Descarcă aplicația: orange sport
You are here:
  1. Acasă
  2. Fotbal
  3. Fotbal internațional
  4. UEFA Champions League
  5. Românii s-au pus în calea fericirii lui Arsenal. Episoadele în care...

Românii s-au pus în calea fericirii lui Arsenal. Episoadele în care ”tunarii” s-au lovit de tradiţionalul ”pe aici nu se trece” | SPECIAL

Românii s-au pus în calea fericirii lui Arsenal. Episoadele în care ”tunarii” s-au lovit de tradiţionalul ”pe aici nu se trece” | SPECIAL

UEFA Champions League

Comentarii

Arsenal şi PSG se duelează în cel mai tare meci la nivel de cluburi înainte de startul impresionatei Cupe Mondiale. Marea finală a Ligii Campionilor de la Budapesta le pune faţă în faţă în noua şi mult-aşteptata campioană a Angliei şi dominantei laureate din Ligue 1.

PSG este la al treilea ultim act în Ligă, după ediţia din 2020, pierdută cu Bayern Munchen (0-1), şi cea de anul trecut, câştigată la cea mai mare diferenţă de scor, 5-0, cu Inter Milano.

Arsenal, în schimb, se află la doar a doua sa finală în Champions. Pe prima a bifat-o chiar la Paris, în 2006, atunci când, în România, Rapid şi FCSB îşi disputau un loc în semifinalele Cupei UEFA.

Prima experienţă, oprită de singurul antrenor român dublu campion în CCE

Dar istoria în Liga/Cupa Campionilor a clubului englez înfiinţat în 1886 datează din 1971-1972, la doar două sezoane de când pe harta fotbalului apărea şi gruparea din capitala Franţei.

Era stagiunea de debut a ”tunarilor” în competiţia europeană apărută în 1955. Apariţia lor în premieră s-a lăsat aşteptată deoarece primul titlu în Anglia pe care l-au câştigat în această perioadă a venit târziu, abia în '71. După ce au luat şi un trofeu european, Cupa Oraşelor Târguri, în '70.

Chiar dacă era debutantă, Arsenal a atins sferturile Cupei Campionilor. Le-a lăsat pe drum pe Stromsgodset (7-1) şi Grasshopper Zurich (5-0) şi a fost învins doar de Ajaxul fără egal al lui Ştefan Kovacs (1-3 la general). Care atunci lua prima CCE din mandatul legendarului antrenor român şi a doua din istoria clubului olandez.

Mai departe, următoarea participare în VIP-ul fotbalului continental ar fi trebuit să fie în 1989-1990, după titlul naţional câştigat dramatic în 1989. În faţa lui Liverpool, datorită numărului mai mare de goluri marcate. După ce departajarea dintre cele două nu s-a putut face nici la puncte (76) şi nici la golaveraj (+37).

Dar nu a putut lua parte la întrecerea supremă a Europei, deoarece echipele din Anglia încă mai aveau ispăşit interdicţia de cinci ani primită în competiţiile UEFA, care fusese dictată în urma tragediei de pe Heysel, din 1985.

Însă câştigarea la scurt timp a campionatului englez din 1991 i-a adus o prezenţă pe bune după fix două decenii de la precedenta. Dar campania din '91-'92 a fost foarte scurtă. Doar până în turul al doilea. A trecut de Austria Viena, ceea nu a putut repeta şi cu Benfica. Acel sezon era ultimul de CCE. În 1992, devenea Liga Campionilor.

A venit şi rândul lui Wenger

Până să debuteze în noua formă a competiţiei europene de cel mai înalt nivel, Arsenal lua Cupa Cupelor în '94 şi, mult mai important, era preluată în 1996 de excepţionalul şi longevivul Arsene Wenger. Care a dus clubul la un nivel cu totul superior şi pe care l-a revoluţionat complet, în cele mai mici detalii. De jos până sus.

Titlul luat în Premier League în 1998 a venit cu prima participare în Liga Campionilor, în sezonul 1998-1999. Dar echipa din Londra a plecat repede acasă. Încă din faza grupelor. A fost în E, pe care a terminat-o pe locul 3, după Dinamo Kiev şi Lens, peste Panathinaikos.

Acelaşi scenariu a fost şi în campania imediat următoare. Tot pe 3, în grupa B, după Barcelona şi Fiorentina, deasupra lui AIK Stockholm. S-a mutat în Cupa UEFA, unde avea să ajungă în finală, dar să o piardă la penalty-uri cu Galatasaray-ul lui Gică Hagi şi Gică Popescu.

Aceste două sezoane la rând au fost doar primele din cele 20 de participări în Champions în era Wenger. Din 1998 până în 2017. Şi datorită schimbării formatului. Nu mai mergeau doar campioanele naţionale, ci ţările puternice din Vest au ajuns să trimită şi trei, patru sau chiar cinci echipe.

În campania din 2001, Arsenal egala performanţa din 1971: sferturile. Câştiga prima grupă cu Lazio, Şahtior Doneţk şi Sparta Praga, iar pe a doua o termina pe 2, după Bayern, peste Lyon şi Spartak Moscova.

Ajunsă între primele opt, adversară îi era Valencia lui Adi Ilie. Venea o nouă eliminare cu o echipă a unui român. Londonezii câştigau acasă cu 2-1, pierdeau în Spania cu 1-0 şi erau scoşi de golul din deplasare. ”Liliecii” ajungeau în finală şi o pierdeau cu Bayern.

Au urmat două stagiuni cu aventuri europene doar până în faza a doua a grupelor. Dar un nou sfert a fost atins în 2003-2004, sezonul ”Invincibililor”.

Au câştigat grupa cu Lokomotiv Moscova, Inter Milano şi Dinamo Kiev (era o vreme când singurul ”război” între ruşi şi ucraineni se juca pe terenul de fotbal), pentru a avansa într-o optime cu Celta Vigo (5-2 la general).

Capătul de drum a fost în faza următoare, tocmai în faţa rivalei Chelsea (2-3). Unde juca, evident, tot un român. Adrian Mutu. În 2005, se oprea în optimi, cu Bayern (2-3), iar în sezonul ce urma avea să fie, până de curând, cel mai lung traseu pentru Arsenal în istoria acestei competiţii.

2006, prima finală de Champions a unei echipe din Londra

În 2006, Wenger o conducea pe Arsenal spre marea finală UCL cu Barcelona, jucată pe Stade de France. A câştigat detaşat grupa B, cu 16 puncte, în faţa lui Ajax, Thun şi Sparta Praga, iar în primăvară europeană au urmat Real Madrid (1-0 la general) în optimi, Juventus (2-0) în sferturi şi Villarreal (1-0) în semifinale.

Dubla cu echipa lui Manuel Pellegrini a avut o poveste uluitoare. Englezii s-au impus la Londra cu 1-0, prin golul lui Kolo Toure, dar în returul din Spania, încheiat 0-0, fascinantul Juan Riquelme a ratat un penalty în minutul 90 şi a năruit speranţele ”submarinului galben” de a trimite meciul în prelungiri.

Dar şi încleştarea de la Paris s-a jucat în condiţii speciale. Arsenal a primit o lovitură grea încă din minutul 18, când portarul Jens Lehmann a fost eliminat după un fault din ultim apărător asupra lui Samuel Eto'o. Ocazie cu care a fost bifat şi un record. Prima eliminare din istoria unei finale a CCE/UCL.

Deşi rămasă în 10 oameni, ”tunarii” au fulgerat primii plasa porţii adverse. Au deschis scorul în minutul 37 prin fundaşul Sol Campbell, care a marcat cu capul după o fază fixă.

Dar repriza a doua i-a aparţinut în totalitate echipei catalane. La pauză, Barcelona lui Ronaldinho a strâns rândurile şi, când a revenit pe gazon, a dominat posesia şi a presat constant. Introducerea lui Henrik Larsson s-a dovedit decisivă, suedezul contribuind la ambele goluri ale trupei lui Frank Rijkaard.

În minutul 76, Eto'o a egalat la 1-1, cu un şut din unghi, după o combinaţie rapidă. Patru minute mai târziu, fundaşul brazilian Juliano Belletti a înscris golul victoriei, stabilind scorul final 2-1. Astfel, nord-londonezii pierdeau prima lor finală în Ligă.

La 20 de ani distanţă, generaţia lui Mikel Arteta poate reuşi ce nici măcar ”Invincibilii” Arsene Wenger nu au putut. După cei 22 de ani de pauză pentru a lua din nou titlul în Premier League, ”tunarii” din 2026 sunt la un pas să pună mâna în premieră şi pe trofeul suprem al cluburilor în Europa: Liga Campionilor.

Ceva ce a ţinut să transmită şi legendarul Thierry Henry lui ”tunarului” de mic, Bukayo Saka, după calificarea londonezilor lui Arteta în finala de la Budapesta.

“Vă urez tot binele din lume. Noi nu am reuşit, dar sper că voi veţi reuşi. Noi am fost “Invincibilii”, dar, dacă voi veţi face asta, dacă o să câştigaţi UCL, veţi fi 'The Unforgetables' ('Cei de neuitat'). Duceţi-vă şi luaţi trofeul”. Ştiţi ce aveţi de făcut acum, la 30 mai 2026, Arsenal!

Afla mai multe despre: ucl, arsenal, psg, cce, barcelona, paris, budapesta, londra, mikel arteta, arsene wenger, special, premier league, ligue 1 

viewscnt
Alte articole
Articole similare