You are here:

De ce n-a ales Adeyemi naţionala României. Experienţă de la un trial FRF l-a pus pe fugă. Mama jucătorului: ”Am zis că nu mai merg niciodată”. EXCLUSIV

De ce n-a ales Adeyemi naţionala României. Experienţă de la un trial FRF l-a pus pe fugă. Mama jucătorului: ”Am zis că nu mai merg niciodată”. EXCLUSIV

FRF

Comentarii

Mama lui Karim Adeyemi a povesti pentru Orange Sport cum naţionala României l-a pierdut pe atacantul Borussiei Dortmund, deşi acesta a participat la un trial făcut de FRF.

În vârstă de 20 de ani, Karim Adeyemi a venit la Bucureşti direct din Qatar, acolo unde a participat cu naţionala Germaniei la Cupa Mondială.

Însă tânărul atacant al Borussiei Dortmund putea juca pentru naţionala României, însă n-a avut parte de cele mai plăcute experienţe, spune mama acestuia.

Mama lui Karim Adeyemi a povestit de ce fiul său n-a ales naţionala României

Karim Adeyemi este unul dintre cei mai talentaţi tineri din fotbalul european, motiv pentru care a şi fost luat de naţionala Germaniei la Mondialul din Qatar.

Atacantul în vârstă de 20 de ani putea juca însă pentru naţionala României. El s-a născut la Munchen din tată nigerian şi mamă româncă. De altfel, el a avut de ales între naţionalele Germaniei, României şi Nigeriei.

A ales până la urmă Germania şi a venit la Bucureşti direct din Qatar, pentru turneul Internaţional Cup - de pe National Arena - la care au participat Borussia Dortmund, Rapid şi Fiorentina.

Ovidiu Ionescu a stat de vorbă cu mama şi cu bunica lui Karim Adeyemi, care au venit pe National Arena să-l încurajeze pe atacantul Borussiei Dortmund şi ele au explicat de ce tânărul internaţional german n-a ales să joace pentru România.

Mama lui Karim Adeyemi spune că fiul ei a participat la un trial organizat de FRF, când acesta avea în jur de 11-12 ani, dar i-au spus atunci că este prea mic pentru a fi selecţionat.

În plus, mama jucătorului Borussiei Dortmund susţine că experienţa trăită de Karim Adeyemi la acel trial n-a fost prea plăcută.

Ulterior, cei de la FRF l-au contactat din nou pe Adeyemi, însă acesta a refuzat dialogul din cauza experienţei pe care a trăit-o la acea selecţie.

Ovidiu Ionescu: Cum este să vă vedeţi nepotul la o asemenea echipă?
Bunica: Să vă spun... E pentru mine o inimă aşa mare (n.r. arată cu mâinile) şi plină. Dacă am puterea, mă voi duce pe unde va juca. Şi dacă mă mai ţin baierele la vârsta mea.
Ovidiu Ionescu: Aţi spus că a mai fost în România, la Braşov, ne povestiţi?
Mama: Da, cum să nu, cât a fost copil a fost aproape în fiecare an. Până... avea...
Bunica: ...6-7 ani
Mama: 6-7 ani şi după aia n-a mai mers. Dar a fost şi acum 3 ani, de Crăciun. Acum plecăm la taică-su acasă (n.r. în Nigeria). Trebuie să ne vizităm neamurile.
Ovidiu Ionescu: Cum a fost să vă vedeţi nepotul la Campionatul Mondial chiar dacă, din păcate, el n-a apucat să joace la Mondial?
Bunica: Sunt împliniri, împliniri pentru mine ca bunică.
Ovidiu Ionescu: Dar cum aţi trăit meciul de la Hamburg, dintre Germania şi România?
Mama: Sincer, am ajuns prea târziu şi am vrut să cânt imnul (n.r. duce mâna la inimă). Aia mi-a fost aşa important... am ajuns mult prea târziu.
Ovidiu Ionescu: Să cântaţi imnul României sau al Germaniei?
Mama: Să cânt imnul României. N-am ajuns la timp, dar a fost frumos. A fost o experienţă foarte frumoasă.
Ovidiu Ionescu: Pentru Karim este un pas fantastic, pentru că joacă pentru Germania, dar România a pierdut un super fotbalist.
Mama: Sunt de aceeaşi părere, dar, din păcate, România nu s-a mişcat cum ar fi trebuit să se mişte. Şi e păcat, pentru că în fotbalul românesc nu se investeşte cât ar trebui, pentru că sunt talente... care pleacă în dreapta şi stânga. E păcat.
Ovidiu Ionescu: Dar de la Federaţie va căutat cineva? Când era la Salzburg?
Mama: Nu, când era mai mic. L-am dus la o singură dată şi după aia n-a mai fost niciodată. Pentru că a fost... (n.r. face semn că nu i-a plăcut).
Ovidiu Ionescu: A fost la lot?
Mama: N-a fost în lot, ci a fost într-o selectare (n.r. la o selecţie, la un trial) şi i-au spus că e prea mic şi nu l-au mai luat.
Ovidiu Ionescu: La ce vârstă, nu vă supăraţi?
Mama: Cred că avea... 11 sau 12 ani. Şi după aia ne-au mai scris o dată şi am spus ”nu mai merg niciodată”, pentru că a fost o experienţă... Neserios, neserios, din păcate.

Afla mai multe despre: karim adeyemi 

viewscnt
Articole similare