Descarcă aplicația: orange sport
You are here:
  1. Acasă
  2. Fotbal
  3. Fotbal internațional
  4. Campionate
  5. La Liga
  6. FC Barcelona
  7. Cel mai ciudat transfer al unui Balon de Aur. De la Barcelona, s-a dus direct...

Cel mai ciudat transfer al unui Balon de Aur. De la Barcelona, s-a dus direct în liga a doua şi a şocat lumea fotbalului: ”Am fost foarte stresat” | SPECIAL

Cel mai ciudat transfer al unui Balon de Aur. De la Barcelona, s-a dus direct în liga a doua şi a şocat lumea fotbalului: ”Am fost foarte stresat” | SPECIAL

FC Barcelona

Comentarii

În luna decembrie a fiecărui an, în data de 15, lumea fotbalului îl sărbătoreşte pe unul dintre cei mai importanţi atacanţi din anii '80-'90. Pe danezul Allan Simonsen, protagonistul celui mai straniu transfer al unui câştigător de Balon de Aur.

Ascensiunea spre celebritate

Născut în urmă cu 73 de ani, în Danemarca, la Vejle, Allan Simonsen a început fotbalul la echipa din localitatea natală. S-a făcut remarcat imediat. Prin urmare, după a luat campionatul şi cupa, nu a stat foarte mult timp aproape de casă. Doar un sezon (1971-1972).

A atras atenţia celor de la Borussia Monchengladbach, una dintre forţele dominante din Germania Federală la acea vreme. A jucat şapte ani în tricoul ”mânjilor”, ani care l-au propulsat în istoria clubului şi a fotbalului. 

A câştigat titlul în Bundesliga de ori la rând (1975, 1976, 1977). Această serie consecutivă este şi până la ora actuală cea mai lungă din istoria campionatului german a unei echipe în afara lui Bayern Munchen. 

Pe plan intern a mai luat două trofee: o Cupă (1973) şi o Supercupă (1977) a Germaniei, dar succesul său s-a extins şi la nivel continental. A bifat patru finale. A ieşit învingător în jumătate.

A triumfat în Cupa UEFA în 1975 şi în 1979. În prima dintre ele, Gladbach a învins în dublă manşă pe Twente. A fost 0-0 pe teren propriu şi o victorie răsunătoare în Olanda, 5-1. Allan Simonsen a marcat o dublă. Celelalte trei goluri i-au aparţinut unui anume Jupp Heynckes.

La cea de-a doua, disputată contra Stelei Roşii din Belgrad şi mult mai echilibrată, danezul a făcut diferenţa. După 1-1 în tur, Borussia a tranşat finala pe tărâm german. Simonsen a marcat din penalty unicul gol al meciului retur.

Dar nu a fosr totul numai lapte şi miere pentru jucătorul nordic la Monchengladbach. A cunoscut şi ce înseamnă să fii învins într-un duel cu trofeul pe masă. De fiecare dată contra lui Liverpool.

Prima astfel de nereuşită a fost chiar în primul său sezon în RFG, tot într-un ultim act din Cupa UEFA. ”Cormoranii” se impuneau cu 3-2 în dublă manşă. 

Iar al doilea eşec, care doare şi cel mai tare, a fost în finala Cupei Campionilor Europeni (CCE), jucată pe Stadio Olimpico din Roma. Englezii învingeau şi de această dată, cu 3-1. 

Unicul gol al nemţilor, marcat chiar de Simonsen, cu un şut minunat cu exteriorul, prin care egala pe tabelă, avea să fie în zadar. Pentru deznodământul acelui duel.

Allan de Aur

Dar pentru el, individual, nu. În urma acelui sezon, '76-'77, Allan Simonsen a fost recompensat cu Balonul de Aur din 1977, anul cel mai de succes din cariera sa.

Mic de înălţime, doar 1,65 metri, danezul a reuşit să-şi facă loc printre uriaşii sportului-rege şi să devină cel mai bun fotbalist din lume. Era impresionant prin viteza de reacţie şi eficacitatea în faţa porţii adverse.

În cursa pentru acel prestigios premiu la nivel personal, a fost o luptă strânsă cu englezul Kevin Keegan (Liverpool şi Hamburg) şi francezul Michel Platini (Nancy), pe care i-a depăşit la mustaţă.

În lista pentru respectivul Balon s-a regăsit şi numele lui Dudu Georgescu. Atacantul român al lui Dinamo a primit şase voturi şi s-a clasat pe locul 9! Ce mai an a avut, pe lângă Gheata de Aur primită datorită celor 47 de goluri marcate în Divizia A.

Simonsen este singurul jucător danez care a pus mâna pe Balonul de Aur. A mai fost o dată aproape de această performanţă. În 1983, când a prins podiumul, în urma lui Michel Platini (Juventus), care a câştigat detaşat, şi a scoţianului Kenny Dalglish (Liverpool).

A ales să plece de la Barcelona după venirea lui Maradona

În 1979, a simţit nevoia unei noi provocări, iar destinaţia aleasă a fost Barcelona, unde s-a ales cu porecla de ”Simonet” / ”El Pequeño” (”Cel Micuţ”), datorită staturii sale de mici dimensiuni.

A jucat trei ani şi a luat o Copa del Rey (1981) şi o Cupă a Cupelor (1982). În finala pentru un nou trofeu continental, disputată chiar pe Camp Nou, contra lui Standard Liege, nordicul a fost iar decisiv. A marcat golul egalării din victoria Barcei cu 2-1. 

Dar acesta a avea să fie cântecul de lebădă al lui Simonsen în Spania. Deoarece Barcelona l-a cumpărat în 1982 pe Diego Armando Maradona, noul suveran al echipei catalane. Transferul a costat 7,3 milioane de euro, record mondial în acea perioadă. 

Vestea venirii lui ”El Pibe de Oro” a produs agitaţie în vestiarul blaugrana şi a ”forţat” plecarea lui Allan Simonsen. Pe atunci, cluburile din Occident aveau voie să aibă doar doi jucători străini pe parcursul unui meci. 

Simonet trebuia să concureze cu Maradona şi neamţul Bernd Schuster pentru a prinde un astfel de loc, ceea ce nu a fost pe placul său şi a cerut Barcelonei să-l lase să plece.

Transferul bizar din elita de la Barcelona, în liga a doua

Dintre echipele care şi-au arătat interesul pentru a-l lua, două ţineau capul de afiş: Real Madrid şi Tottenham. Dar, parcă de nicăieri, a venit tare pe turnantă Charlton Athletic, un club din liga a doua engleză, mai obişnuit cu zona ”roşie” decât cu lupta pentru promovare. Şi atunci, şi acum.

Gruparea din sudul Londrei a trimis o ofertă de 324.000 de lire sterline. Nimeni nu credea că vedeta catalanilor ar putea să o accepte. Totuşi, ceea ce părea imposibil a devenit realitate.

Astfel, într-un mod de-a dreptul surprinzător, Allan Simonsen, în plină maturitate fotbalistică, o lăsa, în 1982, pe Barcelona, proaspăt câştigătoare de cupă europeană, nu pentru Real Madrid sau Tottenham, ci pentru Charlton, din divizia a doua din Anglia!

El a explicat acel transfer prin faptul că a dorit să joace fără presiune: ”Am fost foarte stresat în perioada petrecută la Barcelona, aşa că aveam nevoie să mă liniştesc alături de familia mea şi să petrec mai mult timp cu ea. Acesta este principalul motiv pentru care am mers la Charlton”, a povestit danezul, în 2013, pentru Charlton Live.

Şi, totuşi, din tot fotbalul britanic, de ce i-a ales fix pe cei supranumiţi ”The Addicks”? ”Auzisem multe lucruri bune despre Charlton la acea vreme. 

Hulyer, care era preşedintele clubului atunci, dorea să construiască o echipă nouă în jurul meu. Am considerat că era o oportunitate foarte bună de a încerca ceva complet nou”, a motivat el.

Această poveste inedită nu a durat prea mult timp şi nu a avut un final prea fericit. Doar patru luni, în care a jucat 16 meciuri şi a marcat nouă goluri, dar salariul său imens era un efort prea mare pentru micuţul club şi nu a mai putut fi suportat.

Cu toate că lucrurile arătau promiţător la început şi oamenii umpleau stadionul ca să îl vadă, Charlton s-a văzut în incapacitatea de a mai găsi resurse pentru a finanţa inclusiv costul întreg al transferului său. Era plătită doar jumătate din suma totală către Barcelona în avans.

Clubul a intrat într-o criză financiară pentru o datorie de 145.000 de lire la Fisc şi a fost nevoit chiar să se mute de pe stadionul propriu pe unul pe care îl împărţea cu Crystal Palace şi West Ham, înainte de întoarcerea din 1992.

În contractul lui Allan Simonsen, exista o clauză de reziliere care a fost activată atunci când Charlton nu şi-a mai permis să-i plătească salariul. Drept urmare, jucătorul şi-a făcut bagajele şi a plecat.

Destinaţia sa viitoare a fost, din nou, surprinzătoare. Avea 30 de ani şi a ales să se întoarcă acasă, chiar la Vejle, club care, decenii mai târziu, avea să fie antrenat şi de românul Constantin Gâlcă. 

A jucat la echipa din oraşul natal până la finalul carierei, în 1989. În acei ultimi ani ai săi de fotbalist, Allan Simonsen a luat contact şi cu fotbalul românesc. Steaua îşi începea campania triumfătoare în CCE cu Vejle ca adversară în prima rundă, pe care o zdrobea cu 5-2 la general.

Dar a avut ocazia de a vedea o mostră din măreţia singurului Balon de Aur din istoria Danemarcei, care a marcat un gol splendid. Practic, sezonul '85-'86 al roş-albaştrilor a fost şlefuit cu aur de la început până la final. De la cel mai preţios premiu individual, la cel mai valoros trofeu intecluburi!

Afla mai multe despre: balon de aur, allan simonsen, special, barcelona, charlton 

viewscnt
Alte articole
Articole similare