TAS este criticat de mai mulţi dintre membrii săi: întârzieri constante, lipsă de transparenţă şi tensiuni

În decursul ultimelor săptămâni, între preşedintele Tribunalului de Arbitraj Sportiv, australianul John Coates, şi mai mulţi dintre membrii acestuia au existat tensiuni. Aceştia din urmă critică instituţia pentru întârzierile constante în pronunţarea hotărârilor şi denunţă o lipsă generală de transparenţă în funcţionarea sa. De asemenea, aceştia pun la îndoială calitatea anumitor hotărâri pronunţate, relatează L'Equipe.

Potrivit mai multor surse, reprezentanţii FIFA, UEFA, ECA şi FIFPro şi-au exprimat nemulţumirea în ultimele săptămâni şi au cerut ca aceste puncte să fie abordate la următoarea reuniune a Consiliului de Administraţie, care are loc miercuri. Contactat, TAS a declarat că „reuniunile ICAS sunt private şi confidenţiale”.

După un an 2024 dificil, cu o jurisdicţie foarte aglomerată, TAS, cu sediul la Lausanne, nu are loc de eroare: se află sub presiunea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), care îi contestă supremaţia într-un caz urmărit foarte atent de observatori: cazul Seraing. Cazul este destul de complex: în 2014, pentru a proteja integritatea fotbalului şi a jucătorilor săi, FIFA a interzis proprietatea terţilor (TPO). În termeni practici, după cum se explică aici, aceasta presupune ca un club să împiedice vânzarea unei părţi din drepturile pe care le deţine asupra unui fotbalist (fie pentru a compensa un deficit, fie pentru că nu are mijloacele de a cumpăra singur).

În 2015, Royal Football Club Seraing din Belgia a fost suspectat că a eludat interdicţia cu ajutorul fondului Doyen Sports. Comisia de disciplină a FIFA a amendat clubul cu 150 000 de franci elveţieni şi i-a interzis să înscrie noi jucători în echipa sa timp de doi ani. Clubul, consiliat de avocaţii belgieni Martin Hissel şi Jean-Louis Dupont (aceiaşi avocaţi care au obţinut hotărârea Bosman şi care luptă împotriva FIFA alături de Lassana Diara), a făcut apel la TAS, care a menţinut amenda.

Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.

Reclamanţii, care consideră că legislaţia UE autorizează dreptul de proprietate al terţilor, contrar regulamentului FIFA, s-au adresat apoi instanţelor belgiene, iar cauza a fost înaintată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Pentru fotbal, miza este enormă şi depăşeşte interzicerea sau nu a TPO: în timp ce regulamentele FIFA privind transferurile de jucători au fost deja intens contestate în faţa CJUE în cauza Lassana Diarra, întrebarea este acum dacă hotărârile arbitrale pronunţate de TAS pot fi revizuite de instanţele naţionale şi europene.

Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.

O instituţie creată de CIO care şi-a extins treptat influenţa

TAS, alcătuit din arbitri ale căror recursuri pot fi foarte costisitoare, a fost creat de CIO în 1984. În mod normal, competenţa sa nu poate fi impusă sportivilor şi federaţiilor, dar trebuie să rămână un instrument la dispoziţia acestora pentru soluţionarea litigiilor lor. De fapt, multe federaţii, cum ar fi FIFA, o folosesc pentru a-şi soluţiona litigiile. Acest lucru a fost explicat în ianuarie 2025 de către avocatul general al CJUE, Tamara Capeta, care a fost responsabilă de emiterea opiniei sale în cazul Seraing: „La bine şi la rău”, a scris ea. Sportul este astăzi organizat ca un sistem autonom în care organizaţiile sportive, unele dintre ele foarte influente şi bogate, exercită competenţe de reglementare”.

Magistratul a continuat: „Statutul FIFA prevede ca orice litigiu care poate apărea cu privire la regulile sale sportive să fie soluţionat prin propriul său sistem de soluţionare a litigiilor, care desemnează TAS ca organism de apel exclusiv şi obligatoriu”. TAS este, de asemenea, instanţa aleasă de multe federaţii, dar şi de CIO, după cum o demonstrează deciziile pronunţate în timpul Jocurilor Olimpice din 2024.

În consecinţă, jucătorii sau cluburile sunt obligaţi să sesizeze TAS în caz de litigiu, altfel riscă să nu poată participa la competiţii. Deoarece nu au întotdeauna de ales, „hotărârile pronunţate în cadrul acestui sistem (...) trebuie să facă obiectul unui control jurisdicţional complet”, afirmă avocatul general al CJUE. Curtea urmează să se pronunţe în curând.

Avocaţii lui RFC Seraing, Mes Dupont şi Hissel, speră într-o mică revoluţie şi cer ca deciziile autorităţilor fotbalistice să fie supuse „aceleiaşi legi ca toţi ceilalţi”, după cum au declarat pentru Le Soir.

Jocurile paralimpice şi de influenţă

Un ciudat joc de influenţă se desfăşoară în culise. În timp ce TAS este criticat de mai mulţi dintre membrii săi (vezi în altă parte), au loc discuţii interne pentru a îmbunătăţi eficienţa arbitrilor şi a face economii bugetare. În primăvară, conducerea TAS a preconizat să nu mai acorde asistenţă juridică sportivilor paralimpici, având în vedere poziţia Comitetului Internaţional Paralimpic (IPC), care nu recunoaşte şi nu finanţează TAS.

Acest proiect este extrem de controversat: sportivii cu handicap se numără printre cei mai discriminaţi şi mai vulnerabili sportivi şi nu sunt responsabili pentru jocul eminamente politic al conducătorilor federaţiilor. După cum a explicat avocatul general al CJUE Tamara Capeta în cauza Seraing, federaţiile sau cluburile pot fi obligate să se adreseze TAS, caz în care solicitanţii nu au de ales decât să apeleze la acesta pentru a-şi soluţiona litigiile. Cu toate acestea, procedurile pot fi foarte costisitoare. Atunci când este contactat, TAS face referire la un „zvon nefondat”. O modificare a liniilor directoare ale CIAS (Consiliul Internaţional de Arbitraj Sportiv) privind asistenţa juridică pentru para-atleţi nu este pe ordinea de zi”, a răspuns acesta.

Un caz ilustrează criticile aduse TAS. La 8 septembrie 2024, în timpul Jocurilor Paralimpice, Elena Congost, o maratonistă spaniolă cu deficienţe de vedere, a trecut linia de sosire pe locul al treilea. Problema: atleta a renunţat pentru câteva secunde la frânghia care o lega de ghidul său, pentru ca acesta din urmă să poată scăpa de crampe. Regulamentul interzice acest lucru şi Congost a fost descalificată.

O decizie pe care mulţi observatori au considerat-o contrară spiritului olimpic. Avocaţii ei, Jean-Louis Dupont şi Martin Hissel (din nou ei), au decis să sesizeze justiţia, dar nici nu se pune problema să se adreseze TAS. "O opţiune total exclusă”, au declarat ei pentru Le Monde, «în opinia lor, instituţia nu garantează respectul şi protecţia oferite de dreptul Uniunii Europene».