Singurul român care a fost coleg cu Pele. Îl detronează pe ”Rege” în favoarea ”Prinţului”: ”Am jucat cu el, dar Dobrin a fost mai mare” | SPECIAL

Pele, decedat la finalul lui 2022, a rămas una dintre cele mai mari figuri din istoria fotbalului, iar cariera sa a avut şi o legătură specială cu fotbalul românesc. Un singur jucător din România a avut şansa de a-i fi coleg, nu adversar.

Edson Arantes do Nascimento, adică Pele, mitul etern al fotbalului mondial, a avut o carieră de o fidelitate rară, punându-şi amprenta de geniu pe tricourile a doar trei echipe la nivel de seniori: Santos, New York Cosmos şi naţionala Braziliei. 

Pe parcursul acestui drum legendar, ”O Rei” s-a intersectat în momente cheie cu fotbalul românesc. Mai mulţi mari tricolori au avut privilegiul de a-i fi adversari pe gazon, cel mai celebru episod fiind duelul de foc de la Cupa Mondială din Mexic 1970, când o naţională curajoasă a României a încercat să îi oprească magia într-o înfrângere strânsă (2-3).

Totuşi, dincolo de istoria marilor confruntări, un singur fotbalist român a reuşit să treacă graniţa rivalităţii sportive pentru a deveni coechipier cu cel considerat de foarte mulţi cel mai mare jucător al tuturor timpurilor.

Numele lui este Mircea ”Gil” Mărdărescu, iar destinul său unic a început să se scrie în cel mai spectaculos şi extravagant vestiar din istoria Statelor Unite. Totul a avut loc la clubul New York Cosmos, în ţara tururor oportunităţilor, în anul 1975.

Ceva ce n-a văzut nici marele Pele

”Şi-a făcut semnul crucii şi m-a luat de mână”, rememorează cu exactitate Pele în cartea sa autobiografică, ”De ce iubim fotbalul”, scrisă împreună cu jurnalistul Brian Winter. 

Este descrierea dată de ”O Rei” unui episod inedit din vestiar de care a avut parte când a sosit la New York Cosmos, echipă la care şi-a încheiat cariera.

Cine era personajul? ”Unul dintre noii mei colegi, mijlocaşul român Gil Mărdărescu!”, a continuat marele brazilian.

Pele îl reţine pe noul său coechipier sub numele americanizat de ”Mardaresco” şi descrie momentul ca pe o interacţiune încărcată de o trăire profundă, aproape mistică.

Ziua în care cei doi s-au aflat pentru prima dată faţă în faţă a rămas un reper de neatins în memoria ambilor sportivi. Copleşit de respect, românul a luat atunci mâna legendarului număr 10 şi a sărutat-o. Cuprins de o admiraţie sinceră, i-a mărturisit: ”Să joc în aceeaşi echipă cu tine este un miracol pentru mine”. 

Şi-a completat această destăinuire, conform unui articol apărut pe site-ul ussoccerplayers.com, cu o replică de o profundă modestie: ”Visam să dau mâna cu tine, dar să joc alături de tine este un miracol”.

În spatele acestui moment de o solemnitate rară se ascundea destinul unui băiat pentru care pământul american a fost şansa vieţii lui. Născut în anul 1952, în oraşul Săcele din judeţul Braşov, tânărul ”Gil” Mărdărescu a început fotbalul la Poli Iaşi şi a avut o trecere pasageră prin Maroc la Wydad Casablanca înainte de a ajunge în SUA. 

Mutarea pe pământ american a însemnat o trecere bruscă într-o altă dimensiune. A fost un salt uriaş de la realitatea cenuşie a României comuniste, dominată de lipsuri, cenzură şi restricţii severe de călătorie, direct în epicentrul capitalismului mondial. 

New York-ul anilor '70 pulsa de energie, extravaganţă şi libertate absolută, iar clubul Cosmos, finanţat de trustul Warner Communications, era copilul răsfăţat al acelei lumi. 

În acest decor spectaculos, românul s-a trezit peste noapte într-un vestiar cosmopolit, acolo unde a avut ocazia unică să îl cunoască pe Pele, recunoscut în acel moment drept Regele incontestabil al fotbalului planetar, aflat la ultimii săi ani de carieră.

Visul american cere (şi) antrenori români specializaţi în fotbalul african

Mircea ”Gil” Mărdărescu a venit dintr-o familie cu pedigree fotbalistic. În România, el a evoluat ca mijlocaş pentru Politehnica Iaşi (1970-1973), antrenat chiar de tatăl său, Gheorghe (Gică) Mărdărescu, o figură uriaşă a băncii tehnice.

Cu câţiva ani înainte, seniorul Mărdărescu a pregătit-o şi pe FC Argeş (fost Dinamo Piteşti), unde l-a avut jucător şi pe extrem de tănărul ”Gicu” Dobrin. Echipa din Trivale ajuns până în finala Cupei României în 1965, meci pierdut cu 1-2 în faţa Ştiinţei Cluj (1-2).

Ulterior, în 1974, Gică Mărdărescu a plecat în străinătate şi a schimbat chiar continentul. A ajuns în Africa, unde a preluat postul de selecţioner al Marocului şi a reuşit o performanţă istorică. A câştigat Cupa Africii pe Naţiuni în 1976.

Această conexiune internaţională i-a deschis şi lui Gil orizontul unei cariere în afara ţării. Traseul său a inclus o escală în Maroc, la Wydad Casablanca, şi o scurtă perioadă în Franţa, înainte de a semna cu New York Cosmos.

În America, Gil Mărdărescu a evoluat şi pentru formaţia Rochester Lancers, unde drumul său s-a intersectat cu un alt tehnician român foarte cunoscut pe continentul african.

Ted Dumitru, supranumit ”Profesorul”, a revoluţionat fotbalul din Africa de Sud, unde a antrenat cele trei mari echipe ale ţării: Kaizer Chiefs, Orlando Pirates şi Mamelodi Sundowns, dar şi naţionala ”Bafana Bafana”, pe lângă Zambia, Eswatini şi Namibia.

Astăzi, Gil Mărdărescu este stabilit definitiv în California, SUA, la pensie şi retras complet din lumina reflectoarelor. Dl duce o viaţă liniştită de familie alături de soţia sa, Stephanie, iar împreună au copii şi nepoţi.

El poartă cu discreţie o distincţie pe care niciun alt conaţional nu o are. Onoarea de a fi fost acceptat în cercul select al coechipierilor incredibilui Pele. Dar cum a fost, oare, posibilă această camaraderie fotbalistică în inima Americii?

Cosmosul clădit de Steve Ross în New York

New York Cosmos nu a apărut din pasiune pură pentru sport, ci ca un produs de marketing foarte bine calculat. În 1971, clubul a fost fondat la iniţiativa fraţilor Nesuhi şi Ahmet Ertegun (fondatorii casei de discuri Atlantic Records), însă adevăratul motor din spatele proiectului a fost Steve Ross.

Carismaticul şi influentul şef al colosului media Warner Communications a privit Statele Unite ca pe o piaţă plină de oportunităţi neexploatate în fotbal. Prin urmare, el a impus un plan dublu la New York Cosmos.

Obiectivul major a fost transformarea echipei într-un show global de televiziune, un magnet pentru audienţe record care să maximizeze valoarea drepturilor de difuzare deţinute de Warner. 

În al doilea rând, magnatul media a ţintit transformarea fotbalului într-un sport de elită în SUA. Planul presupunea mutarea spectacolului de pe stadioanele prăfuite direct în lumina reflectoarelor din New York.

El nu dorea doar o echipă simplă, ci voia un brand de lux, capabil să concureze cu show-urile de pe Broadway, iar meciurile au devenit rapid un loc de întâlnire obligatoriu pentru celebrităţi.

Pele, ”Regele” New York-ului

Decizia lui Pele de a ieşi din retragere a fost capodopera de negociere a lui Steve Ross. În 1975, brazilianul a semnat cu Cosmos un contract astronomic pentru acele vremuri, de aproximativ 4,7 milioane de dolari. Impactul sosirii sale a fost instantaneu şi seismic.

Media spectatorilor a explodat de la câteva mii la peste 40.000 de oameni pe meci şi a culminat cu recorduri de peste 70.000 de fani pe Giants Stadium. Fotbalul a devenit brusc un fenomen la modă în America.

Misiunea sportivă a lui ”O Rei” s-a încheiat glorios. A câştigat titlul NASL (Soccer Bowl) în ultimul său sezon petrecut acolo, în 1977, după o finală strânsă împotriva celor de la Seattle Sounders.

Pe teren şi în vestiar, regele fotbalului a fost înconjurat de alte superstaruri cu personalităţi puternice. Printre aceştia s-a numărat şi Giorgio Chinaglia, atacantul italian adus de la Lazio, care s-a impus rapid ca o adevărată forţă a naturii şi un marcator pur.

El a rămas cunoscut ca un personaj extrem de arogant şi vocal, care a contestat adesea deciziile tactice şi a intrat uneori în coliziune cu statutul de zeu al lui Pele.

Un alt nume celebru era Franz Beckenbauer. ”Kaizerul” Germaniei de Vest a sosit în New York în anul 1977. Cu eleganţa sa nativă, a adus rigoare tactică europeană şi echilibru într-o echipă care strălucea în atac, dar suferea în defensivă, şi a preluat rapid rolul de lider în teren.

Sfârşitul show-ului

Meciul de retragere al lui Pele, disputat pe 1 octombrie 1977, reprezintă un moment de referinţă extrem de emoţionant în istoria sportului. În faţa unui Giants Stadium arhiplin şi sub o ploaie simbolică, Cosmos a întâlnit clubul de suflet al brazilianului, Santos.

”Perla Neagră” a jucat prima repriză pentru Cosmos (unde a marcat ultimul său gol din carieră dintr-o lovitură liberă superbă) şi a doua repriză pentru Santos. La final, coechipierii l-au purtat pe umeri, în timp ce pe tabela stadionului rula un mesaj simplu: ”Love”.

După plecarea lui Pele, conducerea Warner a încercat să menţină magia vie şi a continuat aducerea unor vedete colosale din fotbalul european.

Cel mai răsunător nume a fost Johan Neeskens, ”motorul” Olandei şi al Barcelonei, sosit în 1979. Alături de el au mai venit geniul olandez Johan Cruyff (pentru câteva meciuri demonstrative) şi sârbul Vladislav Bogicevic. Cu toate acestea, liga NASL (North American Soccer League) s-a desfiinţat definitiv în 1984

Colapsul financiar a apărut deoarece modelul de business s-a dovedit complet nesustenabil. Cluburile mai mici au intrat în faliment din cauza încercărilor de a copia Cosmos prin salarii exorbitante.

Liga s-a bazat exclusiv pe importul de vedete aflate la apusul carierei şi nu a crescut jucători autohtoni, fapt care a dus la pierderea interesului publicului după retragerea starurilor. Această lipsă a promovării de la bază a măcinat structura competiţiei.

Retragerea sprijinului TV şi media s-a produs în momentul în care compania Warner Communications a înregistrat pierderi financiare mari, în special din cauza diviziei de jocuri video Atari, şi a tăiat drastic finanţarea. Fără banii din televiziune şi fără sprijinul lui Steve Ross, Cosmos şi întreaga ligă NASL s-au prăbuşit rapid.

Dar visul cel mare al americanilor l-au făcut realizabil. Imposibilul a fost posibil. L-au adus pe Pele, iar el a încântat tribunele, a semănat bucurie şi a plecat de pe scenă aclamat de o lume întreagă.

Iar, alături de el, chiar şi pentru o scurtă perioadă, destinul a aşezat în acelaşi vestiar şi un băiat plecat din inima României, pe Gil” Mărdărescu.

Afla mai multe despre: pele, cm 2026, sua