You are here:

Renaşterea fotbalului românesc

Renaşterea fotbalului românescgalerie foto

Echipa națională

Comentarii

Din vara anului 2000, de la sfertul de Campionat European, în care România pierdea în faţa Italiei, fotbalul românesc la nivel de naţională a adus satisfacţii plăpânde, pentru un popor rămas cu mintea şi inima, la performanţa tricolorilor din Statele Unite de la Campionatul Mondial din 1994.

Din vara anului 2000, de la sfertul de Campionat European, în care România pierdea în faţa Italiei, fotbalul românesc la nivel de naţională a adus satisfacţii plăpânde, pentru un popor rămas cu mintea şi inima, la performanţa tricolorilor din Statele Unite de la Campionatul Mondial din 1994. 

 În două decenii, fotbalul românesc a avut un spaţiu meschin de dezvoltare şi a părut că pierde pasul cu nivelul important din Europa de la zi la zi mai mult. În fiecare sezon aproape, din 2000 şi până în 2018, performanţele naţionalei României au fost mai degrabă un ceas de promenadă melancolică, cu rezultate palide prin două calificări la Campionatele Europene din 2008 şi 2016, dar rămasă fără participare la un Campionat Mondial, încă din 1998. Singurele bucurii în fotbalul românesc, până în vara acestui an, au fost aduse de echipele de club. Pe rând Steaua Bucureşti, Rapid Bucureşti şi CFR Cluj, au adus rezultate într-un fotbal mai degrabă meschin cu multe sincope la toate nivelurile. Însă fotbalul la nivel de club nu reuşeşte să unească 20 de milioane de suflete, aşa cum o face o naţională. După marea dezamăgire de la turneul final din Franţa, unde România fusese învinsă de Albania, ratând calificarea în faza eliminatorie, aproape fiecare român a visat la o prestaţie de calitate a României la UEFA EURO U-21.

După o calificare obţinută la un nou Campionat Eruopean de tineret, la 21 de ani distanţă, presiunea nu a fost uşor de absorbit de către echipa lui Mirel Rădoi. Starea generală de pe teritoriul României şi a românilor aflaţi la lucru în străinătate, prin prezenţa tricolorilor în Italia, a fost una de binefacere pentru fotbalul românesc, iar rezultatele şi modul de abordare al echipei au fost sărbătorite aproape ca o reînviere a principalului factor dădător de speranţe şi bucurie, după trecerea României la democraţie. Calificările consecutive la turneele finale pentru naţionala României condusă din teren de Gheorghe Hagi, Gheorghe Popescu şi Ilie Dumitrescu transforma programul de vară al românului, în funcţie de ziua şi ora la care România îşi disputa meciul, şi mai ales modifica programul de concediu pentru fiecare român. Aceste lucruri dispăruseră din desprinderile românului din 2004, după o generaţie condusă de Cristian Chivu şi Adrian Mutu care mai degrabă a dezamăgit decât să aducă bucurii suporterului român. Vara din Italia a dus la multe schimbări din acest punct de vedere. Oamenii cu un venit mediu au rămas acasă, dar au ales să fie în faţa televizorului, cei cu salarii mai mari şi chiar cei care locuies în Italia, au preferat să meargă în San Marino, Cesena şi Bologna pentru a fi alături de generaţia de relansare a fotbalului românesc.

Prezent în Italia, datorită şansei oferite de domnul Dumitru Graur, preşedintele APSR, de a mă trimite la programul AIPS, din Italia, am putut vedea cu ochii mei renaşterea bucuriei de a fi fan al naţionalei României de fotbal.

Emoţia a avut paşi graduali pe parcursul turneului.Primul meci din turneu, câştigat contra Croaţiei nu a făcut decât să sporească bucuria fiecărui român, iar fanii prezenţi la stadionului au strigat din adâncul inimii din nou cu mândrie România! Golul marcat de Ianis Hagi a repornit celebra scandare: Hagi, Hagi, Hagi! O scandare a întregului stadion, ca atunci când liderul României, era Gheorghe Hagi. Suporterilor români le era dor de o asemnea bucurie. La 3 zile distanţă, elevii lui Mirel Rădoi au reuşit un succes răsunător în faţa Angliei, care a trezit prezentul, amintind de victoriile României în faţa britanicilor, de la Cupa Mondială din 1998 şi UEFA EURO 2000. Meciul câştigat împotriva celei mai bune naţionale ca şi cotă de piaţă, a dus la reapariţia drapelurilor pe străzile din România şi chiar la petreceri pe străzile din Cesena şi Bologna. Din nou prezenţi pe Stadio Dino Manuzzi, după victoria cu Anglia, fanii români au venit la stadion fericiţi şi cu capetele ridicate, fără a avea aer de inferioritate în faţa Franţei. Partida s-a terminat la egalitate, dar tricolorii erau din nou în faza eliminatorie a unui turneu final.

Semifinala cu Germania, a dus la scurtarea orelor de lucru în România, a pus generaţia tânără în faţa televizoarelor, o generaţie care nu apucase să vadă România nici măcar la sfertul de finală cu Italia, de la UEFA EURO 2000. Pe străzile din Bologna, pe o căldură infernală, românii cântau, se bucurau de prezenţa în penultimul act al unei competiţii majore. Fiecare român era mândru. Jocul fantastic al echipei lui Mirel Rădoi, a fost un vis pentru fiecare român. După 45 de minute, România putea merge pentru prima dată în finala unui turneu final, dar Germania a fost superioară şi a mers în ultimul act. Însă prestaţia României din toate partidele şi rezultatele au trezit din nou emoţia românilor. O naţională care a renăscut mândria suporterului român de a fi alături de tricolori.

Mai mult decât atât, calificarea naţionalei de fotbal a României, la Jocurile Olimpice de la Tokyo, după 56 de ani, şi din nou în capitala Japoniei, nu a făcut decât să mărească delegaţia celor trei culori: albastru, galben şi roşu. O delegaţie care în ultimele trei ediţii se diminua din ce în ce mai mult.

Pentru fiecare român care a fost prezente în Italia, a fost o mândrie. Indiferent că a fost fan, muncitor în Italia, rezervă neutilizată, titular de bază sau jurnalist. Fiecare român a simţit acolo din nou pasiunea pentru fotbal. Cei care apucaseră ‘generaţia de aur’ a României din 1994 sau parcursul bun din 1998 s-au raportar la bucuria trăită atunci. Cei care abia au apucat primul succes cu adevărat pentru România, au putut vorbi pentru prima dată de idolii lor din naţionala galbenilor. Din orice colţ al lumii, pentru orice român, iunie 2019, a însemnat retrezirea naţionalei de fotbal României şi renaşterea speranţelor că aceşti copii, în viitorul apropiat, vor duce din noua echipa de fotbal la un Campionat Mondial, la nivel de seniori.

articol de Mihai Dolinschi
 

Afla mai multe despre: ianis hagi 

viewscnt
Articole similare