PREMIUM

Foarte puţină lume ştie că legendarul atacant francez, Thierry Henry a fost pentru câteva luni, în acte, jucătorul lui Real Madrid. Cum a ratat totuşi Henry în 1996 mutarea pe Santiago Bernabeu, deşi semnase deja un contract cu gruparea "Los Merengues", aflaţi în cele ce urmează.

Iarna lui 1995, iar de pe Concha Espina începe o corespondenţă de afaceri misterioasă şi un schimb de informaţii dubioase între Real Madrid şi un agent de origine franceză.

Preşedinte la Madrid e Lorenzo Sanz, un tip excentric, foarte abil, super inteligent, dar uşor înnobilat de îndrăzneala escrocheriilor şi de ora istorică a micilor tertipuri. Argumentele conexiunii dintre Sanz şi agentul de origine franceză stau la coadă şi trimit, fără excepţie, spre una şi aceeaşi concluzie evidentă: transferul unui fotbalist.

121 de meciuri a jucat Henry la marea rivală a Realului, FC Barcelona, echipa pentru care a marcat 49 de goluri

Şi aşa ne mutăm în primăvara lui 1996, adică doar câteva luni mai târziu. Telefonul lui Michel de la vila sa din Roquebrune-Cap-Martin sună cu insistenţă. La celălalt capăt al firului este Juan Antonio Samper, consilierul juridic al lui Lorenzo Sanz: "E de acord, Michel. Gata, rămâne aşa! Vorbesc acum la aeroport pentru bilete". În decurs de 120 de secunde, Samper, catalan la origini, îi confirmase lui Michel Basilevitch că Real Madrid e de acord cu toate condiţiile puse de agentul francez. Erau ultimele detalii care deblocau o tranzacţie ce putea deveni istorică.

Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.

Viitorul star al fotbalului francez, la porţile Bernabeului

În celălalt capăt al oraşului, un grup de bărbaţi îngrijiţi, oarecum prosperi şi aparent ofensaţi stau la coadă şi aşteaptă să coboare treptele cantonamentului, un puşti de origine franceză, înalt, atletic şi cu o mustăcioară copiată parcă la indigo de la personajele lui Alexandre Dumas.

De fapt e vorba de câţiva jurnalişti de la patru dintre cele mai mari publicaţii din lume, dar şi de la alte trei televiziuni sonore. Puştiul îi păcăleşte şi e strecurat de Jean-Paul, bucătarul hotelului, pe undeva pe uşa din spate. Reportofoanele rămân nepornite, iar ploaia care începe să cadă brusc peste Monte Carlo pare picătura care umple paharul pentru bărbaţii care se retrag uşor spre maşinile lor. N-au obţinut exclusivitatea pe care o căutau.

Puştiul a scăpat şi a mers spre Roquebrune-Cap-Martin. Acolo a parafat verbal transferul care-i putea schimba cu totul cariera. Super talent, la o vârstă extrem de fragedă, fotbalistul crescut în pepiniera clubului AS Monaco era la un pas de cel mai mare club al lumii. Numele său complet: Thierry Daniel Henry, în vârstă de numai 19 ani, una dintre marile promisiuni ale fotbalului european.

Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.

376 de meciuri şi 228 de goluri are Henry în tricoul lui Arsenal

Tânărul atacant francez de la AS Monaco se transformase în starul naţionalei ţării sale, care devenise campioana lumii la categoria de vârstă sub 18 ani în 1996. Parcă niciodată, fotbalul francez nu-şi anunţase viitorul cu atâta insistenţă. Parcă niciodată n-a lucrat cultul noului atât de dezlănţuit şi de sigur. Efectul produs de senzaţionalul puşti de 19 ani a fost febril şi excitant în acealsi timp. Chiar şi fără să ajungă la Real Madrid, Henry era deja o vedetă în ţara sa. Nu-i de mirare prezenţa acelui grup de bărbaţi îngrijiţi care căutau marea exclusivitate.

Mai toţi granzii Europei puseseră ochii pe el, într-un moment în controversata lege Bosman încă punea probleme cluburilor importante ale Bătrânului Continent. Printre ele şi Real Madrid, izvorul fotbalului eminamente ofensiv, trupa care reinventase noţiunile de tempo, agresivitate şi presiune, echipa care n-a contentenit să-l urmărească îndeaproape pe Henry încă de la vârstă de 15 ani.

În ianuarie 1996, Lorenzo Sanz şi Juan Antonio Samper au avut o ultima întâlnire la Madrid cu Basilevitch, agentul lui Henry. Părţile au ajuns la un acord, căruia fotbalistul francez i-a dat rapid undă verde: "Nu îl interesează salariul, ci durata contractului. Nu vine aici pentru bani. Thierry e fotbalistul care produce bani şi spectacol" îi anunţa Basilevitch pe şefii de pe Bernabeu.

În 2003 Thierry Henry a terminat pe 2 cursa pentru Balonul de Aur, iar în 2006 a sosit al treilea

Totul părea destul de clar. Odată ce contractul sau cu AS Monaco se încheia pe 30 iunie, Henry devenea fotbalistul echipei madrilene. Transferul a fost atât de sigur, încât Lorenzo Sanz, preşedintele clubului Real Madrid declara: "Henry va semna un contract pe 5 sau 6 ani cu Real Madrid şi va fi jucătorul nostru începând din sezonul viitor. Este un fotbalist pe care îl urmărim de aproape 4 ani de zile şi cred că acesta este momentul potrivit să-l transferăm".

Primele probleme legale şi avertismentul fulgerător al lui Lorenzo Sanz

La doar 48 de ore distanţă, Real Madrid s-a lovit însă de prima problema. Asociaţia Spaniolă a Agenţilor de Fotbalist (AEAF) se autosesizează şi anunţă că Michel Basilevitch, reprezentantul fotbalistului în această tranzacţie, nu are licenţă validă pentru astfel de transferuri internaţionale şi denunţă gruparea blanco la FIFA.

AS Monaco se alătură bineînţeles în următoarele ore cauzei, iar preşedintele Jean Louis Campora, vizibil deranjat de atitudinea clubului merengue de a negocia cu un fotbalist aflat sub contract pe la spatele clubului din Principat, declara: "De la un club atât de mare, nu mă aşteptăm la un asemenea comportament murdar". În ciuda acestor probleme juridice, Lorenzo Sanz rămâne ferm pe poziţîi, ba chiar declara pentru El Mundo că se gândeşte să-l aducă mai devreme pe Henry, pentru că Fabio Capello doreşte un jucător care să fie complementar cu Davor Suker şi Predrag Mijatovic: "Dacă Monaco acceptă să negocieze, jucătorul vine acum la noi. Nu e problemă, putem discuta. Dacă nu, jucătorul vine în iunie, fără ca Monaco să vadă vreun peseta" a tunat Sanz.

4 goluri a marcat Henry împotriva Realului pe parcursul carierei sale. Cel marcat pentru Arsenal a trimis-o acasă din optimi pe Real Madrid în UCL

Între timp, marii rivali din Catalonia profită de conjunctură şi critică vehement oficialii clubului blanco pentru felul în care transferă fotbalişti. Real Marid şi FC Barcelona se luptasera la baionetă în acea perioadă pentru francezul Christian Karembeu.

În acte, Henry e fotbalistul Realului...şi al lui Monaco?!

Pe 13 ianuarie 1997, Real Madrid depune la Liga Profesionistă Spaniolă contractul lui Thierry Henry. Preşedintele lui AS Monaco anunţă la câteva ore distanţă că atacantul francez şi-a prelungit contractul cu echipa sa.

Confuzie generală, iar Henry se expune singur unei situaţii teribile pentru un fotbalist: două contracte semnate îi puteau aduce o suspendare drastică. Fanii îl fluieră la primele meciuri, iar Thierry nu mai suportă situaţia. Pe 8 iulie, atacantul francez izbuneste. Neagă orice fel de legătură cu Real Madrid şi acuză gruparea blanco de faptul că i-ar fi falsificat semnătura.

Speriat şi dirijat într-o altă direcţie de oficialii lui Monaco, Henry a respins public propunerea de "împerechere stelară" venită de la Madrid. A trebuit să aştepte însă până în septembrie pentru a cunoaşte verdictul FIFA, care a recunosct în cele din urmă drepturile federative ale lui AS Monaco asupra să.

Urmările unui "transfer" ratat

Real Madrid a primit o amendă de 15 milioane de pesetas pentru că s-a folosit de un agent fără licenţă, însă Henry a plătit şi el scump: 10 milioane de pesetas pentru dublă semnătură. Pentru că expertiza grafologică a demonstrat că semnătura de pe contractul cu Real Madrid era a fotbalistului.

Lorenzo Sanz s-a recunoscut învins, a acceptat eşecul şi, bineînţeles, a trebuit să înveţe că istoria se schimbă.

Peste câteva luni avea să transfere un alt atacant tânăr, de mare perspectivă, pe numele lui Samuel Eto'o. Şi pe el, gruparea blanco avea să-l scape printre degete, în favoarea Mallorcăi şi mai apoi a rivalei, FC Barcelona. De această dată, fără Lorenzo Sanz la timonă.

articol de Florin Codreanu

Galerie foto