Sportul nu mai este demult al nostru. A fost ucis cu sânge rece la fel ca întreaga simplitate. O arată sumele de transfer şi o dovedesc zilnic studiile de marketing. Fiecare idol e nevoit sa treacă în zilele noastre prin sita financiară impusă de finanţatori din ce în ce mai avizi după bani. Bani care trebuie să vină cu orice preţ. Nu mai există dragoste, nici vorbă de pasiune şi pic de urmă de loialitate.
E ora 5.45 dimineaţa şi e al dracului de frig în Rauma. Dar când nu e frig în Finlanda? Asta şi-a spus probabil şi puştiul Teemu când s-a dat jos din pat. Are câţiva anişori, abia a învăţat să-i numere pe toţi, mustaţa e la ani lumină, prima gagică e o iluzie mare cât China şi până la întâiul antrenament al zilei mai sunt vreo 40 de minute. Priveşte către geamănul Paavo, viitor campion european la hochei pe iarbă (ce Dumnezeu de sport mai e şi ăsta???), apoi trece pe lângă mezinul Panu. Dorm amândoi cu o poftă incredibilă, cu un nesaţ de-ar trage înapoi în pat şi pe cel mai convins om de pe Pământ. Nu şi pe Teemu care are la dispoziţie prea puţin timp să fie gata. A învăţat să numere până la 180 când îşi face duş. Adică trebuie să fie gata în trei minute după care să coboare la micul dejun unde îl aşteaptă deja mama. Liisa Viitanen e încă departe de divorţul greu pe care-l va traversa alături de Ilmari Selänne. E mereu zâmbitoare, uşor temătoare ca orice mamă, şi gata oricând să mângâie vânătăi, zgârieturi, luxaţii şi tot felul de degete zdrelite. Sunt primele trofee pe care le va aduce acasă Teemu. Vor urma însă atât de multe reuşite.
Asta şi pentru că Teemu nu s-a speriat de ninsoarea de afară. Aşa e în Finlanda. Ninge, bate vântul, noaptea se mai confundă cu ziua şi în general se joacă hochei. Hochei de dimineaţa până seara, hochei la masă, hochei la televizor, hochei peste tot şi-n culcare, şi-n trezire. Cine face altfel e nebunul grupului, e fără toate ţiglele pe casă, cum ar zice tatăl, Ilmari. Şi Teemu nu s-a lăsat mai prejos. Nu l-au împiedicat nici fizicul plăpând, nici glumele juniorilor mai mari şi nici sfaturile unui antrenor care l-a trimis mai degrabă la băieţii ăia care bat o minge, nu prea se lovesc şi se cheamă fotbalişti.
Teemu a avut un vis pentru care a sacrificat tot. Apoi a descoperit că vrea mai mult. A intrat în academia de hochei a clubului Jokerit, a ajuns la echipa mare, a scris istorie pe patinoarul pe care l-a iubit de mic copil înscriind un gol de poveste în finala campionatului de seniori, dar ceva nu era suficient. A urmat draftul NHL, liga băieţilor mari. Şi Winnipeg Jets a fost echipa care i-a întins mâna, o echipă care s-a dat peste cap pentru a-l aduce în America mintenaş. A debutat cu două pase de gol după care nimic nu l-a mai oprit. Au urmat aproape patru sezoane de poveste. Winnipeg, amărâta aia de Winnipeg a ajuns în play off datorită lui. A dat goluri pe bandă rulantă, nu s-a sfiit nici de contactele ceva mai dure, a pus umărul când a fost nevoie, s-a integrat perfect în micuţa comunitate pentru care s-a transformat într-un adevărat idol. Şi dacă-l întrebai pe Teemu în 1995 unde vrea să îmbătrânească, de unde vrea să iasă la pensie şi pentru ce echipă vrea să joace toată viaţa răspunsul venea fără să clipească. Sunt un Winnipeg, un Winnipeg vreau să mor
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
Ha!!! Ce glumă bună. Pe la jumătatea sezonului 95-96, Teemu era liderul echipei. Avea 72 de puncte în statistică şi America era la picioarele lui. Apoi dintr-o dată totul s-a făcut negru. Selanne era la antrenament când a aflat că a fost transferat la Anaheim. A ieşit de pe gheaţă, a refuzat să vorbească ziariştilor pentru prima oară în viaţă, n-a salutat nici fanii, n-a mai dat autografe nici puştilor de lângă mantinelă.
A intrat singur în vestiar, a trântit crosa, şi-a aruncat mănuşile şi pentru prima oară a început să plângă. De ce dracu' să mă vinzi şi de ce la Anaheim? Cum să joc eu pentru unii care-şi spun raţe neînfricate? Şi pentru ce să mă vinzi?
Pentru bani, Teemu Selanne!!!
Banii fac asta!!!
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
Cap Mare s-a născut pe 7 februarie 1989. Bine, e adevărat că aşa i se va spune câţiva ani mai târziu. Momentan e Isaiah pentru că mama, Tina Baldtrip a vrut să ofere o notă biblică numelui Isaih Thomas pe care l-a ales deja tatăl său, mare fan Lakers şi primul care a simţit că fiul are viitor în baschet.
Dar cum să visezi la baschet atunci când fizicul tău refuză să te ajute? La 1.75 poţi juca orice altceva, dar despre NBA aproape că nici n-ai dreptul să vorbeşti. Au mai fost cazuri, dar parcă prea puţine şi fără prea mult succes. Şi cum să reuşească tocmai piticul ăsta din Tacoma, Washington?
Şi adevărul e că mai toate ursitoarele s-au pus contra lui. I-au dat şi nişte mâini cam scurte, umeri deloc laţi, degete subţiri, la naiba, picioare uşor crăcănate, despre ce vorbim aici? Numai una singură l-a privit diferit. Ursitoarea curajului le-a contrazis pe toate şi l-a ajutat pe micuţul Isaiah şi cu puţină încredere. Apoi a lăsat totul în mâna destinului.
Isaiah a crescut pe terenul de baschet şi a visat cu ochii deschişi cât pentru un batalion de copii care se imaginează în NBA. A alergat non stop, a sărit, şi-a perfecţionat stilul şi a aruncat în draci cu mingea la coşul ăla blestemat.
Când a intrat la liceu, Thomas n-a rupt norii, ba chiar s-a remarcat prin absenţe şi note vai mama lor. A repetat un an, s-a transferat la o altă şcoală şi în general a continuat să stea departe de găştile din cartier care îl ademeneau cu un loc important. A reuşit să termine 12 clase după care a anunţat că merge la Universitatea din Washington. Era un prim pas important în cariera lui. Au urmat trei sezoane fabuloase, trei sezoane care l-au propus pe Isaiah Thomas baschetului complet. S-a antrenat zi şi noapte pentru un loc alături de grei după care a spus pas ultimului an de facultate pentru a se declara eligibil în draftul NBA.
Şi ultimul a şi fost draftat. Deja îşi pierduse orice fel de speranţă şi aproape că îşi dădea pumni în cap pentru riscul asumat. Sacramento Kings a fost cea care l-a ales şi n-a greşit deloc. După trei ani bunicei însă l-a trimis la Phoenix Suns unde l-au însoţit şi câteva accidentări. Când a ajuns la Boston, Isaiah Thomas aproape că a fost trecut la categoria şi alţii.
Boston era oraşul campionilor, Boston era reprezentat de dinastia Celtics, de legenda Red Sox, de mentalitatea celor de la Patriots şi de forţa hocheiştilor de la Bruins. De altfel, Boston nici nu prea ştie să piardă, nu acceptă, nu vrea şi categoric nu tolerează jucătorii care nu cunosc secretul victoriei. Cum naiba să reuşească tocmai aici - şi-au spus ursitoarele din începuturi care îşi dădeau coate privind către surata lor, cea care l-a blagoslovit cu mult curaj şi încredere. Si atunci, într-un colţ, singură, aceasta a preferat să râdă ironic
Şi Isaiah n-a mai aşteptat niciun semn. S-a săturat să i se tot spună că e mic, că nu poate şi nici nu o să poată vreodată, că n-are suficiente calităţi tehnice, că fizic e de tot râsul, că, că, că. Şi a început să joace ceea ce bostonienii au catalogat drept cel mai frumos baschet de pe Pământ. A preluat din mers o echipă legendară, dar mediocră în prezent. A luat cuvântul în vestiar, a început să ofere, apoi să ceară. Şi a sfârşit purtând pe umeri dinastia Celtics până pe culmi pe care fanii nici măcar nu îndrăzneau să le viseze. Şi ce dovadă de dragoste mai mare faţă de Boston putea să arate? A intrat pe teren, în play off, chiar şi când a aflat că i-a murit sora şi a jucat impecabil.
Şi când a devenit unul de-al lor, unul dintre ei, parte din sufletul Bostonului, abia atunci s-a terminat totul. Isaiah Thomas, liderul echipei, inima celor de la Celtics, jucătorul emblematic, preferatul suporterilor a fost transferat la Cleveland Cavaliers.
Era în maşină când a fost anunţat. Se întorcea dintr-o binemeritată vacanţă şi îşi făcea atâtea planuri pentru sezonul următor. Desena deja scheme tactice prin care să-l oprească pe maleficul ăla de Lebron James în Est, apoi sky is the limit. Urma o finală de poveste condimentată cu mult Curry, puţin Durant şi Iguodala, şi de restul, toţi băieţii de la Golden State Warriors
A tras imediat pe dreapta, a ţipat puţin la managerul său, apoi a închis telefonul. A plâns minute bune gândind la tricoul verde al Bostonului pe care îl visa chiar retras la un moment dat. Cine îşi vinde cel mai bun jucător şi pentru ce?
Pentru bani, Isaiah Thomas!!!
Banii fac asta!!!
Afla mai multe despre: loialitate, teemu selanne, isaiah thomas, hochei, baschet, bani, finantatori, nba, nhl
