Selecţionerul României are superstiţii napoletane! "Pe alea care funcţionează le-am ţinut cu sfinţenie"

Bogdan Rath este unul dintre cei mai carismatici antrenori din sportul românesc. De numele lui se leagă calificarea istorică a echipei noastre de polo la Jocurile Olimpice de la Paris, acolo unde a revenit după 12 ani de absenţă. Tehnicianul şi-ar fi dorit să facă ciclism şi recunoaşte că este fascinat de piloţii din Formula 1.

Ajuns la vârsta de 52 de ani, Bogdan Rath a fost unul dintre cei mai importanţi jucători din lume în urmă cu două decenii. Tocmai de aceea, Italia, care era şi atunci, ca şi acum, una dintre forţele poloului mondial, a făcut totul pentru a-i acorda cetăţenia şi a-l putea avea în naţională.

În cei 20 de ani jucaţi în Serie A, dar şi în naţionala peninsulară, Bogdan s-a ales cu o mulţime de superstiţii.

„Am o grămadă. Le am, mai ales că a fost şi şcoala napoletană, care se adaugă. Am văzut că funcţionează. Alea care funcţionează le-am ţinut cu sfinţenie. E foarte greu să schimbi slipul, foarte greu schimbi locul, sunt multe”, a declarat Bogdan Rath, selecţionerul naţionalei de polo a României, pentru Sportsnet.ro. 

A debutat contra României

După 10 ani în care a jucat pentru România, la vârsta de 28 de ani, căsătorit cu o italiancă şi jucător la campioana din Serie A, Bogdan Rath a primit oferta de a evolua pentru naţionala Italiei: "Am început să joc în campionatul italian după Jocurile Olimpice de la Atlanta, din 1996. După care m-am căsătorit cu prima mea soţie, care era şi ea poloistă, şi-n urma căsătoriei am dobândit cetăţenia şi ulterior am fost chemat la naţională. Eu activam acolo, locuiam acolo, deci îmi schimbasem viaţa, eram total în Italia. Mi s-a oferit această posibilitate am mers cu ei şi a fost bine. Am fost onorat când mi s-a propus. Eu aveam 28 de ani, nu eram foarte tânăr, jucasem 9-10 ani în naţionala României. Am fost măgulit de cerere. Jucam la un club, care dacă era nu cel mai puternic din lume, era sigur între primele 3, şi am fost foarte fericit să fac parte din echipa lor". 

A acceptat naţionala Italiei, iar debutul a fost unul extrem de emoţionant, pentru că a fost contra... României!

„A fost o foarte mare emoţie. Chiar dacă am înscris alte goluri, am ratat penalty. Era o emoţie foarte mare, era imnul nostru, imnul lor, erau băieţi cu care jucasem foarte mulţi ani acum în faţa mea, ca adversari. Am fredonat amândouă imnurile”, a mai spus Bogdan Rath.

Împreună cu naţionala Italiei fost vicecampion al lumii şi al Europei şi recunoaşte că dacă ar fi să aibă vreun regret, acela este faptul că nu a putut să cucerească aurul la una din aceste competiţii.

„Mi-a rămas o amărăciune că nu am reuşit să câştig un aur, chiar dacă noi am avut în faţă o generaţie a Ungariei, unică pe plan mondial, care a câştigat 3 titluri consecutive la Jocurile Olimpice. Erau nişte marţieni. Am satisfacţia că i-am pus în mare dificultate la Campionatul Mondial, unde au câştigat la reprize suplimentare, dar şi la Cupa Mondială. De asemenea, am reuşit să-i eliminăm acasă la ei, la European. Acolo am avut şi unicul atac să-i spunem rasist, deşi nu a fost rasist: m-a întrebat cineva, un coleg maghiar, dacă eu ca român nu mă simt inferior. Nu m-am simţit deloc inferior, ba chiar le-am dat golul victoriei”, a recunoscut selecţionerul naţionalei de polo a României.

E fascinat de Formula 1

Cât a jucat în Italia, a avut prilejul de a asista şi la cursa de Formula 1 de la Monte Carlo.

„Am fost la Formula 1 invitat de nişte prieteni chiar la Monte Carlo, la o terasă foarte importantă. Pot să spun că a fost nemaipomenit, cu toate că mai palpitante sunt probele şi ce se întâmplă înainte. Îmi plăceau mult ca sportivi, că sunt sportivi în toată regula. Acolo îţi pui viaţa în pericol în fiecare secundă. Nu e de glumă. Trebuie să avem mare respect pentru aceşti sportivi”, mai spune el. 

Mâncarea românească îi place mai mult decât cea italiană

Chiar şi după aproape două decenii petrecute în Italia, antrenorul recunoaşte că mai dragă îi este mâncarea românească decât cea italiană.

„Pleci de la mama, eu sunt român, mama m-a învăţat cu sarmale cu mămăligă. Dacă mănânci 3 zile sarmale te saturi şi atunci mănânci paste”, a declarat Bogdan Rath. 

Foarte mulţi campioni recunosc că la început au fost atraşi de alte sporturi înainte de a-l descoperi pe cel în care au scris istorie. Nici Bogdan Rath nu face notă discordantă: „Iniţial îmi plăcea ciclismul. Au fost nişte antrenori care mi-au spus nu poţi să te duci la atletism sau la ciclism, că tu eşti stângaci, ţi-a dat Dumnezeu o calitate mare şi i-am ascultat”.

Pe braţul stâng, cel cu care îşi băga adversarii în sperieţi în vremurile de glorie, selecţionerul naţionalei României are un tatuaj foarte interesant.

„E un ochi cu o rană deschisă un ochi albastru, e mama mea care are ochii albaştri. L-am făcut după ce am câştigat Cupa LEN şi campionatul cu Savona în 2005”, a adăugat Bogdan Rath.

A jucat până la vârsta de 40 de ani

Bogdan Rath a fost unul dintre cei mai importanţi poloişti români ai ultimilor trei decenii. El s-a născut la 28 iunie 1972, la Bucureşti şi s-a format ca junior la CSS 1 Bucureşti. A debutat în campionatul de seniori, la vârsta de 17 ani, în 1989, la Sportul Studenţesc. A ajuns apoi la Steaua, cu care a cucerit 5 titluri de campion naţional şi două Cupe ale României în perioada 1991 – 1996.

În 1996 s-a transferat în prima divizie italiană, la Paguros Catania, la care a jucat până în 1998. A trecut apoi la cea mai puternică formaţie din acea perioadă, Posillipo Napoli, la care a evoluat până în 2003 şi cu care a cucerit cele mai importante trofee: de două ori titlul în Italia (2000 şi 2001), Cupa Cupelor în 2003, fiind de două ori finalist în Euroligă, în 1999 şi 2002. În 1999 şi în 2000 a fost selecţionat în echipa mondială All Star.

În 2004 şi 2005 a jucat la Savona, cu care a devenit, în 2005, campion naţional, cucerind, în acelaşi an, şi Cupa LEN şi jucând finala Supercupei Europei.

În 2006 s-a transferat la Leonessa Brescia, formaţie la care a jucat până în 2011, devenind de două ori vicecampion al Italiei (2008 şi 2010) şi cucerind Supercupa Europei în 2006. Şi-a încheiat cariera în 2012, la vârsta de 40 de ani, jucând sezonul de adio la formaţia Ortigia Siracusa. În total a evoluat 16 ani în prima ligă italiană. Imediat după retragere a antrenat echipe de copii şi juniori, iar după doi ani a debutat pe banca tehnică a unei formaţii de seniori.

„În paralel am avut o activitate de tip catering care mi-a luat mult timp şi m-a pus mult să gândesc şi să ies din viaţa de sportiv. Că nu e uşor. M-am lăsat la 40 de ani, la un nivel foarte înalt, încă jucam în prima divizie italiană şi nu era deloc uşor, nici din punctul de vedere al vieţii şi al progamului, dar am reuşit să gestionez foarte bine, ţinându-mă ocupat”, a mai spus Bogdan Rath, selecţionerul naţionalei de polo a României.

În ceea ce priveşte activitatea la echipa naţională, Bogdan Rath a jucat întâi pentru România, după care a devenit titular într-una dintre cele mai puternice naţionale din lume, Italia. Cu tricolorii noştri a terminat pe locul 4 la Campionatele Europene de la Sheffield, din 1993. Apoi, în 1996, a participat cu naţionala României la Jocurile Olimpice de la Atlanta.

După dobândirea cetăţeniei italiene, el a devenit eligibil pentru naţionala Italiei, cu care a fost vicecampion mondial (2003) şi european (2001) şi medaliat cu argint la Cupa Mondială (2003). A participat cu formaţia italiană şi la Jocurile Olimpice din 2004, de la Atena, unde a terminat pe locul 8.

Afla mai multe despre: bogdan rath, bogdan rath polo