OPINIE | "It's Ibrox, baby!" Când 50 de mii de oameni te ajută să renaşti. Ianis Hagi, între sprijinul lor şi lipsa noastră de susţinere

Ianis Hagi a făcut un meci mare la prima sa apariţie în Cupele Europene pentru Rangers FC. Partida cu Braga a putut fi urmărită în direct la Telekom Sport.

Scoţia e de regulă ostilă. În frig şi pe întuneric, printre ploi şi vânturi îngheţate, acolo s-a născut însă pentru a doua oară steaua strălucitoare a lui Ianis Hagi. Destinul a înţeles să facă din primul meci al lui Hagi în tricoul lui Rangers în Cupele Europene, o capodoperă. Dar n-a reuşit-o de unul singur. A făcut-o sprijinit de un public incredibil, care l-a susţinut de la prima minge jucată în februarie, pe Ibrox, contra lui Aberdeen. Iar asta contează enorm şi face diferenţa de cele mai multe ori.

Pumnul în aer al lui Ianis, mai puternic decât un gol

La Telekom Sport, joi seara am trăit din nou pentru fotbal. Şi nu orice fotbal, ci unul în care un român face legea în Europa. Fără îndoială prieteni, acest sport (care pentru mulţi rămâne sportul rege) e in continuare unul superb, caci numai un joc superb poate face 50.000 de oameni să cânte lângă cadavrul echipei iubite. Scoţienii ne-au dat joi seara două lecţii. Una despre pasiune şi entuziasm şi o altă despre ataşament şi sprijin. Avem de învăţat de al ei şi nu e o ruşine să recunoaştem asta. E o ruşine să nu ne întrebăm totuşi: de ce ei îl plac şi îl iubesc atât de mult pe Ianis, iar noi îl crucificăm înainte de a crede în el?!

După o oră din meci, colosul scoţian era răpus de o formaţie mai tehnică şi mai bună. Şi totuşi, nimeni n-a indraznit să ia cuvântul, cu un şuierat şi o huiduială, pentru a comunica echipei favorite că pierde şi se face de râs. Acela a fost momentul în care, un puşti de origine română, 22 de ani neîmpliniţi, descedent al unei familii regale din Constanţa, a înţeles. A înţeles unde joacă, unde a ajuns şi de ce trebuie să lupte până la capăt. Nicio secundă nu a dat senzaţia că a facut-o pentru el, ci mai tot timpul, pentru ei. Iar asta le-a plăcut la nebunie. Şi lui şi lor.

Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.

Suntem în minutul 67 pe Ibrox Park, iar Rangers e dispărută printre iluzii si alibiuri care au înfăşcat echipa lui Gerrard cu amândouă mâinile.

Mingea ajunge la Ianis Hagi, preluare cu dreptul, şut cu stângul şi ... e goooooool! Balonul mângâie bara şi se opreşte în poarta lui Matheus. Rangers reintră cumva în meci, datorită instinctului lui Hagi. În timp ce aproape 50 de mii de fani încă se întreabă care e piciorul de bază al şeptarului român, Aribo face 2-2. Iar stadionul aproape că explodează: "Hello, Hello / We are the Billy Boys / Hello, Hello / You'll know us by our noise ..."

Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.

Iar cu 8 minute înainte de final, Ianis produce al treilea gol. Mingea trimisă de juniorul familiei Hagi s-a izbit de coltul cel mai de sus al unei stele norocoase, s-a îndreptat greu spre poarta portughezilor asemenea unei predici de recuperat păcătoşii cei mai mari şi s-a oprit acolo, în spatele portarul Matheus, care nu a mai putut interveni. Ianis a ridicat din nou pumnul în aer, şi cu un sprint remarcabil s-a dus glonţ spre fani, în faţa cărora a îngenuncheat.

Pe Ibrox Stadium nu se mai aude chiar nimic altceva decât corul uluitor al fanilor scoţieni: "We are the people!" Iar Ianis face o reverenţă.

Pumnul în aer ca simbol de luptă apare din nou în imagini. E un gest prin care Ianis le intră mai rapid în inimă fanilor scoţieni decât prin gol. Un gol are valoare de confirmare în fotbal, dar gestul de luptă care năuceşte tribunele ahtiate după astfel de momente nu poate fi comparabil. Un gol e, uneori, o capodoperă, o semnătură de artist. Un astfel de gest născut din pasiune, pe Ibrox Park, e echivalentul unei răsturnări de regim. Steagul inaltat pe ruinele fumegande ale unei cetati asediate, invinse si, partial sau total, distruse. Demonstratia fizica si morala a diferentei de putere, ambiţie si voinţă care-l separă pe Ianis, de restul jucătorilor scoţieni. Iar bagajul e şi mai plin, pentru că românul croşetase neîncetat breşe, şi aproape că hipnotizase publicul până atunci prin repertoriul său tehnic. E un nou moment în care autorul acestui articol realizează diferenţele. Arunc o privire pe Twitter şi văd sute de mesaje de admiraţie. Şi susţinere. Chiar şi jurnaliştii se înclină în faţa unui puşti român care a răsturnat soarta meciului. În comentariile de la noi, văd frustrare. Şi dezmăgire. Nu mi se pare corect, dar e o realitate cu care cred că în mod greşit, ne-am obişnuit. Şi pe care trebuie s-o schimbăm.

De ce am ezita să credem într-un copil care ne poate face să visăm cu ochii deschişi? Doar pentru că e fiul tatălui? Romanii sunt mult prea obisnuiti cu lipsa de insemnatate a tarii lor, iar exceptiile care au dus la notorietate au fost mereu legate de cate un personaj.Niciodata ca produs al unei societati pregatite sa deschida conversatia de la inaltimea sau noutatea propriilor valori. La asta trebuie să lucrăm iar poate primul pas pe care trebuie să-l facem e să avem mai multă încredere! La finalul meciului, discursul lui Ianis nu începe cu mulţumiri, nici cu dedicaţii. Nu are nimic din discursul unui fotbalist român şi nu plictiseşte precum cel al starurilor internaţionale, obosite de atâtea interviuri. Nu face nici măcar o referire la tatăl său, prezent la meci. Şi nici la jocul său bun. Nu! Ianis e direct, iar primul său mesaj merge către marea de suporteri de pe stadion. Lor vrea să le mulţumească pentru că ei au crezut şi cred în el.

"It's Ibrox, baby!"

Cu aerul său de Elvis Presley modern, retuşat la Ovidiu, Ianis exclamă: "E incredibil să joci aici. It's Ibrox baby! E atât de diferit, omule!". Într-o engleză impecabilă, cu şarm şi echilibru, Ianis a ţinut timid să-şi ia revanşa în faţa fanilor echipei sale. Un mesaj pe care fanii scoţieni aproape sigur şi-l vor imprima pe tricouri de aici încolo. Un mesaj pe care nu-l vor uita prea curând. Mai degrabă, niciodată. Aici intervine orgoliul personal al românului uşor dezamăgit. Pentru că viitorul lui Ianis în fotbal pare să aibă legătură cu formele hiperactive ale vieţii, pe care le numim adesea, optimism.

Şi pentru că sincer, mi-aş dori să reuşim să-l facem pe Ianis să spună în curând: "Aici e România, baby! De aici nu pleci fără s-o încasezi!" Depinde de el, dar sincer, depinde şi de noi!

Cifrele lui Ianis Hagi, în meciul Rangers - Braga 3-2, conform Squawka Football