, ne-am dus la poliţie, ne-am predat, am cerut azil politic şi ne-au ajutat. Am stat prima dată acolo, la nişte rude. Au rămas şi mama, şi sora cea mică.

După ce s-a rezolvat cu hârtiile, nu ştiu cât a fost, două săptămâni şi am fost la Belgrad, am fost la un meci. (n.r. ştiau de tine?) Nu. După meci, m-am dus la Dragan, el era directorul clubului (n.r. Ştia de tine?) Ştia. Era puţin surprins. Da, am fost suspendat de UEFA 10 luni. În timpul ăsta m-am antrenat cu Steaua Roşie, jucam la echipa a doua sub alt nume, făceam meciuri amicale mai mult şi, dupa 10 luni... Erau Prosinecki, Mihaijlovic, Savicevic, Pancev”

Aveam legături (n.r. cu România), că veneau oamenii din satul meu. Da, au venit (n.r. Securitatea). Tăică-miu nu trăia, a decedat în '84, avea 49 de ani, era şofer, nu ştiu ce s-a întâmplat, s-a răsturnat odată cu autobuzul, a vrut să-l întoarcă şi s-a lovit la cap. Nu s-a tratat cum trebuie şi a început să îl doară capul, a venit aici, s-a operat la Spitalul Militar. Vorbeam cu oameni, veneau oamenii din zonă, din sat şi... (cine mai rămăsese acasă?) Sora-mea. (şi a avut probleme?) Nu, a fost şi ea chemată, unchiul a fost şi el chemat la Poliţie să dea nişte declaraţii... (dar cei de la Steaua te-au contactat?) Da. ”Gaboajă (n.r. Gabi Balint) ştia. ”Hai, mă, nu te cred”. Păi trebuia să mă duc la nunta lui Lăcătuş. Atunci s-a însurat Lăcătuş la Brasov şi a făcut nuntă şi eu i-am dat costumul de nuntă lui Gabi, că trebuia să-mi facă costumul şi am zis să-mi ia costumul.

Când am început să joc, tot aşa, o echipă foarte bună şi am câştigat cu ei, 3 ani am jucat acolo, 3 campionate şi o Cupă. Am prins şi puţin războiul care începuse după ce am câştigat Cupa Campionilor Europeni. În cupele europene am ajuns să nu mai avem voie să jucăm pe stadionul din Belgrad, sancţiuni şi jucam două meciuri în Ungaria, două în Bulgaria şi în Bulgaria deja erau grupe. Şi am jucat un meci contra Sampdoriei şi am pierdut 3-1. Dacă câştigam, iar jucam finala cu Barcelona”, a povestit Belodedici.

Afla mai multe despre: miodrag belodedici, steaua, steaua rosie belgrad