Românii s-au pus în calea fericirii lui Arsenal. Episoadele în care ”tunarii” s-au lovit de tradiţionalul ”pe aici nu se trece”

Arsenal şi PSG se duelează în cel mai tare meci la nivel de cluburi înainte de startul impresionatei Cupe Mondiale. Marea finală a Ligii Campionilor de la Budapesta le pune faţă în faţă în noua şi mult-aşteptata campioană a Angliei şi dominantei laureate din Ligue 1.

PSG este la al treilea ultim act în Ligă, după ediţia din 2020, pierdută cu Bayern Munchen (0-1), şi cea de anul trecut, câştigată la cea mai mare diferenţă de scor, 5-0, cu Inter Milano.

Arsenal, în schimb, se află la doar a doua sa finală în Champions. Pe prima a bifat-o chiar la Paris, în 2006, atunci când, în România, Rapid şi FCSB îşi disputau un loc în semifinalele Cupei UEFA.

Dar istoria în Liga/Cupa Campionilor a clubului englez înfiinţat în 1886 datează din 1971-1972, la doar două sezoane de când pe harta fotbalului apărea şi gruparea din capitala Franţei.

Era stagiunea de debut a ”tunarilor” în competiţia europeană apărută în 1955. Apariţia lor în premieră s-a lăsat aşteptată deoarece primul titlu în Anglia pe care l-au câştigat în această perioadă a venit târziu, abia în '71. După ce au luat şi un trofeu european, Cupa Oraşelor Târguri, în '70.

Chiar dacă era debutantă, Arsenal a atins sferturile Cupei Campionilor. Le-a lăsat pe drum pe Stromsgodset (7-1) şi Grasshopper Zurich (5-0) şi a fost învins doar de Ajaxul fără egal al lui Ştefan Kovacs (1-3 la general). Care atunci lua prima CCE din mandatul legendarului antrenor român şi a doua din istoria clubului olandez.

Mai departe, următoarea participare în VIP-ul fotbalului continental ar fi trebuit să fie în 1989-1990, după titlul naţional câştigat dramatic în 1989. În faţa lui Liverpool, datorită numărului mai mare de goluri marcate. După ce departajarea dintre cele două nu s-a putut face nici la puncte (76) şi nici la golaveraj (+37).

Dar nu a putut lua parte la întrecerea supremă a Europei, deoarece echipele din Anglia încă mai aveau ispăşit interdicţia de cinci ani primită în competiţiile UEFA, care fusese dictată în urma tragediei de pe Heysel, din 1985.

Însă câştigarea la scurt timp a campionatului englez din 1991 i-a adus o prezenţă pe bune după fix două decenii de la precedenta. Dar campania din '91-'92 a fost foarte scurtă. Doar până în turul al doilea. A trecut de Austria Viena, ceea nu a putut repeta şi cu Benfica. Acel sezon era ultimul de CCE. În 1992, devenea Liga Campionilor.

Până să debuteze în noua formă a competiţiei europene de cel mai înalt nivel, Arsenal lua Cupa Cupelor în '94 şi, mult mai important, era preluată în 1996 de excepţionalul şi longevivul Arsene Wenger. Care a dus clubul la un nivel cu totul superior şi pe care l-a revoluţionat complet, în cele mai mici detalii. De jos până sus.

Titlul luat în Premier League în 1998 a venit cu prima participare în Liga Campionilor, în sezonul 1998-1999. Dar echipa din Londra a plecat repede acasă. Încă din faza grupelor. A fost în E, pe care a terminat-o pe locul 3, după Dinamo Kiev şi Lens, peste Panathinaikos.

Acelaşi scenariu a fost şi în campania imediat următoare. Tot pe 3, în grupa B, după Barcelona şi Fiorentina, deasupra lui AIK Stockholm. S-a mutat în Cupa UEFA, unde avea să ajungă în finală, dar să o piardă la penalty-uri cu Galatasaray-ul lui Gică Hagi şi Gică Popescu.

Aceste două sezoane la rând au fost doar primele din cele 20 de participări în Champions în era Wenger. Din 1998 până în 2017. Şi datorită schimbării formatului. Nu mai mergeau doar campioanele naţionale, ci ţările puternice din Vest au ajuns să trimită şi trei, patru sau chiar cinci echipe.

În campania din 2001, Arsenal egala performanţa din 1971: sferturile. Câştiga prima grupă cu Lazio, Şahtior Doneţk şi Sparta Praga, iar pe a doua o termina pe 2, după Bayern, peste Lyon şi Spartak Moscova.

Ajunsă între primele opt, adversară îi era Valencia lui Adi Ilie. Venea o nouă eliminare cu o echipă a unui român. Londonezii câştigau acasă cu 2-1, pierdeau în Spania cu 1-0 şi erau scoşi de golul din deplasare. ”Liliecii” ajungeau în finală şi o pierdeau cu Bayern.

Au urmat două stagiuni cu aventuri europene doar până în faza a doua a grupelor. Dar un nou sfert a fost atins în 2003-2004, sezonul ”Invincibililor”.

Au câştigat grupa cu Lokomotiv Moscova, Inter Milano şi Dinamo Kiev (era o vreme când singurul ”război” între ruşi şi ucraineni se juca pe terenul de fotbal), pentru a avansa într-o optime cu Celta Vigo (5-2 la general).

Capătul de drum a fost în faza următoare, tocmai în faţa rivalei Chelsea (2-3). Unde juca, evident, tot un român. Adrian Mutu. În 2005, se oprea în optimi, cu Bayern (2-3), iar în sezonul ce urma avea să fie cel mai lung traseu pentru Arsenal în istoria acestei competiţii.

Afla mai multe despre: ucl, arsenal, psg, cce, barcelona, paris, budapesta, londra, mikel arteta, arsene wenger, special, premier league, ligue 1