Singurul român care a fost coleg cu Pele. Îl detronează pe ”Rege” în favoarea ”Prinţului”: ”Am jucat cu el, dar Dobrin a fost mai mare” | SPECIAL

Pele, decedat la finalul lui 2022, a rămas una dintre cele mai mari figuri din istoria fotbalului, iar cariera sa a avut şi o legătură specială cu fotbalul românesc. Un singur jucător din România a avut şansa de a-i fi coleg, nu adversar.

Edson Arantes do Nascimento, adică Pele, mitul etern al fotbalului mondial, a avut o carieră de o fidelitate rară, punându-şi amprenta de geniu pe tricourile a doar trei echipe la nivel de seniori: Santos, New York Cosmos şi naţionala Braziliei. 

Pe parcursul acestui drum legendar, ”O Rei” s-a intersectat în momente cheie cu fotbalul românesc. Mai mulţi mari tricolori au avut privilegiul de a-i fi adversari pe gazon, cel mai celebru episod fiind duelul de foc de la Cupa Mondială din Mexic 1970, când o naţională curajoasă a României a încercat să îi oprească magia într-o înfrângere strânsă (2-3). 

Totuşi, dincolo de istoria marilor confruntări, un singur fotbalist român a reuşit să treacă graniţa rivalităţii sportive pentru a deveni coechipier cu cel considerat de foarte mulţi cel mai mare jucător al tuturor timpurilor.

Numele lui este Mircea ”Gil” Mărdărescu, iar destinul său unic a început să se scrie în cel mai spectaculos şi extravagant vestiar din istoria Statelor Unite. Totul a avut loc la clubul New York Cosmos, în ţara tururor oportunităţilor, în anul 1975.

Întâlnirea mistică din vestiar: ”Mardaresco” în ochii lui Pele

”Şi-a făcut semnul crucii şi m-a luat de mână”, rememorează cu exactitate Pele în cartea sa autobiografică, ”De ce iubim fotbalul”, scrisă împreună cu jurnalistul Brian Winter. Pele oferă şi el acestei scene o atenţie deosebită.

Este descrierea dată de ”O Rei” unui episod inedit din vestiar de care a avut parte când a sosit la New York Cosmos, echipă la care şi-a încheiat cariera.

Cine era personajul? ”Unul dintre noii mei colegi, mijlocaşul român Gil Mărdărescu!”, a continuat marele brazilian.

Pele îl reţine pe noul său coechipier sub numele americanizat de ”Mardaresco” şi descrie momentul ca pe o interacţiune încărcată de o trăire profundă, aproape mistică.

Ziua în care cei doi s-au aflat pentru prima dată faţă în faţă a rămas un reper de neatins în memoria ambilor sportivi. Copleşit de respect, românul a luat atunci mâna legendarului număr 10 şi a sărutat-o. Cuprins de o admiraţie sinceră, i-a mărturisit: ”Să joc în aceeaşi echipă cu tine este un miracol pentru mine”. 

Şi-a completat această destăinuire, conform unui articol apărut pe site-ul ussoccerplayers.com, cu o replică de o profundă modestie: ”Visam să dau mâna cu tine, dar să joc alături de tine este un miracol”.

În spatele acestui moment de o solemnitate rară se ascundea destinul unui băiat pentru care pământul american a fost şansa vieţii lui. Născut în anul 1952, în oraşul Săcele din judeţul Braşov, tânărul ”Gil” Mărdărescu a început fotbalul la Poli Iaşi şi a avut o trecere pasageră prin Maroc la Wydad Casablanca înainte de a ajunge în SUA. 

Mutarea pe pământ american a însemnat o trecere bruscă într-o altă dimensiune. A fost un salt uriaş de la realitatea cenuşie a României comuniste, dominată de lipsuri, cenzură şi restricţii severe de călătorie, direct în epicentrul capitalismului mondial. 

New York-ul anilor '70 pulsa de energie, extravaganţă şi libertate absolută, iar clubul Cosmos, finanţat de trustul Warner Communications, era copilul răsfăţat al acelei lumi. 

În acest decor spectaculos, românul s-a trezit peste noapte într-un vestiar cosmopolit, acolo unde a avut ocazia unică să îl cunoască pe Pele, recunoscut în acel moment drept Regele incontestabil al fotbalului planetar, aflat la ultimii săi ani de carieră.

Destinul unui fotbalist nomad: Cariera, familia şi conexiunea cu marii antrenori români

Mircea „Gil” Mărdărescu a venit dintr-o familie cu pedigree fotbalistic. În România, el a evoluat ca mijlocaş pentru Politehnica Iaşi, antrenat chiar de tatăl său, Gheorghe Mărdărescu, o figură uriaşă a băncii tehnice. Tatăl său a plecat ulterior în Africa, unde a preluat postul de selecţioner al Marocului şi a câştigat o performanţă istorică: Cupa Africii pe Naţiuni în 1976. Această conexiune internaţională i-a deschis şi lui Gil calea spre exil. El a trecut prin Maroc (la clubul Wydad Casablanca) şi prin Franţa înainte de a semna cu echipa din New York.

În America, Gil Mărdărescu a evoluat şi pentru formaţia Rochester Lancers, unde drumul său s-a intersectat cu un alt tehnician român de geniu: Ted Dumitru (născut Dumitru Teodorescu). Supranumit „Profesorul”, Ted Dumitru este o adevărată legendă pe continentul african. El a revoluţionat fotbalul din Africa de Sud, unde a antrenat marile rivale Kaizer Chiefs şi Orlando Pirates, dar şi naţionala „Bafana Bafana”. Succesul lui s-a datorat unei filozofii de joc vizionare, bazate pe creativitate şi pe libertatea nativă a jucătorilor.

Astăzi, Mircea „Gil” Mărdărescu are 73 de ani şi este retras complet din lumina reflectoarelor. Stabilit definitiv în California, SUA, el duce o viaţă liniştită de familie alături de soţia sa, Stephanie, iar împreună au patru copii şi nepoţi. Gil rămâne mândru de moştenirea sa unică de a fi singurul român care a împărţit vestiarul cu cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor.

Naşterea unui gigant: Steve Ross şi viziunea din spatele New York Cosmos

Clubul New York Cosmos nu a apărut din pasiune pură pentru sport, ci ca un produs de marketing foarte bine calculat. În 1971, clubul a fost fondat la iniţiativa fraţilor Nesuhi şi Ahmet Ertegun (fondatorii casei de discuri Atlantic Records), însă adevăratul motor din spatele proiectului a fost Steve Ross, charismaticul şi influentul şef al colosului media Warner Communications.

Ross a realizat că Statele Unite erau o piaţă virgină pentru cel mai popular sport al planetei. Scopul său principal cu New York Cosmos a fost dublu:

Crearea unui produs de entertainment global care să genereze audienţe masive de televiziune şi să vândă drepturi de difuzare pentru trustul Warner.

Transformarea fotbalului într-un sport de elită în SUA. Planul presupunea mutarea spectacolului de pe stadioanele prăfuite direct în lumina reflectoarelor din New York. Ross nu dorea doar o echipă simplă; el voia un brand de lux, capabil să concureze cu show-urile de pe Broadway, iar meciurile au devenit rapid un loc de întâlnire obligatoriu pentru celebrităţi.

Era Pele la New York: Impact global şi un vestiar de „Galactici”

Decizia lui Pelé de a ieşi din retragere a fost capodopera de negociere a lui Steve Ross. În 1975, brazilianul a semnat cu Cosmos un contract astronomic pentru acele vremuri, de aproximativ 4,7 milioane de dolari. Impactul sosirii sale a fost instantaneu şi seismic. Media spectatorilor a explodat de la câteva mii la peste 40.000 de oameni pe meci şi a culminat cu recorduri de peste 70.000 de fani pe Giants Stadium. Fotbalul a devenit brusc un fenomen la modă în America.

Misiunea sportivă a lui Pelé s-a încheiat glorios: a câştigat titlul NASL (Soccer Bowl) în ultimul său sezon petrecut acolo, în 1977, după o finală strânsă împotriva celor de la Seattle Sounders.

Pe teren şi în vestiar, Pelé a fost înconjurat de alte superstaruri cu personalităţi puternice:

Giorgio Chinaglia: Atacantul italian adus de la Lazio a fost o forţă a naturii şi un marcator pur. El a rămas cunoscut ca un personaj extrem de arogant şi vocal, care a contestat adesea deciziile tactice şi a intrat uneori în coliziune cu statutul de zeu al lui Pelé.

Franz Beckenbauer: „Kaizerul” Germaniei de Vest a sosit în New York în anul 1977 [ro.wikipedia.org]. Cu eleganţa sa nativă, Beckenbauer a adus rigoare tactică europeană şi echilibru într-o echipă care strălucea în atac, dar suferea în defensivă, şi a preluat rapid rolul de lider în teren.

Ultimul vals şi prăbuşirea unui imperiu de cristal

Meciul de retragere al lui Pelé, disputat pe 1 octombrie 1977, reprezintă un moment de referinţă extrem de emoţionant în istoria sportului. În faţa unui Giants Stadium arhiplin şi sub o ploaie simbolică, Cosmos a întâlnit clubul de suflet al brazilianului, FC Santos. Pelé a jucat prima repriză pentru Cosmos (unde a marcat ultimul său gol din carieră dintr-o lovitură liberă superbă) şi a doua repriză pentru Santos. La final, coechipierii l-au purtat pe umeri, în timp ce pe tabela stadionului rula un mesaj simplu: ”Love”.

După plecarea lui Pelé, conducerea Warner a încercat să menţină magia vie şi a continuat aducerea unor vedete colosale din fotbalul european. Cel mai răsunător nume a fost Johan Neeskens [yahoo.com], ”motorul” naţionalei Olandei şi al Barcelonei, sosit în 1979. Alături de el au mai venit geniul olandez Johan Cruyff (pentru câteva meciuri demonstrative) şi sârbul Vladislav Bogićević.

Cu toate acestea, liga NASL (North American Soccer League) s-a desfiinţat definitiv în 1984

Colapsul financiar: Modelul de business a fost nesustenabil. Cluburile mai mici au intrat în faliment din cauza încercărilor de a copia Cosmos prin salarii exorbitante.

Lipsa promovării de la bază: Liga s-a bazat exclusiv pe importul de vedete aflate la apusul carierei şi nu a crescut jucători autohtoni, fapt care a dus la pierderea interesului publicului după retragerea starurilor.

Retragerea sprijinului TV şi media: Compania Warner Communications a înregistrat pierderi financiare mari (în special din cauza diviziei de jocuri video Atari) şi a tăiat drastic finanţarea. Fără banii din televiziune şi fără sprijinul lui Steve Ross, Cosmos şi întreaga ligă NASL s-au prăbuşit rapid.

Afla mai multe despre: pele, cm 2026, sua