10 foşti fotbalişti care şi-au încercat norocul în politică

Mulţi politicieni merg pe stadioane, unii pentru că sunt microbişti adevăraţi, alţii doar pentru a câştiga popularitate. Drumul nu este cu sens unic. La rândul lor, foştii fotbalişti, care deja se bucură de celebritate, fac pasul spre politică. Legăturile dintre cele două lumi sunt foarte strânse în ţara noastră, primul exemplu care ne vine în minte fiind al lui Anghel Iordănescu, care a ajuns senator.

Se pare că în toată lumea este la fel. Foşti fotbalişti ajung deseori „oameni de stat”, cele mai reprezentative exemple fiind următoarele:

Jozsef Bozsik

Bozsik a făcut parte din „Echipa de Aur” a Ungariei, care a fost aproape de cucerirea Cupei Mondiale din 1954, din Elveţia. Mijlocaşul a fost ales membru al Adunării Naţionale a Ungariei, pe când era încă fotbalist, în 1953, la doar 27 de ani. Ulterior, a devenit manager al echipei naţionale a Ungariei. A fost numit în 1974, iar patru ani mai târziu a condus echipa la Cupa Mondială.

Pele

Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.

Considerat de mulţi drept cel mai mare fotbalist care a trăit vreodată, Pele s-a bucurat de o viaţă tumultoasă după retragerea din activitate, din 1977. Nu de puţine ori a fost văzut în Las Vegas, jucând la păcănele care pot fi accesate şi online, cu fonduri primite prin folosirea unui SlotV promo code. Pe lângă faptul că a ocupat funcţii de ambasador al UNESCO şi ambasador al ONU pentru ecologie şi mediu, fostul atacant a fost ministru extraordinar al sportului al Braziliei. Există chiar o lege numită după el, „Legea Pele”, care vizează reducerea corupţiei în fotbalul brazilian.

Hakan Sukur

„Taurul din Bosfor” este cel mai bun marcator din istoria naţionalei Turciei. A înscris de 295 pentru Galatasaray, iar după ce şi-a agăţat ghetele în cui s-a îndreptat spre politică, fiind ales în parlamentul turc în 2011, ca membru al Partidului Justiţiei şi Dezvoltării. El a demisionat din partid doi ani şi jumătate mai târziu, dar a rămas parlamentar ca independent. În 2016, s-a emis mandat de arestare pe numele său, după ce a intrat în dizgraţia preşedintelui Recep Tayyip Erdogan. A fugit în SUA.

Oleg Blokhin

Cel mai prolific golgheter din istoria lui Dinamo Kiev a fost primul selecţioner care a calificat Ucraina la un turneu major, Cupa Mondială din 2006. În paralel cu viaţa sportivă, a avut şi una de politician, fiind ales în Parlament.

Titi Camara

Fost atacant de la Lens, Liverpool şi West Ham, Camara a trăit mult timp în Anglia şi Franţa, înainte de a se întoarce în Guineea natală, după ce s-a retras din fotbal (la mijlocul anilor 2000). După scurte perioade în care a fost director tehnic şi selecţioner al echipei naţionale, a fost numit ministrul sportului din Guineea, în urma alegerii preşedintelui Alpha Conde. A rămas în funcţie până în 2012.

Andriy Shevchenko

Legendarul atacant al lui Dinamo Kiev şi al lui AC Milan a fost implicat în politică încă din vremea în care era fotbalist, susţinând public Partidul Social Democrat din Ucraina, apoi sprijinind candidatura la preşedinţie a lui Viktor Ianukovici, în 2004. A candidat la un loc în Parlament în 2012, dar nu a fost ales, astfel că s-a întors la fotbal, fiind în prezent selecţionerul Ucrainei.

Kaka Kaladze

Unul dintre cei mai mari jucători ai Georgiei a renunţat la sport în mai 2012, dar cariera sa politică a început cu câteva luni înainte de acest moment: în februarie, Kaladze a intrat în partidul Visul Georgian-Georgia Democrată, apoi a devenit deputat. La doar două săptămâni de la alegerile parlamentare a fost numit viceprim-ministru şi ministru al Energiei. Între timp, a fost şi primarul oraşului Tbilisi.

Gianni Rivera

Doar Paolo Maldini, Franco Baresi şi Alessandro Costacurta au avut mai multe apariţii în tricoul lui AC Milan decât Rivera, care a bifat 658 de jocuri pentru „diavoli”. După ce s-a retras, a fost mai întâi vicepreşedintele clubului, apoi a intrat în politică, devenind deputat din partea Partidului Democratic Creştin. A fost şi subsecretar pentru apărare, apoi europarlamentar, în 2005.

Romario

A fost unul dintre cei mai mari atacanţi ai tuturor timpurilor, dar şi un politician de succes. A făcut parte din Partidul Socialist Brazilian, pe listele căruia a fost ales în Camera Deputaţilor, camera inferioară a Congresului. Apoi, a fost ales în Senatul brazilian, primind mai multe voturi decât orice alt candidat care a candidat vreodată ca reprezentant al Rio de Janeiro. Este şi astăzi în funcţie.

George Weah

În 2005, la scurt timp după încheierea celui de-al Doilea Război Civil din Liberia, câştigătorul Balonului de Aur din 1995, George Weah, şi-a anunţat intenţiile de a candida la preşedinţia acestei ţări. Alegătorii au considerat că nu are suficientă experienţă ca politician, astfel că a pierdut în faţa lui Ellen Johnson Sirleaf, absolventă Harvard. Obişnuit din fotbal să se ridice după fiecare înfrângere, fostul atacant a candidat din nou la preşedinţie în 2017 şi a câştigat 61,54% din voturi, fiind ales din primul tur!