Românul care a distrus grandiosul proiect al lui Florentino Perez la Real Madrid. ”Galacticii” au văzut numai ”Roşu” în faţa ochilor | SPECIAL

Există numeroşi jucători care au satisfacţia unui gol marcat în poarta lui Real Madrid. Poate fi o întâmplare. Să faci asta de două ori într-un meci e deja SF, dar să reuşeşti un hat-trick ar fi deja ceva utopic. Nu şi pentru un român, care i-a dat trei, unul după altul, Realului ”galactic”.

Anul 2026 a venit cu o surpriză uriaşă în fotbalul spaniol. Real Madrid a fost eliminată în acest sezon din Copa del Rey de Albacete, o echipă din liga secundă.

Cel care a ”ucis” definitiv speranţele ”galacticilor” a fost Jefte Betancor, trecut şi prin campionatul României, atacantul care a marcat o dublă.

Ocazie numai bună a aduce aminte despre singurul jucător român care, de-a lungul istoriei, a reuşit chiar un hat-trick împotriva marelui Real.

Numele lui este Laurenţiu Roşu şi isprava sa a avut loc în anul de debut al acestui mileniu. Născut în 1975, în data de 26 a lunii a 10-a, la Iaşi, a început fotbalul la echipa locală, dar pe când era încă junior a fost evidenţiat de Steaua, care l-a luat imediat.

În 1993, la nici 18 ani împliniţi, moldoveanul, care juca ca mijlocaş stânga sau în atac, ateriza la Bucureşti, unde avea să se remarce pe parcursul a şapte sezoane şi să scrie istorie în culorile roş-albastre.

Cum de altfel, În ultimul deceniu al secolului trecut, şi Steaua reuşea o performanţă demnă de cartea recordurilor în fotbalul românesc: câştigarea a şasea titluri la rând!

Roşu a venit la capătul celui dintâi şi le-a luat pe toate cele cinci de după aceea: 1994, 1995, 1996, 1997, 1998. A mai adăugat în palmaresul său şi trei Cupe şi trei Supercupe ale României. Un număr de 11 trofee stau ca mărturie a aventurii sale de şapte ani la gruparea din Ghencea.

La Steaua, a jucat alături de alte nume de excepţie precum Marius Lăcătuş, Adrian Ilie, Costel Gâlcă, Miodrag Belodedici sau Basarab Panduru, dar Laurenţiu Roşu a avut şi el momentele sale de glorie. Unul dintre ele, golul marcat în victoria cu West Ham (2-0), în turul doi preliminar din Cupa UEFA, în 1999-2000.

Anul 2000 era cel al plecării lui din Ghencea. A ajuns la Numancia, din prima ligă în Spaniei. O echipă care l-a transferat după ce i-a activat clauza de reziliere a contractului, una în valoare de aproape 1,5 milioane de dolari.

Prin această sumă, Laurenţiu Roşu devenea cel mai scump jucător cumpărat de clubul din oraşul Soria, record pe care îl deţine şi în ziua de astăzi.

Când a sosit la Numancia, el l-a găsit acolo deja pe Jean Barbu, rapidistul adus cu şase luni înainte. Dar mai erau şi alţi fobtalişti români populari prin LaLiga în acea perioadă: Gică Craioveanu (Villarreal), Cosmin Contra (Alaves) sau Adi Ilie (Valencia) şi Gâlcă (Espanyol), foştii săi colegi de la Steaua.

Noua sa echipă, cunoscută şi ca ”rojillos”, datorită echipamentelor de culoare roşie, venea după o stagiune pe care o încheia pe primul loc de menţinere în Primera. Formaţiile care aveau să retrogradeze în anul 2000 în Segunda erau numai una şi una: Betis, Atletico şi Sevilla! Ceva de neconceput în prezent pentru toate trei.

Dar şi pentru Roşu urma tot ceva de neconceput, dar într-un sens total pozitiv. El a început sezonul ca rezervă şi intra în unele meciuri doar în minutele de final.

”Nu ştiam spaniolă, pentru că nu am învăţat la şcoală. Jean Barbu era mereu lângă mine şi mă ajuta. Îmi traducea, încerca să stea lângă mine, să-mi explice cum stăteau lucrurile, dar eu nu învăţasem foarte bine spaniola. 

Iar antrenorul a spus că trebuie să am răbdare, nu poate să mă bage din prima să joc, că trebuie să mă integrez bine în grup, să învăţ bine limba, să-i înţeleg, să văd care sunt obiceiurile lor şi atunci au decis să mă ţină rezervă o perioadă”, îşi aducea aminte jucătorul din Iaşi, conform Orange Sport, despre începuturile sale în Spania.

Dar totul s-a schimbat în meciul contra lui Real Madrid, din etapa a noua, disputat la 4 noiembrie 2000.

Everestul carierei

Real Madridul din acel moment era chiar deţinătoarea Ligii Campionilor, după victoria categorică din finala de pe Stade de France cu Valencia lui Adi Ilie, 3-0, prin golurile înscrise de Fernando Morientes, Steve McManaman şi Raul.

Era începutul mega-creaţiei lui Florentino Perez la Madrid: ”Los Galacticos”. Primul a fost Luis Figo, adus de la marea rivală Barcelona. A însemnat lovitura de imagine prin care i-a luat faţa lui Lorenzo Sanz la alegerile prezidenţiale de atunci de pe ”Bernabeu” şi a câştigat său mandat la cârma clubului.

Echipa lui Real Madrid în meciul cu Numancia lui Roşu arăta astfel: Casillas - Geremi, Hierro, Helguera, Roberto Carlos - Figo, McManaman, Guti, Makelele, Savio - Raul. Au mai intrat pe parcurs rezervele Pedro Munitis şi Fernando Morientes. Antrenor era nimeni altul decât Vicente del Bosque.

Dar în toamna acelui an 2000, nimic din toate astea nu a contat în faţa lui Laurenţiu Roşu, care a marcat un hat-trick în victoria reuşită de el şi colegii săi cu 3-1. Contra echipei formate din jucătorii enumeraţi în paragraful precedent.

Românul, care evolua ca mijlocaş stânga cu numărul 10, a deschis scorul în minutul 6, Raul a egalat în '14, dar tot conaţionalul nostru a înscris în minutul 15 şi şi-a desăvârşit tripla în '64. Un minut mai târziu a fost schimbat.

Era pentru prima dată titular la Numancia de când venise de la Steaua. Şi doar el ştie cum a reuşit să intre în istorie cu această ispravă de neegalat de un alt fotbalist român.

”La pauză mă simţeam puţin obosit. Nu eram obişnuit din postura de titular la echipa aia şi mai ales la un meci aşa de important. Am spus că nu mă simt bine şi am cerut schimbare. 

Poate şi din cauza faptului că noi am stat în cantonament la vreo 30 de km de oraş şi era drumul plin decurbe. Ne-a dus cu autocarul”, mai rememora ex-stelistul.

Despre marea sa performanţă de atunci, la mulţi ani după, Laurenţiu Roşu povestea în presa din Spania ce fericit a fost la finalul meciului, dar şi ce mare supărare era în vestiarul Realului. 

După ce i-a bătut de unul singur, românul s-a dus să ceară cuiva de la echipa madrilenă tricoul, să-l aibă ca amintire. Cu greu i-a fost îndeplinită rugămintea.

"După meci trebuia să facem schimb de tricouri. M-am dus în vestiarul Realului cu delegatul echipei Numancia, dar a urmat o situaţie jenantă. Nimeni nu a vrut să schimbe tricoul cu mine. 

Nu o să uit niciodată figurile triste ale lui Hierro, Raul şi Morientes. Peste câtva timp, am jucat cu Barcelona. Puyol mi-a spus în glumă că o să schimbe tricoul cu mine, dacă o să fiu «tăcut». Îşi dorea să fiu cuminte pe teren. 

A fost un moment unic pentru mine. Aveam o echipă minunată şi am obţinut o victorie istorică pentru Numancia şi pentru oraşul Soria", a povestit amuzat Roşu.

Din nefericire pentru el, acel hat-trick nu a ajut-o prea mult pe Numancia în ceea ce priveşte calculele pentru salvarea de la retrogradare în acel sezon. Echipa din Soria termina pe ultimul loc în campionat şi retrograda în Segunda în 2001. 

În schimb, Realul lua titlul, în faţa surprizelor Deportivo La Coruna şi Mallorca. Barcelona încheia stagiunea doar pe un modest loc 4.

Totuşi, pe plan individual, Roşu termina acea ediţie de campionat cu cifre foarte bune: 27 de meciuri bifate, în care a contribuit cu opt goluri şi o pasă. Deloc de neglijat pentru sezonul de debut în LaLiga al cuiva de care se prindea mai greu limba spaniolă.

A rămas la Numancia până în 2004, când s-a mutat la Recreativo Huelva, unde a jucat şi acolo patru ani. A mai stat un an la Cadiz şi s-a retras din fotbal în 2009.

La nivel de echipă naţională, al cărei tricou l-a purtat de 38 de ori, cea mai mare realizare ţine de participarea cu România la EURO 2000, unde a jucat chiar în două meciuri: cu Portugalia şi cu Anglia.

A avut o carieră cu multe evenimente, dar cel pentru care este ţinut minte în primul rând s-a petrecut în acel final de an 2000, când ”galacticii” lui Perez au văzut numai ”Roşu” în faţa ochilor!

Afla mai multe despre: real madrid, laliga, laurentiu rosu, special, numancia, steaua, raul, figo, vicente del bosque, florentino perez, galacticii