Cel mai mare regret al carierei unui cunoscut jucător român. A ratat şansa unică de a câştiga Liga Campionilor: ”A fost greşeala mea” | SPECIAL

De-a lungul timpului, foarte puţini jucători români au avut şansa să câştige Liga Campionilor, în afară de cei din generaţia Steaua 1986. Unul a avut această posibilitate în carieră, la nouă ani distanţă, dar nu a reuşit să profite.

Putea fi pe o listă selectă a jucătorilor români

Viorel Moldovan a dezvăluit, recent, că la începutul carierei a fost dorit de Borussia Dortmund. Era marea echipă a galben-negrilor care avea să câştige Liga Campionilor.

Mutarea nu s-a mai concretizat, în principal din pricina sa, după cum chiar el a recunoscut. Totuşi, dacă s-ar fi realizat, ar fi făcut parte din lista extrem de scurtă a fotbaliştilor români câştigători de UCL, una unde se regăsesc, cronologic, Florin Răducioiu sau Cristi Chivu.

Pentru că Borussia Dortmund avea o generaţie fantastică în anul de graţie 1997, singurul în care a triumfat în principala competiţie de cluburi la nivel european. 

De-a lungul istoriei a mai ajuns de două ori în finală, dar a pierdut de fiecare dată: în 2013 şi 2024. Iar în 2026, în aceeaşi competiţie, în optimi, cei porecliţi şi ”prusacii” au cunoscut una dintre cele mai crunte eliminări care pot exista în sportul-rege. În urma unui penalty la ultima fază a returului.

După drama cu Atalanta, fanilor lui BVB le-a venit în minte episodul în care au cunoscut cea mai mare bucurie, una care a avut loc tot în faţa unei echipe italiene, Juventus, în urmă cu aproape 30 de ani. 

Momentul ideal de a aduce în prezent istoria şi istorica aventură a galben-negrilor în vârful Everestului fotbalistic european. Şi eroii acesteia. Unul dintre ei ar fi putut fi, cine ştie, şi Moldo-gol.

Traseul până în finală. Steaua, printre adversare

În 1996, Borussia Dortmund venea după un al doilea titlu la rând câştigat în Bundesliga şi juca din nou în Liga Campionilor. În grupa B, adversare i-au fost Atletico Madrid, campioana Spaniei, Widzew Lodz, cea a Poloniei, şi Steaua Bucureşti, a României.

A terminat pe locul 2, cu 13 puncte, la egalitate cu liderul Atleti, dar golaveraj mai slab, şi în faţa polonezilor şi a românilor. Cu Steaua a reuşit victorii în ambele meciuri: 3-0 la Bucureşti şi 5-3 pe Westfalenstadion.

Au urmat fazele eliminatorii. În sferturi, gruparea din regiunea Ruhr a trecut cu 4-1 de Auxerre, iar în semifinale, cu 2-0 de Manchester United-ul lui Sir Alex Ferguson, cu două victorii la acelaşi scor.

Şi apoi a venit marea finală, disputată pe tărâm german, pe Olympiastadion din Munchen. Adversară era Juventus, deţinătoarea în exerciţiu a trofeului. Evident, italienii erau favoriţi, dar deznodământul a fost fericit pentru nemţi.

Borussia, regina Ligii Campionilor

Borussia Dortmund începea duelul cu Juventus cu următorul prim ”11” trimis în teren de antrenorul Ottmar Hitzfeld: Stefan Klos - Jurgen Kohler, Matthias Sammer, Martin Kree - Stefan Reuter, Paul Lambert, Andreas Moller, Paulo Sousa, Jorg Heinrich - Karl-Heinz Riedle, Stephane Chapuisat.  

De partea cealaltă, echipa de start a torinezilor lui Marcello Lippi era: Angelo Peruzzi - Sergio Porrini, Ciro Ferrara, Paolo Montero, Mark Iuliano - Angelo Di Livio, Didier Deschamps, Zinedine Zidane, Vladimir Jugovic - Christian Vieri, Alen Boksic.

Pe parcurs, la nemţi au mai intrat, Lars Ricken, Heiko Herrlich şi Michael Zorc, în timp ce la piemontezi au fost introduşi Alessandro Del Piero, Nicola Amoruso şi Alessio Tacchinardi.

Dortmund se impunea cu 3-1. Riedle deschidea scorul în minutul 29 şi tot el dubla avantajul cinci minute mai târziu. În repriza a doua, intrat la pauză, Del Piero reaprindea speranţele ”Bătrânei Doamne” cu golul din minutul 65.

Imediat, Juventus a simţit miros de sânge şi a forţat egalarea, dar degeaba. Golul a venit tot în poarta ei. Rezerva Ricken, care avea încă 20 de ani atunci, la doar 16 secunde după ce a intrat pe teren, a marcat cu o execuţie de fineţe.

A înţepat mingea pe lângă portarul juventin, cu prima sa atingere de balon. A fost o reuşită care a închis definitiv socotelile şi a stabilit, practic, câştigătoarea ultimului act.

Eroii Dream Team-ului '97

Conducătorul trupei a fost Ottmar Hitzfeld, un antrenor neamţ care era doar la prima sa experienţă la o echipă din Germania, după ce îşi făcuse ucenicia în meserie în Elveţia.

La cârma galben-negrilor din 1991, a stat până în 1997, an în care, după acel succes suprem, s-a mutat din Ruhr în Bavaria, la Bayern Munchen. 

Şi aici a adus o Ligă a Campionilor, în 2001, după trofeul câştigat în faţa Valenciei lui Adrian Ilie. Dar a rămas ”celebru” şi pentru modul dramatic în care a pierdut finala din 1999 cu Manchester United-ul lui Sir Alex Ferguson.

Acum e vremea şi pentru eroii din teren. Stefan Klos, portarul titular, este născut chiar la Dortmund, dar nu are nicio convocare la naţionala Germaniei. Wolfgang de Beer, cel de rezervă, a decedat, din păcate, în 2024, la 60 de ani.

Unul dintre cei mai mari fundaşi centrali nemţi din istorie, Jurgen Kohler era deja un nume consacrat la ora finalei. Campion mondial în 1990, venise la Borussia în 1995, după perioade de succes la Bayern Munchen şi Juventus. S-a retras în 2002, de la BVB, din postura de câştigător de Bundesliga.

Următorul pe listă este legendarul libero Matthias Sammer. Balonul de Aur din 1996 a fost căpitanul Borussiei în finală, cel care a ridicat primul Liga Campionilor deasupra capului. 

Este născut în Germania de Est, la Dresda, astfel că până la reunificarea din 1990 a jucat pentru naţionala RDG, context ce i-a interzis să fie campion mondial cu RFG la Coppa del Mondo din Italia.

După ce a lăsat cariera de jucător, a început activitatea de antrenor. Nu a practicat-o foarte mult timp, dar suficient încât să facă şi în acest mod istorie. Tot la Borussia Dortmund. A luat titlul în Germania în 2002, ultimul până la era lui Jurgen Klopp.

Centrul defensivei era completat de Martin Kree, venit de la Bayer Leverkusen, unde a fost coechipier şi cu al nostru Ionuţ Lupescu.

Banda dreaptă era asigurată de Stefan Reuter, unul dintre cei mai importanţi jucători din echipă. A fost coleg cu Kohler şi la Bayern, şi la Juventus, dar şi în generaţia Italia '90 a ”Panzerelor”. Lateralul Borussiei din partea stângă era Jorg Heinrich.

Mijlocaşul scoţian Paul Lambert a jucat la Dortmund doar un sezon şi jumătate (ianuarie 1996-97), singura perioadă din cariera sa în afara ţării natale. Dar a pus mâna pe UCL.

Andreas Moller şi-a împărţit majoritatea carierei între două echipe, în mai multe perioade: Frankfurt şi Dortmund. Înainte de campania din 1997, a jucat şi la Juventus, dar în anul 2000 i-a ”trădat” pe ”prusaci” pentru marea rivală Schalke. Şi el este un neamţ cu titlul mondial în palmares.

Portughezul Paulo Sousa a fost unul dintre jucătorii pe care soarta i-a sprijinit în acea vreme. A luat Liga Campionilor de două ori la rând, cu două echipe diferite. Evident, în '97 cu Dortmund, dar şi în '96 cu Juventus. A devenit şi antrenor, unul pe care Ciprian Tătăruşanu l-a avut la Fiorentina.

Formula de atac a Dream Team-ului îi cuprindea pe neamţul cu o dublă Karl-Heinz Riedle, campion mondial în '90, şi elveţianul Stephane Chapuisat. 

”Ce-ar fi fost dacă” al lui Moldo-gol

Astfel, în acest mod simţea Borussia Dortmund triumful în Liga Campionilor, unicul în istoria clubului. Şi unul la care ar fi putut participa şi Viorel Moldovan, acesta fiind unul dintre regretele carierei sale pline de realizări.

”Mi-a plăcut enorm fotbalul german. S-a ivit oportunitatea să mă duc şi la Dortmund să susţin o probă de joc. Atunci jucam la Bistriţa, cu acordul clubului. Era echipa mare, cu Ottmar Hitzfeld antrenor, echipa grea a Borussiei care câştigat Liga Campionilor.

Am jucat două meciuri la echipa a doua. Am jucat foarte bine, am dat două goluri. Am reuşit testul şi mi-au propus contract cei de la Dortmund. 

A fost greşeala mea, pentru că ei mă doreau pentru echipa a doua. Dar eu nu, voiam în prima ligă, în Olanda, şi am semnat cu Maastricht. 

Eram la echipa a doua la Dortmund, dar mă antrenam cu prima echipă şi nu se ştia niciodată cum faci saltul”, avea să declare, în 2026, la Orange Sport, componentul ”Generaţiei de Aur” a naţionalei României care a ratat şansa de a fi membru şi în ”Generaţia de Aur” a Borussiei Dortmund.

Afla mai multe despre: borussia dortmund, ucl, viorel moldovan, bundesliga, juventus, bayern munchen