La 59 de ani, Mihai Stoica a acceptat în premieră invitaţia într-un podcast. La SportCast cu Sile, de pe Orange Sport, campionul României cu FCSB şi Unirea Urziceni, semifinalist al Cupei Uefa cu echipa bucureşteană în sezonul 2005-2006, a vorbit despre cum a arătat viaţa sa înainte de a fi celebru în fotbalul românesc.
Mihai Stoica, preşedintele Consiliului Administrativ de la FCSB, a fost invitatul lui Silviu Tudor Samuilă la SportCast cu Sile. Discuţia cu oficialul campioanei a durat mai bine de două ore şi jumătate.
Consideră că are un "dream job" din postura de conducător la FCSB, îşi doreşte să continue ca analist sportiv, întrucât ştie că momentul retragerii din fotbal va veni, iar MM Stoica şi-a dezvăluit viaţa dinainte de a ţine frâiele cluburilor din Liga 1.
MM Stoica: "Provin dintr-o familie de intelectuali"
"În niciun caz nu am fost aşa de mic, pentru că am avut popularitate mereu, am fost un tip popular când nu exista noţiunea asta, nu ştiam noi ce e asta. Până am venit la Steaua am fost apreciat peste tot, după aia ultra huiduit.
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
Provin dintr-o familie de intelectuali, părinţii mei au terminat facultatea în anii '50, au venit de la Sibiu şi de la Dărmăneşti de Băcău şi au făcut facultatea în Bucureşti. Puţini oameni făceau treaba aia imediat după război, după venirea comuniştilor. Tata, având şi un dosar cu probleme, că bunicul meu, tatăl lui, aştepta americanii şi o gândea cu voce tare şi n-au venit americanii, în schimb a fost el ascuns o perioadă scurtă. Doar pe chestia asta, bătea câmpii că vin americanii şi o să vedeţi voi, înjura comuniştii. Da, a făcut vreo nouă luni (n.r. - de arest).
Tata a avut 7.500 de oameni în subordine 11 ani şi la Revoluţie 50.000 de oameni îl voiau numărul 1 în combinat, dar nu a vrut el, a ieşit repede la pensie, la 57 de ani. Era disperat după fotbal şi m-a dus de mic pe stadioane, iar orice făcea încercam să fac şi eu. Era mult mai deştept decât mine, nu am cum să ajung vreodată la nivelul lui. Cel mai inteligent om pe care l-am cunoscut, fără exagerare. Da, am luat foarte multe de la el. În primul rând, vocea. Nimeni nu putea să ne deosebească la telefon. De multe ori am dat eu producţia la combinat în locul lui, că el mai avea o treabă, uneori seara nu mai era de găsit (n.r. - zâmbeşte). A plecat dintre noi acum şase ani şi un pic, dar e cu mine tot timpul. Şi acum îmi vine să-l sun", a declarat Mihai Stoica, la Orange Sport.
Ce loc de muncă a avut Mihai Stoica, înainte de a ajunge în conducere la Oţelul Galaţi
Cu junioratul făcut în fotbal, MM Stoica a avansat până la nivelul Diviziei C, însă şi-a dat seama că nu are calităţile necesare de a juca la nivel înalt. A lucrat în combinatul din Galaţi, iar pe baza personalităţii şi calităţilor a avansat rapid.
"Am intrat primul în facultate, eram bun, un matematician bun eram. Puteam să fac matematică. Am luat 9.70 la algebră analiză, 9.70 la geometrie trigonometrie, erau examene complicate, mulţi pe loc, nu precum acum când fiecare face facultate. Eram extrem de dedicat.
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
Eu, jucând fotbal la nivel de copii şi juniori... singura mea perioadă fără fotbal a fost din ianuarie '90, că m-a prins Revoluţia jucând la Şantierul Naval Tulcea, dar am realizat că nu pot să fac o carieră. Aveam 24 de ani şi abia jucasem la Divizia C. Deci, din ianuarie '90 până în februarie '92 am fost fără fotbal. Era clar că eu nu pot, că eram foarte lent, dar fotbal vedeam bine de tot. De aia am idolatrizat fotbaliştii care nu erau rapizi, dar care au ajuns la un nivel colosal.
Am lucrat prima dată... am fost apprentice (n.r. - ucenic), dacă tot e la modă acum, la un atelier de turnare aliaje speciale în combinat. Era o chestie de laborator, condus de un geniu, maistrul Roibu, şeful atelierului, la Uzina de Piese Schimb şi Reparaţii Siderurgice. Nu făceam mare lucru, iar eu fiind activ nu mi-a convenit. Atunci am învăţat de unul singur engleza metalurgică şi prin august '90 am trecut la serviciul de export, unde am fost prima dată tras pe linie de moartă <<Vinde, mă, ţevi sudate longitudinal, că n-a vândut nimeni niciodată>>. Şi am vândut, după aia am început să mă ocup de export, mai prezentam combinatul", a mai spus actualul conducător de la FCSB.
FOTO: Mihai Stoica se bucură pentru câştigarea Cupei României, în FCSB - Dinamo, 2-1, la Braşov, pe 25.05.2011
MM Stoica: "Cartierul în care am copilărit era plin de hoţi. Chestia asta n-am putut s-o fac, că-mi era frică"
Crescut în Galaţi, Mihai Stoica a luat contact cu mediul dur din jurul său, însă a ştiut să se delimiteze de anturaj, datorită educaţiei din familie.
"Da, mi-a plăcut să pun pieptul înainte. Am avut setea de notorietate. Eram mic şi eram foarte mândru când cineva mă cunoştea fără ca un să-l cunosc. Mi-am dorit mult să ajung fotbalist, am realizat la timp că n-o să pot ajunge fotbalist, dar notorietatea îmi plăcea enorm.
Bullying-ul exista şi nu exista pe reţele, ci exista fizic. Eu tot timpul am fost aproape de cei care nu erau foarte cuminţi. Am fost educat într-un spirit ciudat. <<Poţi să faci orice că încerc să te scot dacă faci probleme, dar niciodată să nu furi, că la mine în casă nu mai intri>>. Asta a fost educaţia de la tata. Cartierul în care am copilărit şi în care m-am format era plin de hoţi, se fura la greu. Am avut prieteni care s-au întâlnit în casa unuia, unul ştiind despre celălalt că e plecat la mare, dar s-au întâlnit în casă. Eu eram singurul care a făcut pasul spre studii superioare. Chiar dacă mă anturam cu ei, eram singurul care putea să judece, aveau încredere în judecata mea. <<Bă, nu pot să cred că vii cu asta>>, <<Da, mă, dar a zis că e plecat la mare>>. Îţi dai seama cum era? Eram oameni în toată firea, eram majori. Ăsta era anturajul acolo. Îmi era frică, nu mă băgam niciodată. Mai mult de jenă n-am spus asta niciodată.
Mergeai în oraş <<Hai să furăm>>. Aşa erau nu doar fotbaliştii, sportivii făceau asta. Da, furau. Nu prea aveai ce să furi din alimentară, cutii de suc de roşii sau peşte? Chestia asta n-am putut s-o fac, că-mi era frică. Poate şi că mă iniţiase tata, dar nu aveam eu sânge de hoţ.
(n.r. - Erai tare în gură?) Rău! În Galaţi, în perioada aia era o chestie... Eu, în Galaţi, dacă mergeam la 20 de ani în alt cartier se dădeau semnale <<Bă, pe cine cauţi?>>. Te luau la bătaie. Da, multe am luat. Am şi dat multe. Făceam nişte chestii pe care nu o să le pot explica vreodată. Noi la Liceul Pedagogic am copilărit. Erau terenurile de handbal undea jucam noi fotbal, erau fetele care stăteau la interenat, ne mai uitam pe geam. Ele, săracele, fiind de la ţară umblau tot cu băieţi de la ţară. Era şi chestia asta. Ţăranul era un termen peiorativ şi aveam o mare problemă. Cam cum sunt bucureştenii faţă de provinciali, aşa eram gălăţenii faţă de cei din judeţ. Nişte chestii stupide!", a adăugat Mihai Stoica.
Imagini de suflet pentru MM Stoica
"Asta e din 1970. Eram blond. Nu-ţi dai seama, dar asemănarea cu tata e izbitoare, da. Ce haină de piele, iar acum mă uit... el nu mai e, mama e cu probleme mari. Mereu când merg mă bucur că mă recunoaşte, dar, în rest, conversaţii nu prea putem să avem. E cumplit. E făcută poza în sufragerie, a fost o şedinţă foto atunci la Galaţi, în Ţiglina II"
"E un antrenor care ne-a marcat multora viaţa, mie cariera mai puţin (n.r. - zâmbeşte). Numele lui e Ion Morohai, a fost un fotbalist foarte bun al Galaţiului, iar când a fost obligat să se lase de fotbal i s-a dat grupa de juniori 1982-1983, care avea patru juniori: portarul, doi fraţi şi eu. A luat tot ce a căzut de la alte echipe de juniori şi am ajuns să ne clasăm înaintea tuturor celorlalţi din Galaţi, la juniori republicani. Excepţional! Ion Morohoi. Uite ce ghete Adidas aveam, dar tălpile erau de la altele. Urât fizic (n.r. - râde). Am fost complexat, că avem sternul înfundat şi am fost mereu complexat de fizicul meu".
"Asta e o poză de şmecher, în incinta Liceului Mihail Kogălniceanu. Eram în clasa a 10-a şi eram cel mai mic din clasă ca statură, eram piticul clasei, la 1.59. Eram complexat şi din punctul ăsta de vedere. Mă ajuta vocea, fumam, care era o chestie cool. Preferinţele muzicale în clasa a 12-a mi s-au format. Acum, pe Spotify, am un playlist de progressive rock, care durează 83 de ore. "
Afla mai multe despre: mihai stoica, viata lui mm stoica, viata mihai stoica, mihai stoica steaua, mihai stoica fcsb
