David(e) AUR Popovici, ”băiatul care înoată repede” şi face valuri. Cursa de la copilul-problemă, cu coloana afectată, la campionul olimpic | SPECIAL

David Popovici a scris o pagină aparte în istoria sportului românesc şi mondial. În bazinul ”La Defense Arena” din Paris, înotătorul de 19 ani a făcut legea la nataţie. A câştigat medalia de aur la 200 de metri liber şi medalia de bronz la 100 de metri liber. Astfel, a devenit primul campion olimpic al nataţiei masculine din România. Şi nu numai atât, plus multe alte realizări.

David cel Mare a realizat în câteva zile ce David cel mic abia visa când se apuca de înot. Are aurul olimpic la gât şi lumea la picioare. Pe toată lumea. România îi este recunoscătoare. Imnul ”Deşteaptă-te, române!” s-a auzit în întregul Paris, a răsunat în toată Franţa şi ecoul său s-a resimţit în toată Europa.

Cele reuşite la Olimpiada de la Paris l-au readus pe Popovici în lumina reflectoarelor. Multe s-au scris şi înainte, se scriu şi acum şi se vor mai scrie despre sportivul David Popovici şi performanţele sale uluitoare, dar haideţi să facem o incursiune şi să (re)descoperim cine este şi omul David Popovici. Cine este David Popovici în spatele sportivului de geniu al nataţiei româneşti.

David, copilul-problemă, neascultător şi cu probleme la spate

Cum orice om a fost în primul rând copil, şi David Popovici a trecut prin treapta copilăriei, cu toate că sportul, poate, l-a determinat să se maturizeze înainte de vreme. Înotul nu a fost prima pasiune a lui David, dar, treptat, a devenit mod de viaţă odată ce au apărut primele rezultate notabile, deosebite. 

În copilărie, David a avut nişte probleme de sănătate. La vârsta de patru ani, a fost diagnosticat cu scolioză, o afecţiune a coloanei vertebrale, care netratată poate duce la curbarea ei. Medicii le-au recomandat părinţilor săi înotul pentru tratarea acestei afecţiuni la spate.

Zis şi făcut. Micul David a fost dus de părinţi la înot, iar din acel moment a început frumoasa poveste de dragoste pentru acest sport. Uite cum dintr-o necesitate s-a ajuns la performanţă. Cum dintr-o nevoie, David a ales să lupte şi să ajungă pe cele mai înalte culmi ale succesului.

”Ai mei m-au dus la bazin pentru că aveam foarte multă energie. Aveam şi o problemă cu spatele, dar nu cred că s-au gândit niciodată că voi ajunge atât de departe”, povestea Popovici, în cadrul unui podcast.

Dar, pe lângă problema cu spatele, David a fost şi un copil foarte energic, iar ocupaţia găsită de părinţii săi era înotul. Activitatea unde, credeau ei, că David îşi poate canaliza toată energia. Şi timpul a demonstrat că nu s-au înşelat absolut deloc.

”Ei chiar glumesc când povestesc că m-au lăsat acolo, la prima oră de iniţiere, sperând să mă ia apoi obosit şi aşa să dorm mai mult, ceea ce nu s-a întâmplat”, îşi amintea, în Lead, cel ajuns campion olimpic.

Primele rezultate remarcabile aveau să apară şi ele. Atunci, Popovici şi-a dat seama că înotul nu mai era doar o joacă, ci devenea şi ceva cu totul foarte serios. 

”La mine, gândurile astea au început undeva pe la 11 ani, când am ştiut că trebuie să fiu diferit, să fac ceva ca să mă diferenţiez de ceilalţi. La 11 ani, am avut un tort care era decorat cu logo-ul Jocurilor Olimpice de la Tokyo. Mă gândeam că o să am 16-17 ani şi că aş putea să mă calific. De atunci îmi doream.

Ai mei nu au avut absolut niciun plan, dar m-au susţinut de la zero până la capăt. Încă o fac. Nu aş fi putut să ajung aici şi nici nu aş putea să merg în continuare fără ei”. Din acel moment, David Popovici a început să înoate şi pentru a supravieţui. Joaca aceea inocentă era luată în serios, o pasiune ajunsă profesie. Cum pofta vine mâncând, aşa şi marea performanţă la înot era atinsă de Popovici prin antrenament.

Anul 2023, suişuri şi coborâşuri

Anii 2021 şi 2022 au fost plini de succes pentru David Popovici. Atunci lumea auzea pentru prima oară de numele său şi nu mai avea să-l uite. Pe atunci elev la Colegiul Naţional ”George Coşbuc”, în Bucureşti, Popovici a luat contact cu prima sa Olimpiadă, în 2021, la Tokyo. A fost o experienţă colosală pentru puştiul de doar 16 ani pe care-i avea atunci.

A terminat pe locul 4 în finala probei de 200 de metri liber, ratând podiumul pentru două sutimi. La trei ani distaţă, la Paris, ghinionul său de atunci s-a întors în noroc. A devenit campion olimpic la doar două sutimi.

În 2022, la numai 17 ani, David Popovici devenea dublu campion mondial şi european, la 100 şi 200 metri liber, şi stabilea o mulţime de recorduri. Unul dintre ele este cel de la 100 m liber, cu timpul de 46,86, record ce avea să fie doborât între timp, de două ori, de chinezul Pan Zhanle.

Eşecurile nu aveau cum să lipsească din cariera imensă a lui David Popovici, iar 2023 a fost un an plin de ele. Cel mai dur: la Campionatul Mondial de Nataţie de la Fukuoka (Japonia).

Dar acel eşec nu l-a dărâmat, ci l-a motivat şi mai mult pe Popovici: ”Am plecat din Japonia cu dorinţa de a mă întoarce a doua zi la antrenament”. Totuşi, a fost oprit de antrenorul său, care l-a ”sfătuit puternic” să lase bazinul pe ”off” în vacanţa respectivă. Fără antrenamente! Oare de ce? ”Pentru că eram atât de motivat, şi încă sunt, de cum m-am simţit şi de faptul că aş fi putut să câştig încât nu prea are ce să mă oprească.

Vreo accidentare? Dar am grijă de mine. Fac toate terapiile de care am nevoie. Mă duc la bazin cu 30 de minute înainte de antrenament şi mai rămân 15-20 de minute după ca să fac stretching. Am grijă să mănânc sănătos. Imediat după antrenament, proteină, pentru a reface fibra musculară. Cu două ore înainte de antrenamentul de după-amiază, nişte carbohidraţi buni, cartofi dulci, orez brun sau paste integrale”.

Când are parte de decepţii, David procedează în felul următor: ”Îmi dau un restart şi îmi aduc aminte de principiile simple, de valorile mele de la care nu abdic, că sunt un om simplu, un băiat normal, care face înot, îşi câştigă existenţa din asta şi sunt recunoscător pentru tot ce am reuşit să fac.

Imposibil să nu reuşesc să-mi revin la un moment dat, chiar dacă va dura ceva. Sunt încă la începutul carierei mele. Unora poate le e uşor să uite asta pentru că am reuşit atât de multe atât de devreme, dar se mai întâmplă”.

După ce a terminat cursa dezamăgitor şi se îndrepta spre zona media pentru a reacţii, l-a cuprins anxietatea. ”Ce întrebări îmi vor pune?”, ”Se vor lua de faptul că nu am reuşit să câştig”, dar şi-a revenit în simţiri şi a realizat faptul că ”doar eu ştiu adevărul, ce e în spate, câtă muncă am depus şi e acolo. A fost un an de suişuri şi coborâşuri şi ştiu cât de tare m-a motivat ceea ce tocmai s-a întâmplat”.

Dar anul 2023 a venit pentru Popovici şi cu multe provocări în plan personal. A terminat liceul, a dat Bacalaureatul, a avut admiterea la facultate şi a dat examenul pentru carnetul de şofer. Le-a luat pe toate cu brio.

La momentul respectiv, fiind deja un nume cunoscut în toată lumea, a atras atenţia programelor prestigioase de înot de la Stanford, Berkeley, Indiana, Michigan, Florida, Los Angeles şi Texas. Toate ofertele erau din Statele Unite, ţara înotului (printre altele). Le-a refuzat şi a decis să urmeze cursurile Facultăţii de Psihologie de la Universitatea din Bucureşti.

Totuşi, la orizont apărea o nouă mare competiţie sportivă, Jocurile Olimpice de la Paris. Pentru a se concentra şi pregăti mai bine în vederea acestui mega-eveniment sportiv, Popovici a îngheţat anul de studiu.

”A fost un an diferit, a trebuit să termin examenele de liceu, am avut o perioadă foarte grea în viaţa personală. Aşa este sportul, plin de suişuri şi coborâşuri. Ar fi foarte plictisitor dacă doar ai câştiga sau doar ai pierde. Anul trecut a fost un pas în procesul de învăţare”, afirma el, pentru canalul de Youtube SwimSwam.

Iar decizia a fost una foarte inspirată. ”Ne concentrăm pe ce este mai important anul acesta şi la anul mai încercăm o dată”. Acum, când se va întoarce la facultate, va avea două medalii olimpice la gât.

Antrenorul lui David Popovici, Adrian Rădulescu, ”cea mai inteligentă persoană pe care o cunosc”

Un extrem de mare merit pentru revenirea lui David Popovici din 2024, dar şi pentru parcursul de până acum al întregii sale cariere, îl are antrenorul acestuia, Adrian Rădulescu. Cei doi s-au întâlnit în 2013, iar de atunci Adrian Rădulescu a devenit ”domnul Adi” pentru David. 

”Când un copil se apucă de înot, primul pas cred că e căutarea antrenorului potrivit. Antrenorul meu, domnul Adi, e şi el foarte tânăr. Am început cumva amândoi de tineri, acum mai bine de 10 ani. El era proaspăt antrenor, iar eu eram proaspăt înotător.

Nici ceilalţi antrenori, nici ceilalţi părinţi nu prea aveau încredere în el. Eu aveam nouă ani şi am ajuns la el pentru că alţi antrenori nu mă voiau. Antrenori care mă sfătuiau să mă las de înot şi care m-au trimis la celălalt antrenor. Tocmai pentru că eram un copil-problemă şi el era un învăţăcel. La cine să ducem noi un copil-problemă? Ah, te-am găsit pe tine. Hai, ia, lucraţi voi. Vedem căt vă ţine”. Dar timpul a arătat că i-a ţinut. Şi încă cum.

”Domnul Adi le-a făcut, cred eu, o impresie foarte bună alor mei. Au avut încredere în el, chiar dacă au fost sceptici la început. E un tip foarte deştept, poate cea mai inteligentă persoană pe care o cunosc. E citit, se educă, citeşte în continuare. Are un master în Pedagogie, ceva ce nu vezi atât de des la antrenori”.

Adrian Rădulescu a vorbit şi el despre colaborarea şi relaţia cu David Popovici. ”Deşi am făcut un liceu cu totul alt profil, am ales să mă duc pe educaţie fizică şi sport în studiile universitare. De acolo am ieşit antrenor de înot. Am avut şi eu mentori”, povestea el, într-un interviu pentru ”Fundaţia pentru comunitate”. ”M-am lovit de probleme de la început, dar am profitat de experienţa colegilor mei. Cheia în relaţia cu sportivii este să le dai uneltele cu care să se motiveze”.

Michael Phelps, mereu o sursă de inspiraţie pentru David Popovici

Michael Phelps este cel mai medaliat sportiv din istoria Jocurilor Olimpice. Americanul este o legendă vie şi este o sursă de inspiraţie pentru mulţi oameni, inclusiv pentru David Popovici.

Înotătorul român a luat contact cu mentalitatea de campion a lui Phelps încă de mic copil şi a dezvăluit că stilul său de înot se aseamănă cu cel al fenomenalului înotător multiplu medaliat olimpic.

Totul a plecat de la ”domnul Adi” şi tactul de care a dat dovadă atunci când, în urmă cu mulţi ani, tatăl lui David a venit la antrenor pentru a-i cere explicaţii după un eşec al lui Popovici într-un concurs de la vremea respectivă.

În schimb, ”domnul Adi nu a făcut altceva decât să-i arate o cursă de-a lui Michael Phelps, la el în birou, pe laptop, şi l-a întrebat cine credeţi că o să câştige. Tatăl meu nu-i ştia după faţă pe înotători şi a zis ba culoarul 6, ba 2, ba 8. Nu. Domnul Adi i-a zis culoarul 4. Era Michael Phelps. Tatăl meu nu ştia asta. Seamănă cumva cu stilul lui David. Tocmai de aceea, vom încerca să creştem de aici, nu vom încerca să schimbăm ceva. Ăsta e cumva stilul pe care l-am adus eu, ceva puţin diferit faţă de restul”.

În acelaşi moment, antrenorul lui David i-a explicat părintelui nedumerit: ”Nu contează cum înoţi, cum arăţi, cât de lungi ai mâinile, cât de scund eşti, în înot contează cine ajunge primul”. Atunci, tatăl său a înţeles şi ”am reuşit să separăm aceste două lumi, treburile personale de acasă şi când mă duc să mă antrenez şi să muncesc, sunt numai acolo la bazin”, rememora David episodul în cauză.

O altă chestie pe care a învăţat-o de la Michael Phelps, prin intermediul ”domnului Adi”, este că legendarul înotător american ”nu avea zile bune întotdeauna”, ca orice om de altfel, ”avea zile când îl durea capul, era răcit, nu se simţea bine, nu avea chef, şi totuşi venea la antrenament”.

De ce, oare, o făcea? ”Venea la antrenament pentru că oricine poate să fie bun, să performeze într-o zi în care se simte bine, dar foarte puţini pot să o facă într-o zi în care nu se simt atât de bine. Şi doar împingându-te să mergi la antrenament, să ieşi din zona ta de confort, făcând asta în fiecare zi, mai ales atunci când n-ai chef, reuşeşti să depăşeşti pragul ăla. Foarte mulţi pot să depună efort o dată, de două ori într-o lună, dar să ai 28 din 30, acolo e provocarea. Aşa se face diferenţa”.

Totul pleacă şi se întoarce la educaţie. Sportul e argintul

David Popovici nu ar fi ajuns unde este acum şi fără educaţie. Sau mai ales fără educaţie. Nu este vreun secret. Iar în spatele omului şi sportivului care este astăzi David Popovici, un rol fundamental, crucial şi vital (tocmai pentru a sublinia ideea) l-au avut părinţii săi, Mihai şi Georgeta.

”Consider că cel mai important este investiţia în educaţie. Educaţia este miezul, baza, nucleul. Cu educaţie poţi obţine orice, fără educaţie e delicat. Un popor educat e un popor sănătos şi viceversa”, subliniază David. Iar după educaţie, imediat vine sportul şi îi îndeamnă pe oameni să-l practice, indiferent de tipul acestuia.

”Atâta timp cât mai multă lume se mişcă, face sport”, în orice formă, în orice variantă a sa, ”să alergi, să mergi, să-ţi mişti corpul, că nu degeaba se spune că 'mens sana in corpore sano' (minte sănătoasă într-un corp sănătos). Sportul te ajută, să fii mai deschis la idei, la ascultat lumea, te face mai inteligent. Te ajută să creşti ca persoană şi să devii un om mai bun. Sportul e bun, educaţia e foarte bună”.

Are şi o recomandare în acest sens, pentru cei dornici de mişcare, de înot: ”E deschis, cred, de la 08:30, la Lia Manoliu pentru public. E în aer liber, e frumos afară. Să veniţi. Măcar 15-20 de minute. Nu e atât de scump. E liber la public şi e foarte frumos să înoţi la ora aia.

Unul dintre momentele când mi se umple inima cu adevărat e când merg pe stradă şi văd pe cineva alergând. Mi se pare wow, incredibil şi sunt absolut convins că ziua lor decurge mult mai bine pentru că ei fac asta”.

Pe lângă sport, partea de nutriţie este la fel de importantă pentru David Popovici. Şi a deprins-o tot din familie.

”De când sunt mic, mereu am avut frigiderul verde. Toate ambalajele erau bio. Tata m-a învăţat asta. E foarte important să mănânci sănătos”. Nu ţine vreo dietă specială, vreun regim minune, ci ”mănânc mai de toate, dar mă feresc de mâncarea procesată, prăjelile, junk-food-ul, mult zahăr”.

Dar ca orice copil, tânăr, şi campionul nostru mai cade în ”păcatul” alimentaţiei de proastă calitate. Totuşi, o face asumat, ”tocmai pentru a-mi da un reset, să nu uit că sunt un om normal, care nu are o dietă de respectat, nu am post negru şi atât. Din când în când mai mănânc câte o prostie doar ca să-mi amintesc cum e şi de ce e atât de bine să mănânci sănătos”.

Dacă mănâncă două-trei zile la rând ”prostii”, ”nu numai că mă simt vinovat, fizic o simt. Fiind atât de obişnuit să mănânc sănătos, imediat cum am schimbat, s-a simţit. Mă doare burta, capul, mă simt mai nemotivat”. Iar acest efect nu îl resimte doar fizic, asupra organismului său, ci şi la nivel psihologic: ”Mâncarea are un efect şi asupra minţii”. 

Dar David are şi el plăcerea sa vinovată atunci când vine vorba de mâncare. Cel mai mult îi place să-şi mănânce sendvişul de după antrenament, ”simplu, cu pâine integrală, unt şi caşcaval bio, o şuncă şi nişte lapte. Cu asta m-am obişnuit de mic. Beau foarte mult lapte, cam doi litri pe zi. În lapte mai pun scorţişoară, ovăz şi miere”. Deci, după cel mai extenuant şi dificil antrenament, David îşi primeşte răsplata culinară: sendvişul său preferat. Îl merită pe deplin. Gustarea e servită. Bon apetit! Deh, Paris, 2024, Aur!

Cum vede David Popovici dopajul şi aplicaţia uluitoare de control anti-doping pe care este forţat să o utilizeze

Dopajul este, sau ar trebui să fie, un subiect de mare interes şi importanţă pentru orice sportiv care a ajuns la un anumit nivel de performanţă şi vrea să continue să concureze.

Legat de suplimente, Popovici explică: ”Iau suplimente absolut obişnuite. Ceva ce ar trebui să ia aproape toată lumea. Vitamina C, D şi nişte chestii pe care ar trebui să le ia sportivii. De exemplu, beta-alanină”, un supliment care ajută la dezvoltarea masei musculare, îmbunătăţirea performanţei fizice şi încetinirea instalării stării de oboseală. 

”Sunt suplimente pe care le-am stabilit împreună cu nutriţionistul şi antrenorii mei. Toate sunt certificate anti-doping. Ăsta e un aspect foarte important”. Şi o subliniază ”cu roşu”. Chiar atrage atenţia: ”E esenţial, când ajungi deja la un nivel înalt de performanţă, unde controalele anti-doping sunt de rutină, să foloseşti suplimente pe care scrie certificate anti-doping. Sunt două-trei instituţii care pot certifica şi-ţi garantează că suplimentele lor sunt curate cu adevărat. Nu ai vrea ca dintr-o prostie sau greşeală să ajungi să fii acuzat că te dopezi”.

Tot referitor la controalele anti-doping, ”e un aspect pe care multă lume nu-l cunoaşte”. Popovici face lumină: ”Sunt foarte frecvente. Am nenumărate zile când la 5 dimineaţa vine controlul anti-doping. La mine acasă”. 

Un aspect incredibil, uimitor şi neaşteptat este o aplicaţie pe care este nevoit să o folosească frecvent. Despre ce e vorba mai exact: ”Am o aplicaţie în telefon pe care fiecare sportiv, de la un anumit punct, e obligat să o aibă, dacă vrea să continue cu sportul de performanţă. E un jurnal unde îmi scriu locaţia în care dorm în fiecare noapte. În absolut fiecare noapte, aplicaţia aia cunoaşte unde dorm. Ştie şi de fiecare dată când am antrenament. Dacă vreau să dorm în altă parte, la un hotel sau ceva, trebuie să schimb acolo neapărat. Tocmai asta e ideea. Trebuie cât mai multe detalii pentru a putea ajunge la tine.

Cei care fac controalele anti-doping profită, şi bine fac, de elementul surpriză. E inevitabil ca în sport să se dopeze mulţi, să încerce să fenteze sistemul, să trişeze. Mi se pare deplorabil. Sunt mulţi care-şi doresc să o facă. Cei cu controalele se bazează pe faptul că nu te vei aştepta. Ei vor şti mereu unde dormi şi pot apărea oricând la tine la uşă”.

Dar staţi, că asta nu e tot. ”Există şi o oră în care trebuie să fiu neapărat într-un loc pe care îl declar. De obicei mi-l pun seara sau dimineaţa pentru că ştiu că atunci voi fi acasă. În ora aia, dacă nu eşti în locaţia aia, primeşti un avertisment. La trei, îţi iei ban”. Practic, primeşti interdicţie. ”Trebuie să fii foarte atent şi la aspectul ăsta. E ceva despre care nu se vorbeşte atât de des. Educaţia anti-doping în România merită îmbunătăţită”. Vocea lui David Popovici merită să fie auzită şi din această perspectivă.

Progres, nu perfecţiune. David Popovici şi povestea softului sofisticat de AI (inteligenţa artificială) din Belgia

David Popovici nu este nici pe departe sportivul perfect, dar încearcă să fie mai bun de la o zi la alta. Azi încearcă să fie un pic mai bun decât ieri, iar mâine, puţin eficient decât azi. Este esenţial progresul ăsta. Pentru fiecare dintre noi. Dacă am putea să rămânem cu ceva concret în minte de la David Popovici, acesta ar putea fi unul dintre lucruri.

”Nu încerc să mă pun pe un piedestal, cât de superiori suntem noi sportivii de performanţă, ci pur şi simplu relatez din experienţa mea. Spun lucrurile pe care mi-ar fi plăcut şi mie să le aud când eram mai mic şi care m-ar fi ajutat. Şi dacă le-aş fi auzit, aş fi fost astăzi şi mai bun decât eram”.

”Tot la disciplină ajungem. Poţi să ai tot talentul şi motivaţia din lume, dacă nu eşti serios în ceea ce faci. Odată ce eşti în stare să depui efort în fiecare zi, nu-ţi mai rămâne decât să fii consecvent. Asta e o reţetă a succesului. Devii ceea ce gândeşti. E inevitabil. E o forţă aproape de neoprit, atâta timp cât crezi suficient de tare în tine şi să ţi se alinieze puţin stelele. Atâta timp cât faci acelaşi lucru în fiecare zi şi-ţi propui să fii doar un pic mai bun decât ieri, o să devii din ce în ce mai bun. Te ia pe neaşteptate. Nici nu-ţi dai seama când ai devenit atât de bun. O simţi cumva în tine. Nu mai ai niciun fel de frică, anxietate. Eşti pregătit.

Nici nu mai ai nevoie când intri în bazin să-ţi dai pumni în piept să te motivezi, că ştii deja de ce eşti în stare, ştii că celorlalţi le e mai frică de tine, ştii că ai muncit mai mult decât ei pentru că nu ar fi putut nimeni să muncească mai mult decât mine. E foarte tare să îţi permiţi să ai gândul ăsta. Că niciunul dintre adversarii tăi nu a muncit mai mult decât tine pentru că ar fi fost imposibil, având în vedere că tu ai dat tot”. Frumos zis, mai greu de făcut. Dar David a reuşit şi de asta este fenomenul, din toate punctele de vedere, din zilele noastre.

Iar pentru a fi la capacitate optimă, pentru a-şi maximiza performanţele cât mai mult posibil, David Popovici şi echipa lui au apelat şi la un aparat extrem de sofisticat, de ultimă generaţie, ce foloseşte drept tehnologie Artificial intelligence (AI).

”Există ceva ce am implementat. Ceva ce nu avem în România şi, aş îndrăzni să spun, suntem chiar la ani lumină de a avea. Sunt câteva laboratoare de analiză video a înotului. Am mers în Belgia pentru asta. Acolo avem un belgian din echipa noastră, pe Stan, cel care interpretează datele.

Eu intru într-un bazin plin cu nişte camere foarte sofisticate. Ele îmi înregistrează felul în care înot şi comparând în baza lui de date cu tehnicile pe care le consideră perfecte, îmi spune ce aş putea să greşesc. De exemplu, îmi sugerează că m-ar salva câteva sutimi dacă mi-aş ţine mâna într-o anumită poziţie sau dacă degetele ar fi mai puţin răsfirate.

Alături de omul care interpretează datele, care e, de fapt, creierul, Stan, putem înţelege”, pentru că, spune tot el, ”fără maşină, la ce e bun GPS-ul?”. Şi mare dreptate are. Aşadar, alături de acest specialist, ”uitându-ne cadru cu cadru, la viteze foarte mici, analizăm viteza de reacţie, care muşchi se încordează primii. Cu ajutorul acelor camere”.

Uite aşa înţelegem şi noi, spectatorii, iubitorii şi admiratorii de sport, ”experţii” în nataţie şi în orice alt domeniu de activitate, cât de mult contează fiecare milimetru de detaliu, cât de importantă este atenţia la cel mai mic amănunt. Cât de întinsă este fibra unui deget. Asta l-a ajutat pe David să devină campion olimpic. Un milimetru, o sutime de secundă.

”Am fost în Belgia în 2020. Am implementat două luni, până la Campionatele Europene”, cele prin care s-a calificat la Olimpiada de la Tokyo. Timp de două luni, între vizita sa din Belgia şi calificările la JO, ”am scăzut o secundă şi 30 de sutimi la 100 m liber. Am avut încredere în specialistul de acolo şi a avut dreptate. Stan şi acele camerele, care l-au ajutat să vadă fiecare detaliu”.

Dar cum se poate descurca David cu tot acest proces de interpretare a datelor într-o finală a unei competiţii importante?

”Arta e să nu mai fii atent” la aceste detalii de fineţe, ”să-ţi vină din reflex, natural. Într-un laborator de analiză video, scopul lor nu e să-ţi schimbe radical tehnica, ci să o îmbunătăţească, să o şlefuiască un pic. Memoria muşchilor, tehnica, se antrenează doar prin antrenament. Înotul e singurul sport în care îţi foloseşti fiecare muşchi în aproape fiecare moment în timp ce-l practici. E foarte complex totul. E o ştiinţă în spate. Sunt multe detalii. Arta e să nu te mai gândeşti la asta pentru că, prin antrenament, ţi-ai învăţat mintea să funcţioneze de una singură, pe pilot automat”.

Iar atunci, fix în momentul în care se dă startul cursei, dispare toată anxietatea, toate lucrurile care l-ar putea încurca. Este doar el cu apa. În apă, sub apă, pe apă. Cele două entităţi se contopesc şi îşi dau drumul unul celuilalt la linia de sosire, când fie David, fie apa a biruit. Spre binele nostru, la Paris, David a dovedit H2O-ul.

Cum îşi gestionează faima, succesul şi banii. Are o menire mult mai mare decât cea sportivă

David Popovici este cel mai cunoscut nume al României în momentul de faţă. El este cel cea mai bună reclamă, cel mai bun ambasador al acestei ţări şi patrii la nivel global.

Iar odată cu succesul, la pachet vin şi responsabilităţile. De tot felul. În cazul lui David Popovici, el consideră că scopul său este mai presus decât sportul pe care îl reprezintă. Mesajul său se adresează întregii ţări şi se îndreaptă spre clasa politică din România.

David Popovici, dublul campion olimpic de la Paris, trage un semnal de alarmă şi speră ca acesta să ajungă la cine şi acolo unde trebuie şi este nevoie. 

”Aceste medalii aş vrea să însemne mai multă atenţie pentru sport în general. Fără sport nu prea avem cum să evoluăm atât de mult. Sportul poate fi unul dintre cei mai buni ambasadori ai ţării.

Şi nu este de ajuns doar să vorbesc despre asta, pentru că sunt în lumina reflectoarelor şi toată lumea mă ascultă, pentru că oamenii de la conducere ştiu treaba asta, ci trebuie să punem şi presiune.

Ar trebui investit mai mult în sport şi investit cu cap, chiar trebuie să facem ceva şi eu îmi voi face partea. Nu ştiu în momentul ăsta ce înseamnă asta, dar voi avea tot timpul să mă gândesc şi asta este o misiune mult mai importantă pentru mine şi pentru sport, decât să înot patru lungimi de bazin şi să bag mâna în faţă şi să iau aur.

Oamenii obişnuiţi pot face lucruri extraordinare. Nu se va schimba ceva doar dacă vorbim despre asta! Trebuie să facă într-adevăr presiuni, să le fie adus la cunoştinţă tuturor oamenilor care se ocupă de aşa ceva, trebuie să ne punem pe treabă!

Pentru o Românie educată, sănătoasă, trebuie să investim mai mult în sport. Ăsta este un mesaj către toţi politicienii care vorbesc despre asta, dar la un moment dat mesajul se blochează pe undeva. Aşa că, trebuie să facem ceva!

Hai să avem mai mulţi campioni olimpici, mai mulţi medaliaţi, mai mulţi finalişti, mai mulţi calificaţi la Jocurile Olimpice”, a declarat David Popovici, într-un interviu-manifest la TVR, după a doua medalie cucerită la Paris.

Iar în demersul său s-a alăturat şi jucătoarea de tenis Sorana Cîrstea, care a publicat un mesaj amplu în care a atras şi ea atenţia asupra faptului că nu se investeşte şi nu se creează niciun fel de condiţie pentru sportul românesc.

Cât despre câştigurile financiare obţinute din nataţie, Popovici vrea să stea departe de mirajul banilor. ”Tatăl meu este şi managerul meu. Eu încerc să stau cât mai departe de banii pe care-i câştig. Sunt conştient de puterea lor şi de influenţa pe care ar putea avea-o asupra mea şi nici măcar nu vreau să ştiu câţi am. Îmi spune detaliile de bază şi pe care i le cer eu. Mă ajută foarte mult. Pot să am, evident, foarte multă încredere în el. Ştiu că banii sunt mereu într-un loc potrivit”.

Pentru cele două medalii olimpice de la Paris, Popovici va fi răsplătit de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român (COSR) cu 200.000 de euro, subliniază Elisabeta Lipă, adică echivalentul a 140.000 de euro pentru o medalie de aur şi 60.000 de euro pentru una de bronz.

Gânduri şi idei înainte şi după Jocurile Olimpice. Mentalitatea unui campion. ”Obiective, nu aşteptări”

Înainte de Olimpiada de la Paris, David Popovici a acordat mai multe interviuri despre evenimentul anului în sportul general. Pentru el, personal, era a doua Olimipiadă. ”Abia aştept să merg la Paris. La prima Olimpiadă am fost deja să câştig experienţă, la asta nu merg numai pentru experienţă. Nu-mi place să vorbesc despre ceea ce vreau să fac concret, dar eu ştiu şi prefer să nu o scot din capul meu pentru că aici e cel mai în siguranţă”.

Era plin de entuziasm, cu capul în nori, dar încerca şi să rămână cu picioarele pe pământ, nu în apă, ancorat în realitate. ”Îmi place să visez la un aur olimpic, dar nu trebuie să o duc atât de departe încât să cred că-mi va garanta fericirea”, era de părere Popovici, în urmă cu un an.

Iar Olimpiada se apropia cu paşi repezi. David, calm, se bucura de fiecare moment pe care îl trăieşte, simte.

”E atât de greu să te califici la Jocurile Olimpice. Vreau să mă folosesc de acest moment să îi felicit pe toţi că suntem aici, de fapt, să ne felicit că suntem aici, le urez succes”, zicea Popovici, înainte de a pleca spre Paris, subliniind că ”noi suntem sportivi şi avem obiective, nu ne luăm după aşteptări”. Asta e adevărata mentalitate şi putere a unui campion. În cazul lui David Popovici este vorba de un dublu campion olimpic, mondial şi european.

A concurat la probele de 100 şi 200 m liber. La prima a luat un bronz, la a doua - aur. A făcut dubla olimpică. Iar ca el mulţi şi-ar dori să fie, indiferent de sportul pe care-l practică sau de domeniul în care activează.

La 200 m, Popovici a început cursa uşor ezitant, dar a revenit incredibil până la final. A cucerit aurul olimpic şi a fost cuprins de emoţii. El, încă un tânăr de nici 20 de ani, era cel mai bun. Locul 1. Suprem. Genial. Incomparabil.

”Îmi cer scuze pentru emoţiile mele. Sunt un băiat obişnuit, care înoată repede. Este un rezultat mare, este o realizare imensă. Am văzut instant că sunt primul, euforie. Au fost lacrimi de bucurie. Nu sunt cel mai deschis, dar plâng şi eu. 

Pe podium m-am abţinut cu greu. Îmi dădeau lacrimile. Am văzut steagul crescând. Mă uitam la Michael Phelps, la cum se ridica steagul şi am visat la acest moment, la 11 ani tortul meu a fost cu JO Tokyo 2020. Eu de la 10-11 ani ştiam că îmi doresc să ajung aici”, reacţiona, vizibil emoţionat, la zona mixtă, David de Aur.

Cursa de 100 m, ”proba regină” a nataţiei, a fost şi mai dramatică. A avut acelaşi start, dar finalul a fost cu artificii de bronz. A prins podiumul la nivelul celui mai mic detaliu spaţio-temporal.

”Uite că diferenţa s-a făcut la două sutimi, la o sutime. Am fost la o sutime de locul doi şi cel de pe locul 4, la o sutime de mine. Ăsta este sportul, e crunt. Nu este cel mai bun timp din lume pentru mine, dar la Jocurile Olimpice este mai importantă poziţia”, afirma el.

Tocmai de aceea, flacăra motivaţiei şi ambiţiei sale de neegalat continuă să ardă, poate şi mai apăsat. ”Timpul chinezului este extraordinar, nu am ce să zic, jos pălăria, şi-a bătut cu mult recordul mondial. Bravo lui! Asta înseamnă şi mai multă motivaţie pentru mine şi ceilalţi din spatele lui să încercăm să îi venim de hac pe româneşte”. Acelaşi Pan Zhanle, chinezul care i-a doborât deja de două ori recordul amintit la 100 m. Deci, o dublă motivaţie pentru al nostru sportiv român pentru viitoarele Jocuri.

• Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.

• Citește și
• Antrenoarea cu care Camelia Potec a cucerit titlul olimpic a studiat finala de azi a lui David Popovici: "Acesta este dezavantajul, dar are rezistenţă"
• România, o nouă finală la Jocurile Olimpice! Ionela Cozmiuc şi Gianina van Groningen au defilat în semifinale şi vor aurul la Paris
• Canotajul a promis spectacol şi s-a ţinut de cuvânt. Asta-i forţa României! O nouă calificare în finală la Jocurile Olimpice

• Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.