La 25 de ani a fost forţat să renunţe la cariera de jucător şi să se orienteze spre cariera de antrenor, după o accidentare gravă. Faţă de alţi antrenori, nu a beneficiat de sprijinul de a învăţa de la tatăl său ce înseamnă cariera de antrenor, nu a putut fi ucenicul unui mare tehnician şi, bineînţeles, neavând calităţi fotbalistice impresionante, nu a crescut într-un club important pentru a învăţa cum stau lucrurile pentru un staff al antrenorilor.
Thomas Tuchel e un nume venit din nimic. A fost un autodidact, obligat să se retragă din cariera de jucător, să se ocupe de cariera de antrenor şi care a fost forţat să aibă un job part-time de barman prin care să poată să aibă suma de bani pe care să o livreze la şcoala de antrenori pentru obţinerea licenţei. Gradual a reuşit să avanseze an de an în carieră. După câştigarea Ligii Campionilor au existat evident opinii pro şi contra. Parcă mai multe împotriva lui, fiindu-i atribuit un rol de personaj negativ, de genul Jose Mourinho în urmă cu 10 ani. Evident că fiecare are dreptul să îşi aleagă actorul favorit, doar că trăind în era modernă ce ne permite să urmărim toate cifrele unei finale, ar trebui ţinut cont de ele, nu doar de o parte dintre ele.
Chelsea în finala de la Porto a avut doar 2 şuturi pe poartă. Fix câte şuturi pe poartă a expediat Bayern Munchen în finala din august 2020, de la Lisabona. E adevărat că PSG-ul, antrenat de Tuchel în sezonul anterior, a avut 3 şuturi pe poartă, faţă doar de doar unul singur expediat de Manchester City. E vina lui Tuchel că a anticipat jocul lui Guardiola şi a blocat excelent tot ce urma să producă campioana Angliei. Clar că este unul dintre motivele pentru care nu a fost meciul mai spectaculos pe care poate mulţi şi-l doreau. Însă într-un meci în care întâlneşti cel mai bun antrenor în jocul de posesie, pe care şi tu ai încercat să îl preiei, de ce i-ai acorda această şansă?
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
Da, aţi citit bine. Thomas Tuchel s-a inspirat din Pep Guardiola, pe parcursul carierei, mai ales în primul sezon de pe banca Borussiei Dortmund. Nu e un Jose Morinho şi nu e un antrenor ultra defensiv. În finala din acest an, Chelsea a avut 330 de pase complete. Ce înseamnă asta? Că a avut cu peste 100 de pase complete mai mult decât a reuşit Liverpool în finala de la Madrid contra lui Tottenham şi cu 50 peste ce a reuşit Klopp la Kiev, contra lui Real Madrid. Asta nu înseamnă că Tuchel îi este superior. Nici vorbă. Demonstrează doar că nu este tehnicianul defensiv. În era fotbalului modern când vorbim de Klopp vorbim de un etalon. Mulţi antrenori au preluat presingul şi contra-presingul plus jocul vertical impus de el, inclusiv Tuchel, aşa cum aproape toţi antrenorii şi-au dorit să creeze arta posesiei lui Guardiola şi calitatea de recuperare a balonului imediată.
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
Thomas Tuchel nu a creat o minune la Chelsea. Nici vorbă. Nu e un rezultat uluitor să câştigi Uefa Champions League cu al doilea club ca investiţii din Europa din 2016 până acum, chiar dacă în faţa echipei de pe primul loc. Plus că, să nu uităm, Chelsea este clubul care a introdus cei mai mulţi bani înaintea sezonului în perioada de mercato. Fără dar şi poate că fostul antrenor lui Mainz a beneficiat de calitate, chiar una masivă. Nu vorbim de un manager care a preluat un Villiarreal sau Sevilla şi s-a dus spre câştigarea Ligii Campionilor. Discutăm doar de un tehnician care a reuşit într-un timp record să asambleze un puzzle şi să o conducă spre câştigarea celui mai important trofeu la nivel inter-cluburi, iar până acolo spre poziţia a patra din campionat şi disputarea finalei FA Cup. În tot acest drum reuşind să câştige contra celor mai buni antrenori din ultimul deceniu: Jurgen Klopp, Guardiola, Zinedine Zidane, Jose Mourinho şi Carlo Ancelotti.
Sigur că nu este primul care câştiga Liga Campionilor prelând o echipă pe parcurs. Ultimii care au reuşit acest lucru au fost Zinedine Zidane şi Hansi Flick. Senzaţia însă a fost că Real Madrid şi Bayern Munchen, dincolo de jucătorii mai experimentaţi, toţi îşi cunoşteau mai bine statul şi rolul în echipă, faţă de ceea ce era pe Stamford Bridge, după startul de sezon ratat cu Lampard. Antrenorul ce asamblaseze bine echipa cu un sezon în urmă, dar care nu avusese capacitatea să construiască un sistem clar prin jucătorii nou veniţi. Tuchel a trebuit să preia o echipă cu mai puţini campioni mondiali, mai puţine staruri şi să stabilească un sistem clar de joc. Asta nu înseamnă că totul a fost mai complicat pentru Tuchel. Probabil a fost mai uşor pentru el fără starurile de la Paris.
Pe lângă Zizou şi Flick, în 2012, Di Matteo, venit şi el în partea a doua a sezonului, mai reuşise să câştige Liga Campionilor. Sigur că Chelsea cu Tuchel a avut record personal de pase în finala Ligii Campionilor, dar acesta nu este un detaliu impresionant sau surprinzător. Pentru cei ce nu vor să recunoască valoarea lui Thomas mereu o să existe o comparaţie cu Di Matteo. Dacă să ajungi la echipă în ianuarie e acelaşi scenariu cu a fi tot sezonul asistent şi a cunoaşte fiecare jucător în parte până la numirea ca principal, probabil pot să ne spună doar cei implicaţi. Prin biografiile marilor antrenori se scrie mai mult că nu.
Thomas Tuchel nu este cel mai mare antrenor al momentului, dar succesul, aş spune chiar categoric, prin siguranţa din mijlocul terenului şi abilitatea echipei de a ţine de balon, plus echilibrul din cele două fazel ale jocului, în faţa lui Guardiola ar trebui să îl transforme într-un tehnician apreciat. Nu în Top 5, nu un top 10, dar un antrenor de calitate care a reuşit să fie primul principal cu două finale consecutive de Liga Campionilor cu 2 cluburi diferite. Asta, pe lângă valoare, arată multe ore petrecute în birou, în faţa calculatorului pentru analiză, iar această performanţă nu vine din nimic şi neapărut de nici unde, precum alţi manageri, ci după o muncă începută încă de la nivel juvenil, de fostul barman, probabil câştigătorul premiului The Best Coach of the Year.
Articol scris de Mihai Dolinschi
Afla mai multe despre: mihai dolinschi
