You are here:

”M-a dus valul, m-a lovit tsunami”. Cum s-a adaptat Mihai Iosif la Baia Mare. Cum simte experienţa de la Rapid: ”S-a săpat mult la fântână pentru a se bea apă rece azi” | EXCLUSIV

”M-a dus valul, m-a lovit tsunami”. Cum s-a adaptat Mihai Iosif la Baia Mare. Cum simte experienţa de la Rapid: ”S-a săpat mult la fântână pentru a se bea apă rece azi” | EXCLUSIV

Fotbal intern

Comentarii

Mihai Iosif (48 de ani) este unul dintre cei mai carismatici tehnicieni din fotbalul românesc. Majoritatea carierei sale a fost legată de Rapid, pe care a reuşit să o promoveze în 2021, în Superligă, iar acum este antrenor la Minaur Baia Mare, formaţie de ligă secundă.

”M-a dus valul, m-a lovit tsunami”. Cum s-a adaptat Mihai Iosif la Baia Mare

Mihai Iosif a ajuns la maramureşeni la finalul lunii octombrie, după ce a stat mai mult de şapte luni pe tuşă în urma despărţirii de Rapid.

Cunoscut ca o fire binedispusă, Mihai Iosif a comentat în stilul caracteristic mutarea sa la echipa din nordul României.

”Mi-a trebuit o lună să mă adaptez. Am crezut că sunt o persoană adaptabilă de felul meu. E mult mai multă linişte din toate punctele, nu e agitaţia care era la Rapid, lucruri diferite. 

Nu ştiu dacă am fost dus de val să ajung la Baia Mare. M-a dus valul până la Baia Mare, m-a lovit tsunami”, a declarat Mihai Iosif, pentru Orange Sport.

Cum simte Mihai Iosif experienţa de la Rapid: ”S-a săpat mult la fântână pentru a se bea apă rece azi”

Despre perioada Rapid, acolo unde a petrecut aproape un an de zile (15 martie 2021 - 2 martie 2022), Mihai Iosif a precizat că a fost una dintre cele mai frumoase experienţe din viaţa sa.

”Am mers all-in. Dacă nu aveam încredere că promovăm, nu acceptam. Ce am trăit, niciun ban din lumea asta nu poate cumpăra. Am trăit nişte momente senzaţionale care nu se pot cumpara. E imposibil, şi bune, şi rele.   

Poate mulţi nu ştiu, dacă nu reuşeam în momentul ăla, nu ştiu unde era Rapidul de azi. Este foarte sus, dar s-a muncit mult pentru a se bea apă rece azi. S-a săpat mult la fântână de mine şi de mulţi alţii. 

Mi-a spus un prieten că cea mai mare realizare la Rapid în perioada aia, că a fost o perioadă foarte grea e că ai rămas în viaţă, că n-ai făcut un AVC sau infarct. 

Eu trăiesc clipa şi îmi place să mă bucur de reuşitele jucătorilor, de ce e frumos, iar când lucrurile merg mai prost, sunt trist, vorba aia trist, trist, trist.  

Cu jucătorii am avut o relaţie senzaţională, aparte, pe care şi acum o mai port în suflet. Când simţeam că lucrurile nu mai merg aşa bine la Rapid, ascultam o melodie Cargo&Bikers for Humanity şi numai la jucători mă gândeam. 

Nu copiez pe nimeni. Îmi place să mă inspir de la anumiţi tehnicieni, pentru a progresa urmăreşti, dar îmi place să fiu eu, original, cu bune şi cu rele.  

Nu sunt un antrenor cu urlete, ţipete. Îmi place să fiu respectat efectiv cât eu respect jucătorii, acelaşi respect îl vreau şi din partea lor. Respectul nu înseamnă dacă urlu prin vestiar, sparg trei sticle sau pahare, mamă ce autoritar sunt... poţi fi autoritar şi cu zâmbetul pe buze.  

Faptul că Dumnezeu mi-a dat şansa să antrenez Rapidul, să promovez cu Rapidul poate a fost o compensaţie umană, materială o dăm de o parte... cred ca a fost o compensaţie pentru ce am trăit de-a lungul vieţii la şi pentru Rapid. Am avut o viaţă agitată din toate punctele de vedere”, a adăugat fostul antrenor al giuleştenilor.

Afla mai multe despre: mihai iosifrapidliga 2 

viewscnt
Articole similare