You are here:

"Mi-am băgat un săpun în ciorap şi i-am spart faţa"! Florin Manea, poveşti cutremurătoare din închisorile americane: "Aveam numai Biblia" | EXCLUSIV

"Mi-am băgat un săpun în ciorap şi i-am spart faţa"! Florin Manea, poveşti cutremurătoare din închisorile americane: "Aveam numai Biblia" | EXCLUSIV

Diverse

Comentarii

Florin Manea a povestit în exclusivitate la 'SportCast cu Sile', despre experienţele şocante trăite în închisorile americane, între 2004 şi 2006. Izolat luni întregi, supus presiunilor şi confruntărilor violente, Manea a dezvăluit cum a reuşit să supravieţuiască şi să nu cedeze.

A trăit coşmarul pe care puţini îl pot înfrunta: "N-am 'sifonat' pe nimeni. Mi-am făcut pedeapsa"

În perioada 2004–2006, Florin Manea, fiul regretatului antrenor Nae Manea, a fost arestat în Statele Unite ale Americii sub acuzaţia de fraudă informatică, implicând utilizarea de carduri bancare false şi uzurpare de identitate. Cauţiunea stabilită de autorităţile americane a fost de 1,1 milioane de dolari, reflectând gravitatea acuzaţiilor şi riscul perceput de fugă.     

În cadrul podcastului, SportCast cu Sile, produs de OrangeSport şi moderat de Silviu Tudor Samuilă, Florin Manea a rememorat experienţele dificile trăite în închisorile americane. A fost supus la nouă luni de izolare, perioadă în care a fost ţinut într-o celulă fără geamuri, cu lumina aprinsă constant, şi i se permitea o oră pe zi pentru duş sau apel telefonic, la ore aleatorii. 

Florin Manea a povestit şi despre momentele tensionate din detenţie, inclusiv confruntări fizice cu alţi deţinuţi, subliniind necesitatea de a-şi apăra constant poziţia pentru a evita abuzurile. 

Tu, când ai avut probleme cu închisoarea între 2004 şi 2006, ai simţit ruşine că eşti băiatul lui Nae Manea?

"M-am gândit că i-am făcut rău, da, dar mi-am asumat. Ce să fac? În viaţă, Dumnezeu îţi dă anumite lucruri ca să te ducă pe calea cea bună. Eu sunt un om credincios. Nu mă vezi pe la biserici, dar mi s-au întâmplat nişte lucruri.

Am avut un moment în închisoare… mă ţineau singur în celulă, fără geamuri. Voiau să arăt cu degetul. Eu puteam să ies a doua zi dacă făceam aşa. Ei voiau să afle reţeaua. N-am dat pe nimeni (n.r. nu a colaborat cu autorităţile). Mi-am făcut pedeapsa.

Dar te ţineau cu lumina aprinsă, nu ştiai când e noapte, când e zi. După vreo patru luni m-am pus în genunchi. Aveam numai Biblia şi am zis: 'Doamne, dacă nu m-ai părăsit, vreau să deschid şi să citesc ceva, să ştiu că eşti cu mine.”'

Am deschis la Isaia 35, parcă. Şi acolo era scris: 'Te vei întoarce în ţara ta şi copiii tăi vor creşte în ţara asta. Şi chiar dacă ai păgubit, te iert, că ştiu că regreţi din suflet.' N-aveam copii atunci, n-aveam nimic… dar am simţit o căldură, de parcă m-a luat cineva în braţe.

Te ţineau izolat?

Da, singur. Am stat nouă luni în izolare. Îmi dădeau voie o oră pe zi, ori să fac duş, ori să dau un telefon. Dar îţi dădeau când voiau ei: la 3 dimineaţa, la 1 ziua, cum le venea.

Ne mutau constant. Am fost şi pe Coasta de Vest, cu 'avionul condamnaţilor', te făcea pilaf. Când te obişnuiai într-un loc, te mutau imediat în altă închisoare.

Uite, am şi prin cap (n.r. cicatrici)… am luat, am dat. Acolo nu contează. Important e să ai curaj, să te baţi. Nu poţi să te duci foarte 'şmecher', că te omoară aia. Trebuie să ştie că dacă se întâmplă ceva, eşti dispus să te aperi. Nu contează că au trei metri, dacă văd că te baţi, te lasă în pace.

Am avut mereu elementul surpriză. Uite, îţi dau un exemplu: la două zile după ce m-au arestat, mâncam şi mai fumam, şi am tuşit. Unul din faţa mea zice: 'Ai tuşit pe mâncarea mea, dă-mi mâncarea ta.'

Cum să nu? M-am ridicat şi i-am trântit o tavă din aia în gură. A ţâşnit sângele din el. M-au luat, m-au dus la 'gaură' şi gata. Aia am făcut-o special. Păi, normal… ce faci, mă? Îmi iei mâncarea? Dacă i-o dădeam atunci, i-o dădeam mereu după aia.

Eu ştiam cum merge strada. Înainte să ajung la închisoare, nu că eram la colegi, am stat pe stradă. Am văzut oameni, îl ştiam pe neoptul lui Carlo Gambino. Trebuie să ştii o linie. Să o ai.

Uite, erau unii, doi fraţi traficanţi fraţi, terorizau tot. Pe mine m-au lăsat în pace la început. La un moment dat, au venit cu o listă: 'Vezi că avem magazin marţi, dacă nu ne cumperi astea, te spargem în bătaie.'

'Cum să nu, vi le cumpăr imediat.'

Acum, se apropia marţi, şi luni se făcea numărătoarea. Te scoteau în faţă şi te numărau. Mi-am băgat un săpun din ăla în ciorap, m-am pus lângă unul din faţă şi, când era poliţia acolo, i-am dat un săpun din ăla în gură. I-a explodat faţa. N-am apucat să ne batem mai mult, că ne-a luat poliţia şi te separă când te baţi.

Îmi zicea: 'Te omor!'

Eu îi ziceam: 'Ce bine-ţi stă cu nasul ăla!'

Ştiam regulile. Nu m-am dus să mă iau de nimeni niciodată. Ştiam că dacă apuci să dai, după aia trebuie să dai mereu. Aşa, dacă îţi vezi de linia ta şi te fereşti, lumea nu are treabă cu tine", a spus Florin Manea, în exlcusivitate, la SportCast cu Sile.

Afla mai multe despre: florin maneapoveşti din închisoarea americanăarestatfraudă cu carduri bancarenae maneasportcastsamuilăviolenţă 

viewscnt
Articole similare