Diego Armando Maradona, considerat de mulţi cel mai mare fotbalist din toate timpurile,a încetat din viaţă la vârsta de 60 de ani
"O mamma mamma mamma, sai perché mi batte il corazon? Ho visto Maradona, Ho visto Maradona, Eh Mammà, Innamorato Sò!" Probabil unul dintre cele mai frumoase cântece care s-au auzit vreodata pe un stadion de fotbal. Acesta este cântecul preferat al fanilor napoletani pentru Diego Maradona, idolul unui San Paolo care la fiecare meci se transforma in acea perioada intr-un vulcan.
Da, versurile sunt misto, iar Diego era superb. Dar dincolo de evidenţă, melodia fanilor napoletani este despre capacitatea fotbalului de a trezi un sentimentalism masculin aparte, pe care niciun bărbat nu l-ar recunoaşte şi exprima public,în niciuna din zonele importante ale vieţii sale. Ei chiar l-au iubit şi au făcut-o necondiţionat. O fac şi astăzi şi îşi lasă moştenire iubirea din generaţie în generaţie, mai ceva decât un testament. Maradona a fost zeu la Napoli, a fost "Dumnezeu in Argentina" şi "cel mai bun din toate timpurile" pentru restul lumii.
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
Povestea spune că Diego Armando Maradona a fost singurul fotbalist din istoria rivalităţii Boca-River, pe care un fan al rivalilor l-a oprit pe stradă pentru a-i săruta mâna. E doar o parte insa din povestea unică a unui fotbalist unic. In Napoli, după ce Diego aducea un titlu incredibil pentru formaţia sa în Serie A, tifosii au mers in cimitirul local şi au scris pe ziduri două mesaje absolut memorabile: "Nici nu ştiţi ce aţi ratat!" şi "E trist că nu mai sunteţi, dar e şi mai trist că nu-l vedeţi pe Diego". Toate sunt reale. Şi toate spun povestea ultimului divin, sau poate ultimului sacru. Cu siguranta a liderului mitologiei fotbalistice globale.
Diego Maradona, singurul fotbalist pentru care nu s-au inventat suficiente cuvinte
Maradona a fost URIAS. De fapt, Lineker avea dreptate: "Maradona a fost singurul fotbalist pentru care nu s-au inventat incă suficiente cuvinte!". Un dribleur unic precum el, care îţi lăsa impresia că nu face de fapt niciun efort şi că nu are nevoie de niciun efort, te ducea inevitabil cu gândul la apoteoza unui fel sedentar şi tulbure de a face mişcare minimă, în contra exerciţiului transpirat şi truditor al celorlalţi. De fapt, Diego decodificase, aşa cum numai el ştia, un joc aglomerat inutil de alţii. Doar că noi n-am înţeles poate, la momentul potrivit, chiar dacă ne-a sedus periodic, în episoade scurte.
Clasamentele FIFA nu il gasesc, Balonul de Aur i-a fost oferit doar ca omagiu, iar presa il descopera uneori doar ca autor izolat de ispravi fantastice, ori ca bufonul adorat de toata Planeta. Nimeni insa, absolut nimeni nu-i contesta capacitatea uluitoare de a fi jucat un fotbal complet inaccesibil si indescifrabil nouă, muritorilor de rând. Cine l-a văzut jucând pe Diego ştie că neînţelegerea pasiva a contemporanilor care-i gasesc elemente de comparatie cu restul fotbaliştilor, nu e doar o injustitie, ci si o dovada de decadere colectiva a marilor grupuri pentru care se joaca fotbalul. O decădere la fel de mare precum cea pe care o suferă D10S în viaţa de zi cu zi. Sau, poate chiar mai mare!
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
Pentru că s-a născut într-un oraş care îi cerea asta, atitudinea sa faţa de viaţa a fost una şi aceeaşi, descrisă de trei cuvinte esenţiale: supravieţuire, instinct şi furie. Un rebel, care a mărturisit singur că se detestă profund, Diego a atras atenţia indiferent de ceea ce a făcut. Însă pentru că ura de sine nu este o boală, ci mai degrabă o ruptură între om şi propria sa educatie, ea poate izbucni oricând şi oriunde. E privita însă cu multă caldura şi sinceritate de toţi cei care îl iubesc în continuare, la fel de mult, sau poate chiar mai mult, ca în prima zi. La meciul echipei sale din Argentina, gazdele l-au aşteptat cu un tron regal (foto jos). Aşa a urmărit Regele lor partida în calitate de antrenor! Asta se traduce printr-o lecţie pe care o primim noi toţi, cei care ne permitem uneori să distrugem mituri precum Gică Hagi, Simona Halep sau Ilie Năstase. Poate că începem să învăţăm însă...pentru că niciodată nu e prea târziu să o facem.
Revenind la Diego, ideal ar fi să nu uităm nici o clipă sprintul său încununat de acea deviere unică, genială, magistrală. Nici de driblingurile sale în cascadă, care îi permiteau trecerea de la o plimbare pe gazon la interventia fara recurs. Şi să înţelegem că D10S a fost probabil UNIC.
Cu bune şi rele, el a fost Diego Armando Maradona şi un altul, nu vom mai avea niciodată. De aceea, într-o lume pe care o domină Lionel şi Cristiano, astăzi nu se mai poate vorbi DELOC despre fotbal. Ci doar despre el, despre Diego! Si nu, n-ar trebui să ne fie comod niciodată când obosim să recunoaştem că Diego a fost, este şi va rămâne un zeu, indiferent cât de prizabil sau nu, a fost el pentru publicul larg. Diego a plecat dintre noi şi suntem cu mult mai săraci. Dar cu siguranţă, nu îl vom putea uita vreodată. Pentru că a fost mult, mult, prea mare.
articol de Florin Codreanu
