Ana Maria Bărbosu a fost admisă la Universitatea Stanford, iar componenta lotului naţional de gimnastică îşi trăieşte visul american, în timp ce îşi caută dreptatea atât în privinţa medaliei olimpice de la Paris, cât şi în privinţa suspendării provizorii. Într-un interviu amplu, medaliata olimpică a abordat cele mai importante subiecte ale carierei sale.
International Testing Agency a anunţat, la 8 mai, pe site-ul oficial, că gimnasta Ana Bărbosu a fost sancţionată pentru că nu a fost găsită de trei ori de agenţii antidoping pentru testare. Ea a fost suspendată provizoriu din data de 5 mai.
Ana Bărbosu, despre relaţia cu Federaţia Română de Gimnastică: „Sunt liniştită, înseamnă că lucrurile sunt în regulă”
Ana, în primul rând îţi mulţumesc că ai acceptat să purtăm acest dialog. Ştiu că eşti la finalul unei vacanţe petrecute în România. Cum au fost zilele astea de vacanţă pentru tine?
Bună ziua şi vă mulţumesc pentru invitaţie. Au fost clar de mult aşteptate aceste zile în ţară. A fost extraordinar de frumos să-mi petrec timpul cu familia şi cu cei dragi, să mă reîntâlnesc cu prietenii mei şi să am un pic de timp liber în care să mai călătoresc prin ţara noastră frumoasă.
Ai ceva timp de când eşti în Statele Unite ale Americii şi interviuri nu prea ai acordat. Cum e în America? Cum te-ai acomodat?
Efectiv, zona unde mă aflu, la facultate, este o zonă incredibilă. Clima este foarte plăcută. Oamenii sunt foarte binevoitori. Legat de antrenamente şi de facultate, din nou, oamenii sunt foarte dispuşi să te ajute cu orice ai nevoie. Cu siguranţă, acomodarea nu a fost cea mai uşoară. A durat ceva timp până să spun că efectiv m-am acomodat. Însă, acum terminând primul an acolo, pot să zic că m-am acomodat bine şi chiar îmi place. Sunt bucuroasă pentru această decizie.
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
Se poate spune că e o diferenţă între modalitatea de pregătire şi modul de a vedea gimnastica în Statele Unite, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în România, pentru că ai această putere de a face comparaţie între cele două sisteme.
După cum ştiţi şi dumneavoastră, eu concurez şi mă antrenez în cadrul universităţii şi nivelul respectiv nu poate fi comparat cu nivelul gimnasticii internaţionale. Şi atunci nu pot să compar cele două moduri de antrenament pe care le-am avut în ţară şi pe care le-am avut în America, pentru că au fost antrenamente diferite pentru obiective diferite. Însă, ce pot să vă spun despre modul în care ne antrenăm şi cultura echipei noastre de la Stanford este că tot ceea ce facem are un scop şi tot programul de pregătire este foarte bine structurat. Noi primim programe la începutul săptămânii, pe toată săptămâna şi ştim foarte bine care sunt aşteptările, ce se cere de la noi.
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
De la începutul anului au existat şedinţe în care se spun toate aceste lucruri extrem de clar. Şi orice poziţie pe care o prinzi în cadrul echipei când începe sezonul este bazată pe muncă şi că demonstrezi că eşti la standardele cerute. Acest lucru mi se pare, cred că, poate unul dintre cei mai importante pentru care echipa noastră reuşeşte să aibă rezultatele de frumoase şi pentru care colectivul nostru înfloreşte atât de frumos, pentru că sunt reguli stricte aplicate tuturor.
Reguli stricte aplicate tuturor, dar şi cu o mentalitate un pic aparte din ce îmi dau eu seama. Şi anume ideea asta de a te gândi că prin tot ceea ce faci şi la şcoală şi în gimnastică trebuie să fii învingător?
Clar, deci cultura descoperită, dar nu neapărat descoperită, pe care am întâlnit-o de când am plecat în SUA la facultate este că toată lumea îşi doreşte să reuşească cât se poate de mult în viaţă. Adică nimeni nu se comportă de parcă aşteaptă să primească. Toată lumea este conştientă că pentru a primi ceva în viaţă trebuie să lucrezi şi nu există favoritisme şi nu există rezultate fără muncă şi atunci absolut toată lumea de acolo munceşte cu nopţile să ia note bune, să fie cel mai bun sportiv posibil şi da, cu siguranţă, dar toată lumea îşi doreşte să îşi atingă obiectivele setate.
Care este situaţia în clipa de faţă din punctul tău de vedere? Ai fost contactată să faci joncţiunea cu echipă naţională? Au fost oameni care s-au interesat de tine? Mă refer cei din federaţie (n.r. - FRG), antrenorii din România?
Cu antrenorii cu care m-am antrenat anul trecut cu siguranţă am ţinut legătura. A fost o comunicare directă cât s-a putut de mult, având în vedere programul încărcat de la facultate, însă cu oficialităţile de la federaţie nu am avut deloc, cel puţin de când am venit în ţară şi, în ultima perioadă de când am fost în America, nu am comunicat, ceea ce nu mă nelinişteşte, înseamnă că totul este în regulă şi că, având în vedere şi restul problemelor care sunt în desfăşurare în momentul actual, sunt liniştită pentru că ştiţi cum e de obicei dacă nu primeşti niciun răspuns şi acesta e un lucru bun.
Adică mă gândesc că toate lucrurile sunt în regulă. Eu am luat decizia să nu particip la campionatele europene în acest an, dat fiind faptul că am concurat atâtea luni la rând în cadrul campionatelor circuitului de competiţii din America, din cadrul universităţilor, şi am spus că este cea mai bună decizie să nu mă duce la campionatul european în acest an, având în vedere că oricum am concurat atâtea ani la rând şi pe plan internaţional şi este important să ştii şi când să faci un pas înapoi şi să te concentrezi şi pe alte domenii în viaţă. Dar asta nu înseamnă că nu mă antrenez, pentru că oricum gimnastică voi face patru ani, cât am studiile de terminat la facultate în America.
Dar da, acesta a fost decizia mea şi din partea federţiei nu am primit... nici nu am fost contactată, însă nu o văd ca o problemă. Pur şi simplu înseamnă că lucrurile care au fost spuse iniţial rămân.
Antrenorul Nicolae Forminte a încercat să ia legătura cu tine în acest interval de timp?
Nu, nu am avut niciun contact cu domnul antrenor Nicolae Forminte. După cum am spus, am vorbit numai cu antrenorii, cu domnul Florin Cotuţiu şi doamna Ramona Micu şi cu doamna Corina Moroşan, antrenori cu care am fost şi m-am antrenat anul trecut şi înainte de Olimpiadă. Deci cu dumneavoastră m-am auzit pentru că şi dumneavoastră m-au căutat.
Ana Bărbosu: „Am încredere că voi avea susţinerea promisă pentru procesul medaliei olimpice”
- În februarie, preşedintele COSR, Mihai Covaliu, a declarat, în contextul în care Tribunalul Federal Elveţian a dispus trimiterea cazului medaliei de la Jocurile Olimpice a Anei Bărbosu spre rejudecare la TAS, că el crede că lucrurile “vor rămâne aşa cum au rămas după Jocurile Olimpice”. “Medalia să fie a Anei Bărbosu şi să fie a României, pentru că noi am avut două sportive care au fost în lupta pentru această medalie”, a precizat el.
Vorbim de Olimpiadă, iarăşi o chestiune pe care aş vrea să o lămurim şi de fapt să o aflăm direct de la tine. Ce se întâmplă cu mult discutata medalie olimpică, care evident ştii că a devenit o dezbatere întreagă? Uite, medalia nu e medalia, va fi medalia sau nu va fi medalia în continuare în posesia ta. Ştiu că există o sumă de bani care ar trebui alocată de către Federaţia Română de Gimnastică, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, pentru a merge mai departe în acest demers, din punct de vedere juridic, pentru a obţine bătălia finală. Care e situaţia în clipa de faţă? Eşti susţinută financiar, nu eşti susţinută financiar?
După cum am zis iniţial, ce am vorbit cu preşedintele Comitetului Olimpic Român Sportiv a fost că se vor găsi fondurile şi că am susţinerea dumnealor necondiţionată. Nefiind contactată de altcineva între timp, eu am încredere în continuare că dumnealor vor face exact ceea ce mi-au spus când m-am auzit cu dumnealor. Adică am încredere în autorităţile federaţiei şi Comitetului Olimpic că ce mi-au spus este ceea ce se va întâmpla. Şi nu am informaţii în plus faţă de pur şi simplu contractul pe care îl am de reprezentare. Informaţii cred că mai multe ar putea să vă dea federaţia sau, din nou, Comitetul Olimpic Sportiv Român. Dar din ceea ce ştiu eu este că dumnealor mi-au spus că am susţinerea şi le mulţumesc extraordinar de mult. Ştiu cât de importantă este echipa şi cât de multă muncă este către un rezultat şi cât de mult a cobtat această medalie pentru delegaţia României.
Cum ai perceput de acolo, de pe teritoriul american, această bătălie pentru medalia olimpică de la Paris?
Eu, de când am plecat în America, nu m-am concentrat pe această problemă, fiind deja în trecut de doi ani. Am fost complet concentrată să mă acomodez, să fac faţă aşteptărilor academice şi în sala de gimnastică. Nu pot să zic că am avut timp să urmăresc această problemă şi perspectiva pe care partea americană a prezentat-o în SUA. Dar ce pot să vă spun este că eu mi-am văzut de treabă, la fel cum şi Jordan Chiles şi-a văzut de treabă când ne-am întâlnit pentru o competiţie între Stanford şi UCLA. A fost chiar o competiţie extraordinar de frumoasă. A fost sold out şi echipa noastră şi echipa celor de la UCLA s-au bucurat. Pot să zic că a fost o atmosferă cât se poate de plăcută. Altceva nu am ce să spun, pentru că chiar nu am avut timp să stau să caut.
Ana Bărbosu explică situaţia cu WADA: „Nu a existat nicio încercare de a fenta sistemul”
Regulamentul antidoping prevede sancţiuni pentru sportivii care nu pot fi găsiţi de trei ori, în decurs de 12 luni, la adresa declarată. În acest caz, nu există informaţii care să indice că Ana Bărbosu a încercat să evite testările, iar situaţia pare să fie legată de un posibil viciu de procedură.
O ultimă problemă pe care tot aş vrea să o clarificăm cu acordul tău şi prin intermediul tău este poate cea mai spinoasă problemă, cea legată de acea aşa zisă suspendare din partea WADA legată de faptul că nu ai putut să fii găsită pentru cel de-al treilea test doping. Care este de fapt realitatea? Ce s-a întâmplat de fapt?
Nu cunosc în totalitate lucrurile care au fost spuse în presa românească de-a lungul timpului, însă ce s-a întâmplat este... dezordinea acomodării mele în America. Adresele clar au fost mult mai greu de înţeles şi de pus. Am fost testată oricum deja de două ori de când sunt în America, adică lucrurile sunt clarificate. Când vine vorba despre locaţia mea şi unde stau, lucrurile acestea se schimbă extrem de repede şi periodic şi este foarte greu de urmărit tot timpul pentru că eu trebuie să-mi completez locaţia unde dorm, unde mă antrenez, unde mă deplasez în fiecare zi, tot anul. Şi agenţii antidoping pot să vină să te testeze în decurs de o oră în care nu trebuie să te sune, nu trebuie să fii notificat prin nicio modalitate şi tu trebuie pur şi simplu să fii disponibil pentru dumnealor să te testeze.
Campusul este închis, fiecare clădire are un sistem de securitate pentru care ai nevoie de o cartelă cu care poţi să intri şi eu, fiind clar în dormitor... sus sunt două uşi de care trebuie să treci ca să ajungi în dormitor, deci clar ai nevoie de cartelă. Nefiind sunată, nu am avut de unde să ştiu că agenţii antidoping veniseră şi acest lucru s-a repetat. Noi acum vom încerca toate căile posibile să clarificăm lucrurile.
De câte ori ai fost testată în Statele Unite din momentul în care ai ajuns pe teritoriul american?
Cred că sunt de două ori.
Este clar că nu există nici ideea unui refuz, nici ideea unei respingeri din partea ta, pur şi simplu a fost o neînţelegere.
Exact. Eu am fost testată, cred că în luna septembrie, la sfârşitul lunii septembrie, când tocmai a ajunsem sau poate la început de octombrie, nu mai ştiu exact, şi chiar am fost testată şi anul acesta, după ce am terminat tot sezonul. Nu există niciun fel de încercare de a fenta sistemul sau de a mă ascunde, pentru că nu am absolut nimic de ascuns. Există lucruri de clarificat pe care, cu persoanele potrivite şi cu ajutorul extraordinar din partea facultăţii, încercăm să le rezolvăm.
Nu vei fi prezentă la campionatele europene. Ai şi argumentat de ce nu vei fi prezentă, fiind foarte multe competiţii pe teritoriul american. Ai nevoie de o mică pauză. Până la urmă, campionatul european nu reprezintă o bornă foarte importantă. Este o bornă importantă, dar nu extrem de importantă. Te gândeşti să te concentrezi pe campionatele mondiale?
Campionatele mondiale, fiind anul acesta... În acest an nu mi-am propus să concurez pe plan internaţional, însă asta nu înseamnă că nu o să mă uit la competiţii şi nu o să le încurajez pe fete şi îmi doresc absolut tot bine pentru ele, în primul rând sănătate să fie. Chiar dacă dumneavoastră aţi spus că nu este neapărat un campionat important, pentru noi, gimnastele, fiecare competiţie înseamnă un mod de a ne prezenta munca de atâta timp şi sunt convinsă că fetele poate au emoţii. Sunt convinsă că sunt nerăbdătoare să ajungă pe scena europeană şi pe scena mondială, să performeze şi le urez mult, mult succes. Ştiţi cum e, mereu este frumos să ne uităm la gimnastică şi să urmărim toate competiţiile. Chiar dacă unul sau altul nu este acolo, gimnastica este un sport atât de complex şi extraordinar. Avem sportive care se antrenează zi de zi, care sacrifică atâtea lucruri din viaţa lor ca să ne reprezinte.
Fac o mică corectare, nu am spus că nu este important, am zis că nu este extrem de important. Este important, dar nu este extrem de important, adică dacă e să facem ca grad de comparaţie între un mondial şi un campionat european, mondialul este competiţia supremă şi acolo toată lumea vrea să îşi arate valoarea la nivel mondial, pentru că vin toate echipele, nu numai cele de pe continentul european, vin toate echipele la nivel mondial. Dar este o decizie pe care trebuie să o respectăm, pentru că aşa cum spuneai ceva mai devreme, ţine şi de o puţină oboseală a momentelor pe care le-ai petrecut în Statele Unite cu foarte multe competiţii şi cu siguranţă mondialul, dacă nu acesta, nu anul acesta, anul viitor, va reprezenta o bornă foarte importantă pentru tine.
Nu aş da neapărat vina pe oboseală. Cred că m-aş rezuma, pur şi simplu, la argumentul că acesta este parcursul pe care mi l-am propus în acest an şi acest parcurs nu ar include şi participarea mea la competiţii internaţionale, dar nu pot să zic că competiţia din cadrul universitar ar fi o piedică pentru participarea la competiţii mondiale sau europene, însă pur şi simplu aceasta este decizia mea pentru anul acesta. Şi da, ce să zicem, luăm fiecare an pe rând şi vedem până anul viitor ce va fi, cum ne vom stabili obiectivele.
Pe plan internaţional vrem să te vedem la Jocurile Olimpice 2028. Cu siguranţă pentru asta te antrenezi, asta ţinteşti, participarea la Jocurile Olimpice din 2028 de la Los Angeles. Cum te vezi? Te-ai gândit aşa cum vei fi acolo în 2028, la Los Angeles?
Nu, nu m-am gândit atât de departe, având în vedere tot ceea ce trăiesc în momentul acesta la facultate. Este o experienţă unică şi nu-mi doresc să o trec cu vederea pentru că mă gândesc prea departe în viitor. Pur şi simplu iau fiecare zi pe rând pentru că sunt lucrurile pe care trebuie să le reuşesc să le fac în doar 24 de ore şi atunci nu cred că ar fi înţelept să mă gândesc chiar atât de departe atât de repede. Cu siguranţă, dacă am stabilit foarte clar obiectivele, voi munci către ele şi voi pune totul în orarul meu.
- Material de: Răzvan Ionaşcu
Afla mai multe despre: ana barbosu, ana barbosu suspendata, ana barbosu test antidoping
